Îmboldit de o legitimă curiozitate, mi-am luat agenda și stiloul și m-am înființat în turnul de fildeș al unui literat de prestigiu.De altfel, domnia-sa, Moritz Barian Merișor, e o gazdă avidă de cititori, la intrarea în biroul său de lucru, fiind afișat, cu litere de-o șchioapă un anunț edificator în acest sens: " Rog să fiu citit !"
După ce am fost invitat să mă așez într-un jilț odinioară luxos, dar acum cu plușul ros de molii și șchiop de-un picior, m-am adresat maestrului, un bătrînel vioi, cu chelie luminoasă și barbișon cărunt a la Lenin:
-Onorabile, am venit să vă iau un interviu!
Barian Merișor s-a încruntat nedumerit și s-a răstit coleric în direcția mea:
-Nu dau nimic...pe gratis! Cine ești matale?
I-am explicat pe-ndelete, apoi, plin de respect, am scos din portmoneu trei hîrtii cu fizionomia lui Caragiale, prețul solicitat de maestru și am dat drumul interviului.
-Sunteți un marcant membru al USR, de circa jumătate de secol...
-Greșit, m-a corectat MBM, de șaizeci de ani, din 1950, imediat după înființare...ah, ce vremuri, domle! Era suficient să dedici un poem lui "Ana, Luca plus Dej bagă spaima în burgheji", prezentai carnetul roșu de partid, semnai o adeziune la valorile perene ale proletcultismului și erai admis!"
-Și opera, adică...
MBM a zîmbit cu superioritate:
-Să fim serioși...eu îi cunoșteam pe toți...cu marele A.Toma am băut bruderschaft de vreo trei ori...pe Călinescu îl întîlneam în fiecare dimineață pe scări la Universitate, cînd se grăbea la seminarii și-l salutam cu respect... odată mi-a și răspuns, deși cred că m-a confundat cu Mihail Sebastian...și pe urmă scriam în trei limbi: rusă, idiș, ivrit... cine să-mi purice compunerile!?
-Dacă nu mă-nșel sunteți născut în Uniunea Sovietică...aveți amintiri legate de acea perioadă?
-Da, îmi amintesc de primul meu bal...aveam un frac nou-nouț cu revere de atlaz roșu și încălțasem niște pantofi de lac, mă cam strîngeau și dansam cu una, Natașa Gugălstein, care se izmenea că e rusalcă-naiadă sadea și de fapt nu era decît o cominternistă notorie trimisă să-mi fure ideile...
-Apropos de idei, sunteți un fervent adept al amestecării genurilor literare: poeziile dumneavoastră seamănă cu eseurile, proza se zbenguie într-un fel de metaforă încîlcită...de unde v-a venit această originală idee?
-Din copilărie...bunică-mea, fie iertată, pregătea un fel de tocană tradițională, îi zicea ghiveci misch-masch, în care punea de toate: legume, orez, tăiței, crupe de hrișcă, carne tocată, telemea și ouă de gîscă...delicios!
-Ați publicat multe cărți, v-ați bucurat de cronici ample, sunteți și în dicționarul Academiei...totuși ce v-a determinat să scrieți neîntrerupt, atîta amar de vreme?
MBM și-a mîngîiat meditativ barbișonul, a făcut o pauză, am crezut că picotea și după vreun sfert de oră răspunse:
- Fiziologia, dragă domnule! Eu sunt născut la Cercul polar de sud, stația internațională Vostock, deci prin origini sunt un sudist cu sînge fierbinte, prin venele mele suflă alizeul înghețat care zburlește puful pinguinilor, mîngîie blana focilor leopard, cine sunt eu cum zicea un critic pe care l-am cunoscut la băile termale la o împachetare cu nămol, altceva decît un Leopardi al epocii mele, un don Quijote care se luptă cu morile de măcinat cuvinte...

Am răsfoit agenda în căutarea unui citat :

" Alături de mine șade un om,
Își soarbe supa de pasăre,
Nu privește în jur,
Supa de pasăre l-a acaparat cu totul,
Așa cum câmpia este cuprinsă
De limba lată a vacii.
Fața omului nu spune nimic.
El este un sfânt care mănâncă
Supă de pasăre.
Ele este Marele Anonim."

-Ce ați dorit să comunicați prin aceste versuri?
MBM a înghițit în sec:
-Eram la Rădăuți, într-o documentare și mi-era o foame...am intrat într-un restaurant, fac ăia pe-acolo o supă tradițională de pasăre în stil bucovinean, cu tăiței de casă și dreasă bine cu smîntînă, un deliciu, de să-ți lingi degetele, nu alta...am comandat o porție, apoi încă una, lîngă mine stătea un bărbat cu fața necunoscută care mînca și el din supa aceea divină și din vorbă-n vorbă am aflat că e stareț într-un schit micuț și colindă lumea în căutarea de milostenii...apoi s-a șters la gură de grăsime cu o batistă mare, albastră, și-a pus cușma pe cap și dus a fost... iar eu am mai comandat un castron de supă...Acest moment unic mi-a inspirat și un eseu " Găinile nu se sinucid", l-ai citit?
Am mărturisit că nu și răsfățatul septuagenar al muzelor scoase un caiet dintr-un sertar și citi cu aplomb, apăsat, făcînd o pauză de efect la fiecare final de strofă:

"Cum crezi tu că eu am să cad?
Uite așa, din brad în brad, din cadă în cadă,
De nu o fi ladă. Punct.

Cioc, cioc, cioc, face ciocanul
Înrudit cu pelicanul și cu calcanul,
Ferește bulanul, spunea milițianul.

Poc, poc, poc, parcă aud boc,
Nu, Vasile, care nu e vasile, ci doar
Două kile din același vasile
Este orfan, așa că are și el doar un ciocan.

Începător nu este, deși
Afirmă că scrie numai de o zi,
Rămâne o întrebare, de ce
Lumea trebuie să-și facă nevoile
Chiar pe site, lasă, bre, oile. . ."

După ce a terminat m-a privit sfredelitor:
-Eiiii, ți-a plăcut?
-E o poezie eseu...am detectat niște trimiteri spre absurd...
MBM a zîmbit cu superioritate:
-Păi, stimate reporter, pe sărmanul Urmuz eu l-am învățat carte...păcat că nu m-a ascultat, s-a încurcat cu o damă și...
-Femeile ocupă un loc important în creația dumneavoastră...le-ați iubit pe toate?
-Da' cine mai știe...importantă este senzația...de pildă Isadora...nicio aluzie la vestita dansatoare, îmi dansa în poală, iar eu scriam poeme cu picioarele...
L-am privit stupefiat:
-Cum cu picioarele?
-Exact cum am spus...mă descălțam, prindeam condeiul între degetelor picioarelor și scriam...mă aplaudau toți comesenii! Iată una care mi-a adus un premiu de prestigiu, cel al asociației ortopezilor literari:

"Nu-ți pare rău când vezi că plâng,
De ce atâta nepăsare?
Că eu îți scriu din Baleare,
Iar tu te-ntorci pe sânul stâng..
Nu-ți pare rău, dar mai aștept,
Sunt cel mai răbdător din lume,
Trăim, iar statul e de drept,
Iubito, ai un bun renume.
Răspunse Nuți scurt, pe fix,
Cu o trimitere la pix."

Acum nu mai am atîta elasticitate, dar pot să încerc... să-ți demonstrez?
-Nu, nu.. lăsați, am spus...în încheiere, aveți ceva de transmis cititorilor?
MBM și-a scărpinat chelia, a mijit ochii și a spus:
-Da...să mă citească și mai ales să-mi cumpere cărțile...nu-s deloc scumpe, doar 1000 roni bucata, vînd și cu plata în rate, iar pe coperta a IV-a se găsește un calendar gratuit și sfaturi practice pentru stîrpirea gîndacilor de bucătărie!
I-am mulțumit maestrului pentru interviu și-n timp ce mă îndreptam spre ieșire, l-am auzit recitînd cu patos:

" The best dog is a bad dog. Locuința noastră nu este întotdeauna și locul existenței noastre. Corbii rămân iarna în țara de origine, din spirit patriotic.Tu știi că-ți lipsește ceva? Asta te-ntreabă boschetarul cu mintea lucidă. Un vapor plutea pe mare, va să zică el plutea, căpitanul sta la proră, va să zică ...conducea, urla un acordeonist de pe trotuar. Să nu mori în genunchi niciodată, mă roagă iubita de alaltăieri. Servicii funerare urgente, non-stop, complete la Dvs. în max. 15 minute, este chiar uluitor...."

Afară, un plop cu ramurile bălțate de frunze aurii și arămii îmi făcu complice cu ochiul. Vizita la literații de prestigiu, poate crea dependență. Voi reveni neapărat.

N.A. Acest text este un pamflet. Orice asemănarea cu persoane vii sau moarte din realitate este pur întîmplătoare!