A durat ceva până când Wanda cu abilitatea cunoscută, multă insistență la inspectorul principal Van Leid, i-a făcut partenerului Mark cale în interiorul pântecului marelui șarpe al informațiilor. Până la intrarea în pâine, așteptarea n-a fost atât de grea, a avut un material imens pentru documentare și pe ecrane a urmărit activitatea “Triunghiului” sau “Sfânta Treime”, cei trei mari boși din serviciile secrete federale. Cum acționau aceștia? Unul răspundea de informații, spionaj economic în colonii (fostele țări din "blocul roșu"), n-avea un singur nume, colaboratorii îl numeau Hans, pe al doilea Kurt și acesta răspundea de finanțe-bănci în Noua Înțelegere Europeană, iar cel cu partea de propagandă și ideologie era Wurm. Studiul atent al comportamentului celor trei care numeau șefi de state, guverne, noi orientări economice însoțite de crize și conflicte regionale, nu lăsa loc de îndoială, ducea la concluzia că erau nebuni în toată regula ca toți cei atinși de iluzia puterii banului.
În urma studiului celor trei, aplecarea asupra detaliilor importante, ce trebuia să facă Mark? Simplu, pe dracu! Să se infiltreze în coasta lui Kurt, câștigându-i încrederea, pentru aflarea destinației fondurilor de redresare economică, activitatea băncilor principale și principalele investiții. În următorul pas, trebuia să provoace unele blocaje de funcționare în sistem. Desigur, cuvântul lui Van Leid era puternic din moment ce Mark a fost uns rapid pe post, adevărul e că-i mergea mintea în specialitatea lui. Era deja de două luni oaspetele lui Wanda, dimineața se întâlneau la cafea, discutau fiecare pas ce urma, o echilibristică la înălțime fără plasă.
- Spune-mi, ce face Kurt în timpul liber, când iese dintre pereții misterioși ai cabinetului și nu mai are legătura cu rețelele?
- N-ai să mă crezi, îi place să se scarpine între degetele de la picioare! Zice că așa făcea și Einstein și el e mai deștept decât evreul ăla fricos. O cheamă pe Jose, o mulatră simpatică, să-l calce pe burtă, așa se excită și urlă ca un nebun. De fapt, așa e. Noaptea face dragoste cu Thomas, un expert bancar de primă mână. Sunt căsătoriți de cinci ani, vor să adopte un copil, un moștenitor. Ce mai face? Cântă cât îl țin plămânii, se crede un foarte bun tenor, dar pe mine, sincer, mă doare capu’ de zic că-mi crapă.
- Dar altceva, nu i-ai descoperit nicio manie? insistă Wanda să afle despre “marele șacal”, că și așa era cunoscut.
- Păi, Dumnezeule, ăsta e un maniac în tot ce face! A, era să uit, vânătoarea! Tu ai văzut o vânătoare de oameni ca în filmul lui Mel Gibson?
- Să nu-mi spui că vânează oameni!
- Da, asta-i place la nebunie, îi strânge pe toți prăpădiții din cele mai sărace locuri, le dă iluzia unei vieți prospere, ce ușor e când controlezi partea financiară! Sunt niște rânduri nesfârșite în centrele de recuperare socială. Ei cred, sunt invitați la masa festivă, apoi urmează o vânătoare de iepuri și săracii nu știu că tocmai ei sunt vânatul!
- Ce lume civilizată! Unde dracu or fi drepturile omului? Ce drept mai au cei supuși unor astfel de teste? ridică din umeri Wanda și presă în scrumieră ultima țigară, le avea numărate la fiecare ceașcă în speranța renunțării la fumat.
- Cred că sună alarma, avem câțiva intruși! Cine ne urmărește atât de insistent?
- Ar trebui să vedem! Am să ies, tu nu faci decât să activezi zona cu lumini și focurile de avertizare. Numai cinci minute! și Wanda ridică un grătar de la aerisire, intră în perete și de acolo în jos avea un culoar spre spatele clădirii, de unde erau semnalele. După exact cinci minute, pe același loc, reveni cu o figură dezamăgită.
- N-am reușit să prind pe nimeni, dar e sigur că n-au încredere în noi și ne verifică permanent. Nu știu dacă mai e sigur locul ăsta, dacă tot suntem așa de vizitați. Ne mutăm la domiciliul urmăriților, partea cea mai stresantă!
- Cum?! Mă mut la obsedatu’ ăla? A vrut să-mi propună și mie o vânătoare! De unde să știu că nu-i cășună pe mine?! un tremur nervos îi puse stăpânire pe mâini și Mark își vedea deja sfârșitul.
- Sunt convinsă că ai să faci față, ți-am spus, el e vânatul tău acum! Și orice operațiune o împlinești în casa “vânatului”! Ai uitat rolul?
- Bun, când ne mai întâlnim?
- Pentru un timp dăm impresia că legătura s-a întrerupt, așa ne vor slăbi cu urmărirea. Așa vom fi mai puțin vulnerabili. Fără mesaje, gândește-te la mine intens și-ți voi citi în gânduri! Am să-i aduc pe toți într-un loc, poate chiar la o vânătoare de-a gazdei tale. Cum? O dihonie în sistem! Vezi cum le strici socotelile, doar te pricepi! Banii îi vor dezbina de minune.
- Crezi? Nu au suficienți? păru mirat Mark.
- Niciodată, nebunii ăștia se cred Dumnezeu pe pământ, n-o să considere că au de ajuns! Iluzia puterii este cea mai grea boală din toate timpurile!
- Și dacă își dau seama, devenim vânatul lor?
- Orice acțiune are partea neplăcută, însă trebuie să fim stăpâni peste orice întâmplare nedorită. Doar nu pariezi pe buna lor înțelegere în toate căile! N-am zis că ne infiltrăm și acolo unde sunt fisuri le lărgim până se clatină “Sfânta Treime”.
- Dacă vom reuși, ne vor recunoaște meritele?
- Sfinții, poate! De aici n-avem ieșire, ai auzit de kamikaze? Sunt sigură! De asta iau inițiativa, propun să avem cele mai romantice clipe. Când nu mai ai mult din viața asta, nu îți rămâne decât să iubești, așa te obișnuiești cu sfârșitul.