Prima dată a fost Cuvântul. Din el s-a născut omul. El a ajuns scriitor. După aia a apărut cititorul. De la cititor a apărut povestitorul și apoi a venit și CRITICUL. Criticul i-a zis autorului: "Stai așa că nu-i așa". L-a întrebat la un moment dat pe scriitor dacă știe de ce nu mai are ursul coadă. Acesta a stat un pic pe gânduri și nu a știut să-i răspundă pe loc. Criticul i-a dat o șansă spunându-i:
- Apucă-te și scrie despre el și vei afla negreșit.
După o săptămână l-a vizitat pe scriitor să vadă ce făcuse. Când i-a citit din operă și-a început și meseria lui de bază. Scriitorul relatase că ursul nu mai are coadă deoarece se dusese la pește și neavând undiță își folosea coada. Mormăitorul văzuse la vulpea cea vicleană că mergea tactica, si hotărî să o aplice și el. O iarnă întreagă a stat înfipt cu ea acolo și când s-a trezit din hibernare observă că apa înghețase complet. Prost din fire s-a zbătut până și-a rupt-o. Criticul atunci i-a dat replica mult așteptată:
- Vezi tu dragul moșului, ursul este prostia omenească care se găsește la unii scriitori fără experiență care încercă să pară importanți. Dar personifică deasemenea și bărbatul care se lasă ușor păcălit de femei. Vulpea fiind cea care îl ademenește. Sper că ai prins ideea.
Și astfel criticii s-au înmulțit mâncând din pâinea scriitorilor din întreaga lume. De fiecare dată când o nouă creație își face loc pe scena scrisului, hopa răsar și încă 2 sau 3 critici flămânzi pregătiți să imbuce și ei ceva, că doar atâta așteptau.
Să fie oare mai bine critic decât scriitor? Voi ce spuneți?
Aștept comentariile criticilor să răsară din negura încețoșată în care stau la pândă. Numai bine și la o nouă reauzire.