Plăcintele
Bucurie mare pe "Arsuri".Nevasta lui Florea i-a născut un fiu
și la asemenea evenimente nu se face să nu-ți cinstești vecinii ce vin să te felicite. Așa că au venit vecinii mai ales vecinele să vadă pruncu și pe Susana având grijă să-l
stuchească nu cumva să-l deoache,felicitările fiind adresate
și tatălui,Florea, cu îndemnul:
-Ești bun de cinste,Florio,ca să-ți trăiască pruncu...
-Să trăiască, să trăiască că doar asta vrem,le răspundea
fericitul tată umplând paharele cu horincă de prune.
Apoi vecinele după ce se mirau de prunc si urau sănătate
întregii familii plecau spre casele lor având chef de vorbă
după paharele de horincă încât li se auzeau râsetele până
departe.
După ce vizitele s-au mai rărit,după vreo două zile,i-a făcut
o vizită lui Florea un bun prieten Nicolaie din "Stejeri"
care a venit și el cu urările cuvenite:
-Să trăști Florio și tu Susană împreună cu pruncu și să crească mare cu voi sănătoși-au fost primele cuvinte ale lui
Nicolaie dând mâna cu fericitul tată.
-Mulțumim de urare măi Nicolaie da ia șezi tu aicia lângă
mine pe laiță să mai vormim că de mult n-ai mai fost pe la noi.
Apoi Florea luă uiaga cu horincă si-i turnă licoarea cu
limpezini de lacrimă de prună .Închinară așa cum e obiceiul,
se întrebară de sănătate și noutăți de prin sat,țară și de
prin lume,mai închinară niște păhărele,numai că horinca face
poftă de mâncare...
-Măi Nicolaie,bune ar fi niște plăcinte cu brânză coapte
acuma colo pe lespede...numai că eu nu pot...nevasta-i așa cum e după nastere,da tu măi frate nu te-i pricepe că te știu meșter la toate...
-Florio știu eu multe...dar nu mă pune să-ți fac plăcinte că mori de foame cu mine si de dor de plăcinte deși ar fi tare bune.
-No, las că amu-i bună horinca și fără plăcinte, să fim noi
sănătoși și numai năcazu ăsta să-l avem, zise Florea,turnând
un nou rând de horincă în paharele goale,resemnati amândoi
că n-or mânca plăcinte cu brânză.
Numai că nu trecu mult timp și o țigancă cu un copil de mână,care umbla de obicei la cerșit pe unde nimerea a aflat
că în familia lui Florea de pe "Arsuri" s-a mai născut un fiu și știa ea că ăsta-i un bun prilej să-i treacă pragul
și să-i ceară câte ceva de pomană ca să-i traiască pruncu si nevasta. Când au intrat in casă cei doi erau veseli și iau primit cu omenie.
-No, bună zâua șâ să aveți sănătate șâ voi șâ lelea Susana
cu pruncu...da făț pomană bade Floreo șâ dăi lu Veta o bucată de oarece d-ale mâncării că pruncu asta n-o mâncat de tri zâle șâ io de patru...
-Să fi sănătoasă Veto și mulțam de urări,da ia și tu un pahar și-apoi om vede ce-oi găsi deale gurii,da...tu Veto
dacă te-om ruga, îi ști să faci niște plăcinte cu brânză?
O întrebă Florea căruia nu-i trecea gândul dela plăcinte.
-Io să nu știu? Păi io-s prima ce știu cum să fac placintele,că toți cortorari noștri s-adună la mine când fac io plăcinte șâ zâc că-s cea mai cea în plăcinte.
-No, vezi Niculaie că avem noroc să mâncăm plăcinte?Și auzi
tu că Veta-i cea mai cea în plăcinte! Zise Florea bucuros ca și prietenul său că a dat norocul peste ei cu meștera
Veta.
-Păi io zic să se apuce repede, că zău mie mi-e foame completă Nicolaie dând peste cap încă un pahar de horincă.
Florea ia dat Vetei făină și tot ce trebuie pentru pregătirea și coacerea plăcintelor și ia mai dat si vreo două pahare de horincă tare, să aibâ curaj și putere.
Între timp,aluatul a dospit și pe o masă lângă sobă, Veta
s-a apucat de treabă modelând și umplând cu brânză plăcintele, că lespedea unsă cu slănină fumega deja pe plita încinsă,iar cei doi bărbați deși prinși într-o discuție contradictorie despre o întâmplare din viață au
întrebat de vreo două ori dacă s-au copt oarece plăcinte...
-Că ni-i foame Veto!
-Acuș, acuș, dragi leli,numa hoțâră de răbdare șâ Veta vă dă din cele mai bune plăcinte.Și Veta rupea din aluat după ce scuipa în palme și așa a copt câteva plăcinte pe care ce-i doi le mâncară cu poftă și le lăudară de bune ce erau.
Uitându-se la Veta, Florea observă ce metodă folosește ea
când rupe aluatul și-l întinde...
-Da tu ce dracu faci acolo Veto hăi?
-D-apăi plăcinte ce alceva?
-Plăcinte,plăcinte io știu, da...de ce scuipi în palme?
-Pai să nu să lichească aluatu de dește mâncațiaș...
-Și parcă văd că nici pe mâini nu te-ai spălat astăzi...
-Păi...de tri săptămâni nu m-am spălat pe nici unde... că ..
așa-i legea la noi să nu ne spălăm dacăne moare cineva din
familie,că-i păcat și mie mi-o murit bărbatu...
-Auzi tu Nicolaie ce plăcinte am mâncat noi!? Ia-ți plăcintele cu aluat cu tot și să nu te mai prind pe la mine
că te pun cu curu pe lespedea încinsă!
Veta asta aștepta și repede a luat plăcintele neuitând nici bucata de slănină cu care a uns lespedea,apoi și-a luat copilul și grăbită a părăsit casa de frică că Florea se v-a răzgândi apoi a dispărut de parcă nici n-a fost.
-No, Niculaie bune-or fost plăcintele cu scuipat de țigancă?
-Măi Floreo rele no fost da aveau parcă și gust de dohan!...
-Păi cum să nu aibă dacă Veta dohănește mai ceva ca un turc
și le-o întins cu stuchitură?
În camera din față Susana nu putea să râdă destul de tare ca să nu-și trezească pruncul de pățania celor doi bărbați
necăjiți