Discuția de mai jos are loc în cabinetul de psihiatrie al policlinicii, cum foarte bine ar fi putut avea loc sub forma unei consilieri psihologice, într-o încăpere semiobscură, unde pacientul ar sta întins pe canapea și ar răspunde la întrebările, uneori stupide, ale psihologului.
- Cu ce vă pot fi de folos?, întreabă medicul, fără a-și ridica privirea din hârtiile inutile, lăsate vraiște pe birou.
- Lumea zice că sunt nebun, dar eu cred că nu-i așa... A nu fi orb la realitatea zilei, a vedea lumea altfel decât cei din jur..., ei, bine, nu înseamnă a fi bolnav... Am vrut, totuși, să consult și un specialist...
-... Divergență de opinii..., dacă înțeleg bine... și, de aici, conflictul cu oamenii, cu societatea...

- Nicolae Iorga spunea că prost nu e acel ce nu înțelege unele lucruri, ci acela care le înțelege pe toate pe dos, îmi zice Nimeni, după o scurtă pauză. Biblia face distincție între prost și nebun: „Cât de mari sunt lucrările Tale, Doamne, și cât de adânci sunt gândurile Tale! Omul prost nu cunoaște lucrul acesta, și cel nebun nu ia seama la el” , zic Psalmii. Dacă cel prost are scuza necunoașterii, cel nebun nesocotește înțelepciunea și învățătura, căci negarea existenței și prezenței lui Dumnezeu este temelia nebuniei omenești...
„S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele”

Medicul îl studiază pe furiș:
- Ce vreți să spuneți?, Luați-o încet, cu începutul...
- E mult de povestit...
- Avem timp...
- Încă din copilărie, am fost considerat un ciudat. Dar pe atunci, comportamentul meu n-a fost privit ca anormal. Era al unui copil, poate indisciplinat, poate zvăpăiat, dar nu comportament de om nebun. Eram chiar invidiat de colegi, care încercau să mă imite. Iar oamenii vârstnici mă considerau ca fiind un mucos original, unii îmi prevesteau chiar un viitor promițător, nicidecum nu mă vedeau ca pe un bolnav...

- Dumnezeu vrea să le dea înțelepciune, mai zice Nimeni, dar nebunii nu văd și nu recunosc că au nevoie de ea. Căci, Înțelepciunea spune:
„Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința? Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele”..., spun Proverbele... „Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde; dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău”...

- Pe măsură ce mă maturizam, oamenii mă priveau tot mai pieziș și mă ocoleau. În școala generală, mai treacă-meargă, cele câteva manifestări din timpul recreațiilor și chiar din timpul orelor au fost ușor trecute cu vederea, fiind puse pe seama firii mele prea copilărești. În liceu, de asemenea, manifestările mele din timpul orelor de sport au fost privite cu înțelegere, dar nu la fel cele de la orele de matematică...
- L-ați contrazis pe profesor!, exclamă medicul, gândindu-se că pacientul este un fel de "Gigi-Contra", sau de "Nea-Contra-Vântului", cum se întâmplă, frecvent, la vârsta teribilismului.
- Nu știu, nu mai țin minte. Cert e că a ieșit cum nu se putea mai rău. Am fost chemat în fața directorului și a consiliului profesoral. Mai mult chiar, a fost chemat și tatăl meu la școală, dar, cu mari intervenții, am scăpat de exmatriculare. Mi s-a scăzut doar media la purtare. Acest, hai să-i zic, mic necaz a constituit doar începutul unei lungi înșiruiri de alte belele. În armată, am trăit un permanent coșmar, la serviciu am tras și încă mai trag ponoase. Nu mai vorbesc de ce am pățit în politică, unde îmi găsisem un culoar favorabil...

- Pe vremuri, "nebunul" era privit cu simpatie atât de plebe, cât și de Putere, argumentează Nimeni, nebuniile lui erau permise, ele funcționau ca supape sociale, ca defulări. Și aduc, ca exemple, sărbătorile Măgarilor, ale Inocenților și ale Nebunilor, care nu erau altceva decât inversiuni ale ceremoniilor Puterii. Măscăriciul își putea permite aproape orice libertate de exprimare în raporturile cu Autoritatea, doar pentru că purta însemnele nebuniei; căci era o nebunie să ai opinii, să dai lecții puternicilor zilei, ca și acum, de altfel; tichia cu clopoței era dunga roșie din buletinul zilelor noastre. Mai bate câmpii Nimeni: Lumea pervertită, lacomă, destrăbălată este imaginea lumii pe dos, iar Corabia nebunilor, care simbolizează rătăcirea, alienarea, este o altă lume pe dos.
Se mai arată îngrijorat Nimeni: Nebunia ia proporții, devine colectivă. Nebunia lumii, într-adevăr, există, nu doar ca nebunie individuală și nu doar ca maladie psihiatrică.

- De multă vreme, la noi există lumea pe dos, lumea în jos, lumea cu susul în jos, o lume plină de lucruri și fapte oribile!, turuie pacientul. Iar eu nu fac decât să merg în mâini și, astfel, să îndrept lucrurile...
- Cum? Nu înțeleg, face medicul.
- Așa cum auziți. Merg în mâini, cu capul în jos, adică... Numai așa pot inversa realitatea...
- Domnule, sunteți un om sănătos, chiar mai mult decât sănătos, mersul în mâini e gimnastică, este o excelentă metodă de a-ți prelungi sănătatea.
- De mai multe ori am încercat să mă abțin, să fiu ca toți ceilalți. Reușesc, uneori, zile, săptămâni, luni în șir, să fiu un om ca așa-zișii normali și, deodată, mă apucă, fără a mă putea controla. Lucrurile se inversează și totul îmi apare răsturnat, pe dos. Atunci mă pun invers, adică mă pun cu capul în jos. Doar așa, mergând în mâini, capăt convingerea că eu sunt lumea pe dos. Prin urmare, eu sunt Salvatorul.

- Domnul Iisus le-a vorbit oamenilor și le-a spus pilda aceasta, zice Nimeni:
Þarina unui om bogat rodise mult. Și el se gândea, în sine, și zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi adun roadele strânse. Iată ce voi face, a zis el: îmi voi strica grânarele și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătățile mele și voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!” Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?”... Tot așa este și cu cel care adună comori pentru el și nu se îmbogățește în Dumnezeu, se spune după Luca...

"Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos", își zice, în cele din urmă, medicul, inspirat din folclor și se apucă să scrie cât mai inteligibil o rețetă, recomandând cele mai puternice sedative.