agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-10-08 | | Sunt iar aici... în camera asta am mai fost și era atât de rece și pustiu. Acum te caut și te privesc pe tine, cea cu părul în vânt și ochii închiși în realitate. E frig și trebuie să îmi dezmorțesc brațele de gânduri. Aici am stat ultima dată, dezbrăcat de mine și am cules diamante din lacimile mele împraștiate. Patetic și neinteresant e totul în camera asta, dar hai să încerc să pun lumină în ea. Am ochii tăi, cu lumina din ei, cu cerul perfect pe care se desenează, cu tupeul și cu timiditatea lor ascunsă. Plimb privirea și încerc să intru în lumea pe care o ascund. Am voie să mângâi și să alunec cu gândul. Mă ridic și descoper prima ușă pe un zid roșu și plin de stele. Pășesc și îmi acopăr ochii cu mâna dreaptă... Încep să alunec iar... Am ochii ancorați în ochii tăi și nu mă pot pierde. Mă izbesc cu putere de un zid plăcut cu imaginație caldă. Trupul tău plin de picături reci de apă îmi alunecă în brațe, dar nu îmi este teamă că mă înnec, sunt ancorat în ochii tăi. Adun cu buzele în “O” picăturile din sfârcul tău și îmi adâncesc mâinile în moliciunea sânilor tăi. Pun capul pe pieptul tău să adun cu urechea bătăile inimii tale și să le multiplic plin bătăile inimii mele. Așa e că nu crezi când citești bătăi de inimi străine? Pare indiscret și ireal să bată inima altcuiva pentru tine, în mâna ta. Gândul tău se aruncă nebun să îl întâmpine pe al meu, dar, undeva, încrederea ta se lovește de sticlă. Eu mă afund cu mâinile ochilor mei între moliciunile tale disperante și vreau să pătrund tot mai departe, tot mai adânc, indiferent de ape, indiferent de maluri și valuri. Mă ridic, scutur mintea și gândul și caut o nouă ușă pe care să intru. Îmi dai voie? Visul și imaginația sunt lumea în care te descopăr, lumea în care ești a mea, lumea în care îți pierzi intimitatea. Cu ochii plini de gheață mă pierd în sticla privirii tale pline de farmec. Aștept să mă ajuți cu roșeața din obrajii tăi, să îmi încălzești frigul și îmi spargi clipa de fericire cu un sărut stângaci. Aștept să aluneci pe gheața mea după ce ai spart sticla din tine...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate