Paharul avea gura un pic ciobită și lui îi plăcea să-și plimbe degetul exact pe locul acela tăios, cicatrice în carnea de sticlă.
Din vântul de hârtie, colaje arse, în spirale; orașul dispărea mocnind încet, bucată cu bucată.

O aștepta pe femeia aceea furată, ademenită îndelung sub umbre. Își făcuse un obicei din a le fura, rostogoli, mototoli în sărutări și destrăma în mângâieri, până când pieptul i se despica în două: sufletul lui cu lame în balans. Soarele de hârtie, lipit cam strâmb pe cerul de hârtie. Și o bucată de tapet murdar căzut la colțuri, lângă bar. Printre amprentele murdare de pe geam, o muscă zumzăia în cercuri către etajul doi de peste drum.

Acolo, o fereastră mică cu oblon. El îngâna conturul acela cu privirea, îi pătrundea în suflet și i-l usca înghemuit și gol. Un pic mai sus, tocați de vânt, doi fluturi albi, sau poate două aripi de hârtie.

Sub masă, pantoful îi mototolea absent căciula și fularul. Au căzut.

- Cachaça?

Privirea, acrobat pe sfoară, o dezechilibrare și-a căzut în gol. Îi mulțumește vocii de carton și sorțului cu pete care pleacă, pentru paharul proaspăt de pe masă. Dar degetul tot pe paharul vechi îl plimbă. La vârf are un pansament cu ațe, din care știrbitura mușcă scame.

Un pic trecut de ora zece... el își privește ceasul și se-ncruntă. Un homeless învelit în ziare tresare-n somn și scuipă pe trotuar, exact sub pașii ei în clipa când apare. Îl ocolește ca prin vis, o muscă se împiedică într-un geam de sus și cade. Mereu la ora zece pe aceeași stradă, mereu la fel, doar pașii ei sub un alt soare. O prinde cu privirea-n chihlimbar, ea se smucește, pleacă mai departe, degetul lui răsfață roșu spărtura aspră din pahar.

Îi face vocii de carton un semn și merge afară. E încă frig și vântul rupe scrum din coșuri, doi homeless se-ncălzesc pe-o gură de canal și beau. Din când în când foiesc din ochi umbroși spre cel ce doarme-n ziare. Oare ce are acela și ei n-au?

"De ce nu vine-odată?" își amintește de cealaltă, cu câteva bătăi de puls sub pansamentul desfăcut în ațe.

Femeia de hârtie în sfârșit apare. O strânge-n brațe ușurat, foșnesc puțin din sufletul uscat, el o așează apoi mai la vedere, pe scaunul mai dinspre stradă.

- Ai auzit? A fost un atentat la gară! se mișcă două buze albe către el, ca două scame. O catastrofă... zeci de oameni, foșnesc cuvintele mărunt, întruna. "Atentat la Gara de Nord", e titlu de copertă pe o revistă oarecare, ediție pripită pe care vântul se uită rece în rafale. Femeia pare îngrozită. El nu vrea să îi spună, însă prin haina dreaptă, străvezie, se cască două găuri oarbe. Sunt jos de tot, doi ochi ce mătură trotuarul.
- Ai fost acolo, așa devreme? se uită el în unghi cam larg peste articol, apoi în unghiuri mici și strâmte peste stradă.
Îi spune parcă o poveste, ceva cu ea privind de pe peron, ițind poate prea tare capul căci uite, poți s-o vezi și-n poza pusă-n ziar! Citește mai departe: "...câteva zeci de victime, multe neidentificate...". Și mâna lui se duce brusc spre buzunar: își cumpărase ieri bilet spre Hobby Town. "Devine chiar interesant", râde un drăcușor pe dinăuntru, și-aruncă-n aer o monedă.

Printre rotiri, în colțul străzii, ea, ferindu-se de vânt și ziare.

O ultima-ncercare: își trage scaunul cât mai aproape de bordură, cât mai aproape de femeia de hârtie. Îi prinde buzele într-un sărut, o udă și o crâmpoțește toată, își plimbă mâinile pe trupul șifonat, o-mpăturește, o despăturește, îi mușcă vânătăi de tuș pe pielea sidefată. Femeia dă din mâini ca apucată, părul tocat îi umple toată strada, un homeless își astupă gura.
Numai ea trece liniștit, se uită c-un crâmpei de ochi și râde, așa sărut n-a mai văzut! Îi pune-un ban pe burtă celui care doarme și pleacă lin și răcoros, alunecând la loc printre sacoșe.

Moneda încă zornăie pe masă.

Femeia creponată flutură din mâini mai slab, suspină-ncetișor și-l prinde cu piciorul peste coapse. El vede cu stupoare cum prin haina maturând trotuarul, trece zorită... o furnică.

Nu l-a văzut.... din nou nu l-a văzut! Ea n-are să-l mai vadă niciodată, nu-l mai vedea decât plecând și poate nici atunci, mai mult în gând.

Își sufocau tot aerul în pumn.

Încet, aproape drăgăstos, dă drumul buzelor de parafină. În irisul alb-negru cu luciri de plastic, femeia încă îl sărută lung.
- Matilde, eu plec. Cu degetul lipit de buze uzi, el îi închide iute o-ntrebare. Îi prinde cu privirea ochii și îi îndoaie către ziar.
- Ce ai făcut, ce ai făcut, scâncește alb femeia de hârtie, ochii-i foșnesc și-s parcă tot mai mari.

Același drăcușor râde cu hohote pe dinăuntru.

- Îmi pare rău, Matilde, o minte el și se ridică.
Fugea într-o poveste nouă, dar la fel de mică.

- Cachaça? șuieră iar o voce de carton.
Din nou privirea-acrobat îi cade-n gol. Din nou paharul plin, paharul gol.
Doi homeless zdrențuiți, mergând pe poante, îi fură celuilalt moneda de pe burtă.
Mai trece-un pic de timp șontâcăind din limbi de ceas, mai lungi, mai scurte.
El se ridică în sfârșit să plece, mai alb și mai ușor ca înainte, mai incolor în tot orașul de hârtie. Și îl cuprinde parcă-așa, o frică, când vede la doi pași un țânc ce-și umflă către el obrajii, gata să sufle într-o păpădie.

Din spate vântu-l prinde-n vocea de carton, îl duce-n sus, îl răsucește sub oblon, îi prinde ei în geam o ultimă hârtie.
- Căciula și fularu', domnu', v-au căzut sub masă!


_________________________________
Hobby Town - magazin de jucării
Cachaça - băutură braziliană, din trestie de zahăr