-Doamnă, va trebui să rezolvăm , cumva, problema aceasta dar vă rog rețineți, nu eu sunt tatăl acestui ipotetic copil. Mâine de dimineață voi merge cu Mina să facă un Galimanini.
-Ce este acela?, a întrebat Mina, cu surprindere și cu o oarecare teamă.
-Lasă, mamă! Ce știi tu! O broască o să ne spună dacă ești gavidă sau nu.
Lucrurile nu se lămuriseră. Nu reușeam să pricep ce se întâmpla.
Dimineaăî, am luat-o pe Mina de la scara blocului și în timp ce urcam în mașină, Jeni ne-a făcut cu mâna de pe balcon.
Angelica, asistenta, m-a pupat pe obraz și, trăgându-mă de o parte mi-a spus:
-Bună puștoaica! Nu ai avut niciodată gusturi ele, sau e fiica ta?
Ce era să-i spun? Cum puteam să-i explic?
-Să zicem că ar fi prima variantă, dar aș vrea un test dar...știi tu...
-Norocul tău că mai am rezervele mele, pentru prieteni.
A luat urina de la Mina și ni s-a adresat:
-Reveniți pe la ora 14.
Nu puteam să o las pe Mina singură, în pragul unei depresii. Am dat telefon la școală și m-am învoit. Directoarea nu era prezentă așa că, Larisa mi-a spus:
_Dacă vine îi spun, dacă nu, nu!Am fost cu Mina la o prăjitură și apoi ne-am plimbat prin Cișmigiu, apoi ne-am așezat pe o bancă.
-Sunt disperată! Dis-pe-ra-tă!
-Ai răbdare! Poate că este o alarmă falsă. Dar, acum, spune-mi dacă ți se pare noprmal și elegant, să mă bagi pe mine, așa aiurea, întro problemă urâtă și care nici nu este a mea? Totul este aiurea, unul f...e și altul plătește Nu este corect!-Dacă tu te-ai eschivat?
-Dacă nu ești gravidă, promiți sî spui mamei tot adevărul?
-Promit! Promit tot ce vrei tu! Dar dacă nu am da explicații atunci aș avea cale liberă să fac sex cu tine și mama nu ar putea spune nimic!
Am revenit la laborator, la Angelica.
-Mihai, îmi pare rău...
Am simțit că mă ia amețeala. Mina începuse să plângă..
-Îmi pare rău dar nu ești bun de prăsilă, domnișoara nu este gravidă!
Am luat-o în brațe pe angela și am sărutat-o. Mina i-a sărutat mâna, apoi am plecat. Am simțit cum mi se strecoară în palmă degetele Minei, ca atunci când mă prindea de mână Florentina, când treceam strada.
Am ajuns acasă la ea. Jeni era cu un păhărel de coniac în față și ne așteăpta cu cafele și țigări.
-Mama, am scăpat!
-Mina, acum spune adevărul! Spune tot adevărul!
-Mama, nu a fost Mihai, acela! Este adevărat că am fost o noapte întreagă cu el dar nu s-a atins de mine. M-a făcut să cred lucrul acesta și am trecut de proastă și mincinoasă, atunci când am făcut-o pentru prima oară.
-Și cine a fost primul bărbat din viața ta?
-Un puști din anul întâi de la Politehnică, dar ce importanță mai are? Acum sunt femeie!
S-au îmbrățișat fericite. Mă bucuram că reușisem să creez o punte între mamî și fiică
-Vom sărbători! A decretat Mina. Mihai, stai pe loc, fac cinste!
A luat bani de la mama și a coborât la alimentara. S-a întors cu bunătăți și șampanie.
Amândouă femeile erau radioase și mișunau pe lângă masa pe care o aranjau, ca niște albine lângă o floare.Când au așezat și lumânări, am protestat:
-Fără lumânări!
-Jeni, uitându-se galeș, mi-a spus:
-Te temi de vreuna din noi?
Masa a fost delicioasă, șampania a curs în valuri.„Fetele”se amețiseră, bine. Din când în când își aduceau aminte de spaima prin care trecuseră și se îmbrățișau cu sărutări zgomotoase.
-Mami, am înțeles că Mihai nu mă vrea. Poate nu i-am plăcut dar , acum spune-mi tu, cum este? Este bun?
Am roșit violent. Nu puteam scoate nici un sunet.
-Mamă, pentru o singură încercare, este bun, chiar foarte bun! Nu știu cum s-ar comporta la o „cursă
lungă”:
Le-am rugat să înceteze cu glumele acestea și , zâmbind, au chicotit.
Se făcuse târziu. Eram băut, dar nu foarte tare. Am lăsat mașina la colțul blocului lor și am plecat, pe jos, cele câteva stații de autobuz, până acasă.
„Domnule, ți-a șuierat glonțul pe la ureche! Ce talent ai să te bagi în belele!”