Dacă femeile care amână divorțuri inevitabile, pe motive de genu: „copilul tebuie să crească alături de tatăl lui”, bărbații, de regulă, renunță mai ușor. Eu doream ca fiica mea „să aibă tată”, și pe considerentul că mama ei nu o dorise:”ai vrut copil,să ți-l crești!”Poate că eu gândesc așa încercând o pledoarie pro domd, poate că nu am fost pregătit să mă căsătoresc, poate că am greșit, lăsând pe alții să decidă pentru mine!
Poate că se mai putea repara ceva, dar cum?
Toate acuzele că aș fi furat, toată neâncrederea și lipsa de sprijin moral, toate acele „răciri” fizice, încet dar sigur ne vor duce la divorț.
Voi divorța, dar nu acum! Vreau să mă văd îmbrăcat din nou în haina militară!
Interdicția de a o lua pe Florentina m-a determinat să încep să strâng probe pentru viitorul divorț. Costică mi-a sugerat să fac o reclamație la Autoritatea Tutelară.
-Și ce să facă ăia?, l-am întrebat, neîncrezător la un asemenea demers.
-vor face o anchetă socială care , este posibil, să te ajute la procesul de divorț.
Am făcut reclamația, am primit și rezultatul anchetei sociale ce cuprindea recomandarea, către Mariana:”recomandăm mamei a permite minorei să aibă legăturile firești cu familia soțului.”.
-Mă cac în ancheta lor! Nu o să mă comande ei pe mine!
Doamna directoare a liceului era din ce în ce mai nervoasă. Þinea ședințe peste ședințe și împărțea sancțuni cu nemiluita. Larisa, cu ziarul pliat în spatele calculatorului uriaș, era atentă tot timpul la ușă „să nu intre nebuna aia și să-mi ia din salariu”.
Mașina aia de socotit, numită pe nedrept calculator, avea o mulțime de butoane și mecanisme. Pentru o singură operațiune aritmetică făcea un zgomot asurzitor de parcă era un război de țesut. Eu aveam un calculator mic, de buzunar, cu celule solare.
-Șefu!
-Da, Larisa.
-Directoarea asta are sindrom de boală japoneză.
-Ce boală, Lari?
-Sindrom NE FU...!Nu ai vreun prieten să o mai potolească?
-Păi ce, nu are bărbat?
-Nu mai are. S-a dus în lume. Cu o nebună ca asta, cine stă?
-Păi. nu au copii?
-Șefule, copii cresc, oricum, cu tată sau fără, cu mamă sau fără, ei tot cresc.
-Dar tu, de ce nu ai divorțat când ai avut probleme?
-De proastă! Așa am fost educată, să tac și să înghit, că cine mă mai lua cu copil?
Am rămas, eu cu gândurile mele, ea cu ziarul.
Poate că are dreptate. Lari e bătrână și a văzut și trăit destule, la viața ei.
Cu toată lipsa și răceala Marianei, problemele sexuale mi le rezolvasem. Mâine trebuie să mă duc la Jeni, sunt invitat. Am întâlnit-o, pe Mina, pe hol și i-am spus:
-Mâine după amiază am să trec pe la voi.
-adică te duci la mama, că ea te-a invitat!Știa sigur că eu sunt la antrenament.
-Dar tatăl tău nu este acasă?
-Este în america, la specializare...Deci te duci? Chiar vrei să mă faci geloasă?
Pe hol a trecut Sofi, a zâmbit, ca și când ar fi spus „am auzit de tine, armăsarule!”și apoi a făcut cu mâna, complice, Minei
Am roșit.Noroc cu lumina de neon de pe hol și cu tenul meu mei închis la culoare.
-Vorbim, am încheiat eu discuția, întorcându-mă ciu spetele, cu intenția de a pleca. Ea, a făcut un pas în urma mea, m-a prins de cot și mi-a șuierat:
-Ai să te culci cu ea?
Conștiința îmi era curată, în plus, jocul era interesant.
-Și dacă aș face-o?
S-a îmbufnatși, întorcându-se, mi-a spus, șoptit
-Faci cum vrei..
Am cumpărat flori și o sticlă cu vin bunși am ajuns la ușa Minei.
Am sunat și, după ce am văzut lucind un ochi în vizor, ușa s-a deschis și Jeni, cu față zâmbitoare, m-a invitat:
-Poftiți, domnul „cenaclu”.
Jeni avea deja un ascendent asupra mea. Căutam să mă reculeg și să fiu apt să-i povestesc ce s-a întâmplat între mine și fiica ei.
