Dacă nu există deloc obiecte exterioare și dacă închipuirea mea face totul, de ce mă frig atunci când ating focul și nu mă frig atunci când, într-un vis, cred că ating focul?

Orice efect are desigur cauza sa, urcând din cauză în cauză în hăul eternității; dar nu orice cauză dă naștere unui efect, chiar dacă am coborî până la sfârșitul secolelor.

Maimuțele joacă feste hazlii, dar își strâng de gât odraslele.

Să lăsăm fiecăruia libertatea și mângâierea de a se căuta pe sine și de a se rătăci în propriile sale idei.

Fiece copil, tânăr sau bătrân, cu baloanele lui de săpun.

După ce o eroare a fost nimicită, se găsește întotdeauna careva s-o reînvie.

De unde purced atâtea greșeli contradictorii? Din obișnuința de totdeauna a oamenilor de a cerceta ce este un lucru înainte de a ști dacă acel lucru există.

Necazurile noastre cele mai mari sunt numai rodul lăcomiei noastre fără margini.

Omul, deprins să fie lăudat în penumbra micului său cerc, se înfurie dacă este disprețuit când apare în plină lumină.

Nuanțele sunt atât de fine încât "spirit mândru" este un blam, în timp ce "suflet mândru" este o laudă.

Când ai o casă de sticlă nu trebuie să arunci cu pietre în casa vecinului.

Când ai ajuns odată la mijlocul apei și te mână din spate vântul cel bun, atunci nu mai trebuie decât să te lași dus.

Viața este un copil ce trebuie legănat până ce adoarme.

Dacă vei munci, vei fi tot atât de fericit ca și ceilalți.

Absența sporește dragostea neîmplinită, iar filozofia nu o micșorează.

Fericit e acela care știe să se sustragă din vreme atracțiilor faimei, violențelor invidiei, judecății lipsite de măsură a oamenilor!

Astă lume ni se înfățișează ca un mare bal unde, nebuni deghizați sub nume caraghioase de "eminență" și "alteță" vor să se umfle în pene și să-și înalțe josnicia.

În orașele în care s-ar părea că lumea trăiește în pace și în care înfloresc arta și știința, oamenii sunt roși de invidie, de griji și de necazuri mai mult decât e ros de urgie un oraș asediat.

Există epoci în care lumea refuză să privească adevărul în față.

Antichitatea e plină de laude pentru o altă antichitate, și mai îndepărtată...

Sunt un om, ca și stăpânul meu; m-am născut ca și el: plângând...

Mic dicționar folosit de regi:
- "Prietenul meu" înseamnă "Sclavul meu"
- "Dragul meu prieten" vrea să spună "Îmi ești mai mult ca indiferent"
- prin "Te voi face fericit" trebuie să înțelegi "Te voi tolera pe lângă mine câtă vreme voi avea nevoie de tine".
- "Cinează cu mine astă-seară" înseamnă "Îmi voi bate joc de tine diseară"

Considerația dobândită cu atâtea neliniști e puțin lucru; fericiți acei care vor să trăiască și să moară necunoscuți.

Mai curând se va vorbi despre cel care a nimicit un imperiu decât despre întemeietorul său.

Omule! tu, care te încumeți să te crezi imaginea lui Dumnezeu, spune-mi dacă Dumnezeu mănâncă și dacă are un maț în fund!

Mă îndoiesc că veți găsi în toată istoria un singur teolog care să-și fi mărturisit crimele pe patul de moarte.

Cel care ține sceptrul și cădelnița are mâinile foarte ocupate.

Cât de bine seamănă călugării cu maimuțele! Cu cât se urcă mai sus, cu atât li se vede mai bine fundul.

Filozofia nu se răzbună; ea trăiește la adăpostul strădaniilor voastre zadarnice; luminează cu blândețe pe oameni, în timp ce voi doriți să-i tâmpiți ca să vă semene.

Oameni care nu gândesc îi întreabă adesea pe gânditori la ce e bună filozofia...

Scrieți "filosofie" sau "philosophie", cum veți dori; dar trebuie să recunoașteți că, de îndată ce apare, ea este prigonită.

A fi înțelept înseamnă a-i ocoli pe nebuni și pe răi.

Numărul celor care cugetă este foarte mic, iar ei nu au de gând să tulbure lumea...

Fie ca rațiunea, care slăbește uneori la bătrânețe, să mă ferească de acel cusur prea obișnuit care constă în a ridica în slava cerului trecutul în dauna prezentului.

Chestiunea binelui și a răului rămâne un haos de nedescâlcit pentru cei care o cercetează cu bună credință; este un joc al minții pentru amatorii de controverse: bieți ocnași care se joacă cu lanțurile lor...

Din pricina ideilor pe care le primim în copilărie toată viața vedem lucrurile așa cum nu sunt.

Este de-a dreptul hazliu că nimeni nu îndrăznește să ne ceară în viață ceea ce ni s-a cerut la școală; după cum nimeni nu se așteaptă ca un spirit matur să se ocupe de lucrurile pentru care a fost pregătit în copilărie.

Este privilegiul unui adevărat geniu, și mai cu seamă al unui geniu deschizător de drumuri, de a săvârși mari greșeli fără urmări grave.

Aproape toate artele au fost copleșite de un număr uimitor de reguli dintre care majoritatea sunt nefolositoare și neadevărate.

Pictura a început odată cu dorința de a desena grosolan pe un perete trăsăturile unei ființe dragi.

A-i înfățișa pe oameni întotdeauna răi, înseamnă a-i îndemna să și fie.

S-a scris mult în acest secol; avea geniu cel anterior...

Cariera literară și mai cu seamă cea a unui mare talent, este mai spinoasă decât cariera unuia care vrea să facă avere.

Toate genurile sunt acceptabile, cu excepția celui plictisitor...

Trebuie să fii nou fără să fii năstrușnic, adeseori sublim și natural întotdeauna; să cunoști inima omenească și s-o faci să vorbească; să fii poet mare, dar nici un personaj din piesă să nu pară că e poet; să știi la perfecție limba, să o vorbești curat, cu o armonie fără șovăire și niciodată rima să nu strice înțelesul.

Nimeni nu este scutit de obligația de a vorbi perfect limba maternă.

Adevărații literați și filozofi sunt mai vrednici de laudă decât toți Orfeii, Herculii și Tezeii, căci mai frumos și mai anevoios este să dezrădăcinezi prejudecățile oamenilor civilizați decât să-i civilizezi pe oamenii primitivi. Este mai greu să îndrepți decât să formezi.

Cei care se slujesc de pană și cerneală sunt atacați de gângănii ce trebuie stârpite fără odihnă...

Nuanțele sunt, într-adevăr, nenumărate, dar culorile strălucitoare puține; iar un mare creator nu se dă în lături să folosească și aceste culori primitive.

Omul de litere seamănă cu peștii zburători: dacă se ridică puțin îl sfâșie păsările, dacă se scufundă îl mănâncă peștii.

Proștii admiră orice în opera unui autor celebru.

Să te scrutezi cu ochi drept și neiertător! Să revii de o sută de ori. Niciodată să nu îți ierți ceva!

Iona a fost înghițit de un pește. E adevărat că nu a rămas în pântecele lui decât trei zile și trei nopți, dar, oricum, asta înseamnă să petreci șaprezecișidouă de ore puțin plăcute...





Editura Albatros
București
1974