Codrul secular exala o atmosferă stranie, apăsătoare, dar paradoxal de feerică. Coloanele scorțoase ale stejarilor, acoperite cu licheni cenușii, tufele în care foșgăie nenumărate lighioane mărunte, stratul de frunze veștede, degajînd arome amețitoare de criptogame mucede, totul în jur fascinează prin pulsațiile fruste, nesofisticate ale vieții. În inima acestui ecosistem clasic, mai precis în mijlocul unei poienițe cu iarbă deasă, spuzită cu floricele de scînteiuță, se ițește conturul unei colibe, ridicată din bușteni, carton și flacoane de bere, acoperită cu tablă ondulată.
Corinel Afet Flinteșteanu, pe scurt CAF, după cum îl porecliseră colaboratorii și subalternii săi, se plimbă cu pași mari prin luminiș. Meditează din mers, cu fruntea răcorită de respirația clorofilei, din cînd în cînd se oprește, rupe cîte-un fir de alior, îl mestecă îndelung și își materializează vocal, frămîntarea unei idei:
"Virchow era un superficial, lucra fără metodă, pe dibuite...Fleming... good lord! un bezmetic și-un închistat... Pavlov? haida-de!...tendențios!"
Cărarea șerpuitoare dintre adăpostul rustic și pîrîul ce susură printre copaci, o sută de metri mai la vale, e rezultatul frămîntărilor sale mental-existențiale. Zilnic, Corinel se plimbă de mii de ori în sus și în jos, bătătorind iarba fragedă a poienii cu tălpile bocancilor săi militari, made in Taiwan într-un mod similar cu traseele animalelor sălbatice. Ca să nu se plictisească și ca să aibă iluzia unei socializări prin comunicare verbală, în fața colibei și-a încropit un interlocutor: un sac vechi umplut cu fîn și paie uscate, proțăpit pe doi pari, cu un bostan în locul țestei. Momîia îi oferă iluzia unei conversații fluente: nu-l aude și nici nu poate să-l contrazică. Metoda are și un alt avantaj: Afet agață de sac, cu un bold, cîte un bilețel cu întrebarea care-l chinuie în ziua respectivă, iar a doua zi recitește bilețelul, chicotește triumfător și agață altul cu răspunsul. Toracele lui Gregor, așa și-a botezat camaradul de sihăstrie, s-a acoperit astfel, în scurt timp, cu straturi celulozice de înțelepciune.
Toate aceste aparențe le-ar putea consemna un observator neatent, adevărul aventurii științifice a lui CAF se găsește în jurnalul său.
De pildă, în 31.07 orele 23:47.

" Lună plină. Am ieșit să-mi satisfac o necesitate biologică primară și am simțit cum mi se ridică părul pe spinare. Gregor tace. E supărat, l-am bătut măr la șah. Gambitul damei albe în 366 de mutări. Explorez spațiul aerian cu nările. În tufele de măceș detectez o duhoare apetisantă. Fac un salt impresionant, dar dezamăgire! nici urmă de proteine, doar un excrement proaspăt de sus scrofa. Ieri, deși nu era lună plină, am prins un bursuc puber, deabia îi dăduseră mugurii glandelor perianale. A fost delicios, l-am îngurgitat cu tot cu oase și blană. Nu pot nega, aportul de aminoacizi este esențial în cercetarea mea !"

sau în 01.08 orele 04:15:

" Am ieșit din nou ca să urinez. Am luat trei mostre pentru experiment. Din întuneric, rînjea o criptogamă uriașă, cu pălăria strălucitoare și un picior vînjos, care pendula ritmic spre mine. Nu era o halucinație, jur, ciupearca se deplasa cu salturi lente, iar în urma ei rămînea o dîră mirositoare, ca și cînd o duzină de dihori ar fi executat în iarbă un dans prenupțial.”

Să nu vă imaginați cumva că doctul Corinel s-a retras în izolarea cadrului silvestru, doar să țină un jurnal frivol. S-a instalat aici pentru ca netulburat de zarva dintr-un laborator clasic, departe de privirile indiscrete ale colegilor, să lucreze la o descoperire care va revoluționa percepția biologilor despre conștiința de sine a microorganismelor, o chestie științifică dar uluitor de universală prin implicațiile sale filozofice. În bivuacul său nu lipsesc nimic dintre cele necesare unei cercetări asidue: trei eprubete,un microscop vechi, din epoca lui Haeckel, o etuvă de 5 dmc, un set de cutii Petri, nițică vată și cîțiva reactivi îi sunt suficienți. Energia electrică necesară funcționării aparatelor o obține prin exploatarea forței sale motrice. Flinteșteanu încalecă pe o tricicletă modificată, conectată la un dinam și pedalează pînă cînd etuva începe să se încălzească. Resursele necesare susținerii organismului său? Apă de izvor, netratată chimic sau biologic, rădăcini comestibile, fructe de pădure. Notesul său conține cîteva rețete savuroase: salată de ștevie și ceapa-ciorii...șnițel de mînătărci... bulion de rostopască a la grec.
Cea mai voluminoasă parte a însemnărilor are însă o tentă științifică:

20.07. orele 06:15

“Am reușit destul de ușor să izolez un exemplar superb de Staphylococcus aureus, dintr-un furuncul pe care mi l-am cultivat conștiincios, timp de 62 de ore în treimea superioară a coapsei. E viguros și se deplasează cu destulă vioiciune în soluția septică. Am observat că nu-i priește agar-agarul, așa că îi picur doar dextrină extrasă din Lycoperdon bovista. Mîine îl voi transfera în mediul urinifer.

22.07. orele 24:58

“ Protejata mea scizomicetică se simte excelent în noul său mediu. Ca să-i inhib bipartiția, i-am injectat două miligrame de mono-metil-eter fumarat. Crește văzînd cu ochii și dintr-un impuls erotizant, examinîndu-i prin ocular curbele sferice,voluptoase , capsula de un auriu delicat și codița flagelului delicat pe care și-o mișcă cu multă cochetărie, am hotărît să-i spun Aureea.”

24.07.orele 01:43

Extraordinar, Aureea mea are dimensiunile unei boabe de muștar și și-a dezvoltat din cilii microscopici doi pedunculi încîntători cu care se deplasează destul de alert în mediu. Cred că a venit momentul să-i testez reacțiile și existența unor receptori nou specializați.”

29.07. orele 03: 01.

Da, cred că sunt la un pas milimetric de o descoperire epocală. Aureea, care a crescut uluitor, acum e cît o bacă de afin, mă recunoaște nu știu prin ce mecanism încă neelucidat, iar cînd o hrănesc își freacă capsula de vîrful pipetei și execută un fel de dans de mulțumire, rostogolindu-se zglobie și lascivă prin cutia Petri.”

(to be continued?)

N.A. Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu persoane sau situații reale e pură coincidență.