Am intrat în sufragerie și am rămas șocat. Era același aranjament, cu două rânduri de tacâmuri și lumânări noi.
Am oferit florile și sticla cu vin.
-Fumezi, Mihai? Sper că nu te superi că îți spun pe nume, te rog spune-mi Jeni.
-Nu mă deranjează, poți să-mi spui pe nume.
-Un coniac, o cafea?
-Sunt cu mașina.
-Chiar vrei să pleci așa curând?
Apoi a continuat cu o voce alintată, ca de fetiță:
-Nu fii rău1 Și așa mă plictisesc că nu am cu cine scoate o vorbă. Știi, soțul meu este plecat la specializare.
-Știu, mi-a spus Mina.
-Relaxează-te, ești bărbat în toată firea, sau te temio de o biată femeie?
Ce situație penibilă! Amândouă, mamă și fiică, au recurs la strategii asemănătoare, pentru același scop. Până și aranjamentul de pe masă era același. Mina să o fi copiat pe Jeni?
Brusc, mi-am luat inima-n dinți și i-am spus:
-Știi, jeni, eu am mai fost aici, la voi în casă.
-Mă gândeam eu. Nu-i scapă nimic, scorpiei ăleia mici, seamă-nă cu mama ei. Ce naște din pisică șoareci mănâncă! Și, cum a fost? Știe să facă sex?
-Nu s-a întâmplat nimic între noi, Jeni!
-Nu te cred. A știut să ne vrăjească să plecăm de acasă și eu am bănuit de ce.. Ați avut timp și toată casa la dipoziție. Am găsit sticla de șampanie , goală, lângă pat, și paharele, nespălatre, în chiuvetă.
Sau poate tu ai o altă orientare sexuală?
-Nu, Jeni, sunt un bărbat normal.
-Să nu îmi spui că ai refuzat-o! Ar fi fost o jignire fără seamăn!
-Și da, și nu, cum să-ți spun...nu s-a petrecut un act sexual propriu zis.
-Să nu îmi spui că s-a rezumat la o simplă felație.
-Jeni!!! Opreșete-te! Fiica ta este fecioară și pe deasupra și neinițiată.
A urmat o clipă de uluială, de descumpănire.
-Nu este adevărat! Mă minți! La anii ei, eu nu mai eram de multă vreme.
-Jeni, fata astasuferă de acest complex. A dorit să o facă cu mine. Am lăsat-o să se îmbete și am făcut în așa fel să creadă că actul s-a consumat.
Jenii a început să râdă în hohote,
-Ești nebun! Ești diabolic! Am auzit-o cum îi spunea unei colege, la telefon, cât de tare ești.
-Și de aceea m-ai invitat aici?
-Poate
Jocul acesta de-a seducțiași de-a refuzul începuse să mă agaseze. Era vorba de un copil care nu găsea un sprijin adecvat la mama lui. Jeni era atât de montatîă și surexcitată încât nu era capabilă să se concentreze pe problemele fiicei ei.
În fond era o femeie frumoasă, dornică, iar eu nu eram un ascet.
Am prins-o de mijloc și m-a cuprins cu totul. Am făcut un sex demonstartiv, folosindu-mi toate calitățile și toate abilitățile, care rămăseseră latente, de când mă însurasem.
După toată acea descătușare, Jeni a redevenit razonabilă și aptă de a purta o discuție serioasă.
-Mihai, dacă lucrurile stau așa, și văd că ții la fetița mea, rămâi prietenul și confidentul ei și ajut-o să depășească aceste bâjbâieli.
-Să înțeleg că dorești să fac sex cu ea?
-Dacă vrei, este problema ta. Doresc pentru ea un prieten care să mă ajute să-mi recapăt fiica.
-E greu! Probabil că ai comis destule greșeli și Mina știe1
Acum ascendentul era de partea mea.
-Te rog, du-te și îmbracă-te decent, strânge masa și apoi vorbim.
-Mina vine mult mai târziu..
-Va veni mult mai devreme, îți spun sigur!
Ascultătoare, Jeni s-a schimbat de haine, a strâns masa, a aranjat patul, și a făcut cafea.
-Te rog să mai pui o ceașcă și mai adu o scrumieră.
-Mai vine cineva?
-Vine Mina. Probabil va dori și o țigare la cafea.
-Credeam că asta cu fumatul este doar o prosteală. Chiar fumează seris?
Jeni lăsase cheia în ușă și pusese și lanțul.
Soneria a început să urle, prelung.