A sunat de intrare la cursuri. Doamna Bucur, bibliotecara, băgase copii în sală și mă aștepta.
-Bună ziua, copii!
Copii celor două clase reunite, cu zâmbete pe figuri, din care unele îmi erau cunoscute, au răspuns întrun cor tărăgănat:
-Buună ziuuua!
-Ce temă doriți să abordăm în discuția de astăzi?
Mina se aștepta la această întrebare și a răspuns imediat, înainte ca vreunul dintre băieți să rostească vreun sunet:
-Despre iubirea dintre un bărbat și o femeie.
S-a făsut o liniște deplină. Curiozitatea se așternuse pe chipurilecopiilor. Am început să mă plimb, cu pași mari, încercând să-mi organizez gândurile și să pot vorbi cursiv.
-Iubirea, din punct de vedere istoric, așa cum o percep oamenii, ca fiind relația între sexele opuse, poate fi localizată, ca apariție, cam în secolul luminilor, dar nu se poate trage o linie clară de demarcație.
În epoca primitivă, femeia, lată în șolduri, și mai puțin înzestrată cu masă musculară, aparținea , fizic, celui cu forța mai mare. Ea era considerată o bucată de carne, cvare satisfăcea sexual omul peșterii și care dădea naștere de noi progenituri pentru supraviețuirea tribului. Bărbatul avea rolul de a aduce hrana pentru femeia care era proprietatea lui și pentru copii lui. Acestor necesități instinctuale nu le putem aplica titulatura de „dragoste”. Cei mai slabi, fizic, probabil că nu se împerecheau. Lipsa forței fizice a determinat dezvoltarea altor abilități și astfel, intelectual, o parte dintre bărbații din acea epocă, s-a dezvoltat intelectual, căutând soluții pentru a compensa lipsa forței fizice, atât pentru vânătoare cât și pentru împerechere. Chiar dacă, în ansamblul lor, femeile erau considerate o cireadă de vite, greu de întreținut, ele asigurau perpetuarea tribului.
Amorul animalic, nu împerecherea, a apărut atunci când primul bărbat a oferit on colier de oase primei femei. Pe fondul atracției sexualșe, în timp, imaginația suprapusă instinctului, a , în evoluție, la o rafinare a modalităților de a atrage femela, care devenea femeie. Evoluția acestor relații a fost diferită, în funcție de zona geografică și condițiile climaterice.
În Tahiti, ca semn de bun venit, femeile ofereu străinilor, flori, fructe dar și posibilitatea unui act sexual, neforțat, oferit cu candoare, ca un dar al pământului acela.
În lumea antică, uneori, femeile au fost sacralizate, fiindule atribuite, calități de zeitate. Acest statut a dus la situația, în care, de iubirea pur fizică a „zeiței”au beneficiat toți membrii colectivității, iar copii rezultați erau ai tuturor. Expresia „pater incertus” a avut cea mai mare acoperire.
Copii rămăseseră cu gura căscată ascultau nemișcați și fără nicio șoaptă, să le continui povestea.
Apoi am trecut rapid peste viața curtezanelor oprindu-mă, pentru cîteva minute, asupra relației dintre Pericle, bărbat superior, și Anastasia, o curtezană inteligentă, menționând că ar fi fost posibil ca în acea perioadă să apară primii germeni aceeace, mai târziu, avea să se numească iubire.
Apariția instituției căsătoriei, în Imperiul Roman, nu a fost un impediment în comportarea desfrânată, atât a bărbaților, cât șu a femeilor...
Priveam pe geam și ciripitul vrăbiilor mă făcea să mă gândesc că acum, probabil, ele scoteau o a doua serie de pui.
Iubirea la barbari nu prea i-a atras pe copii așa că, am trecut, aproape brusc, la a vorbi despre amorul la curte.
Amorul cavaleresc a determinat apariția motivelor eroice, a acțiunilor frumoase, a gândurilor minunate. Romanele apărute cu duiumul în epocă, cu povestiri siropoase despre iubiri interzise și romantice aveau să împingă multe femei în brațele adulterului. Lanceplot cu Genevieve, Tristan cu Izolda, Francesca da Rimini co Paolo malatesta, erau povești de dragoste ce se înfiripau în modele.
Apoi am trecut la romantism și la timpurile moderne subliniind apariția în literatură a femeii neînțelese, datorită lui George Sand.
Am privit cu un ochi la ceas mai erau câteva minute și ora se încheia.
Am trecut fugitiv peste extremul orient cu toate că India, din punctul acesta de vedere, era un subiect spumos. Poate că India va fi un subiect pentru o altă ocazie.
Am mai povestit câte ceva despre iubirea samurailor, nedeclarată public, despre gheișe, am marcat relațiile eschimoșilor și am încheiat vorbindu-le despre preceptele bisericești și despre crearea și consolidarea familiei prin căsătoria care presupunea monogamie și fidelitate.
A sunat clopoțelul și copii nu se îndurau să se ridice.
Doamna Bucur a fost tot timpul prezentă dar nu am simțit-o. Era ca o elevă, alături de ceilalți copii.
A intrat directoarea. Copii s-au ridicat în picioare și ea i-a îndemnat să ia loc.
-Știu că a sunat de recreație și abera așteptați să ieșiți.
Din „turma” aceea tânără s-a auzit un „NUUUU!”, prelung.
-Știu că domnul Mihăilescu vă spune povești frumoase dar acum am de făcut câteva precizări pentru desfășurarea programului de bacalaureat.
Am cerut permisiunea să ies și am închis ușa, cu grijă, în urma mea.