E destul de dificil să scrii la comandă mai cu seamă atunci când șeful ar vrea și nu prea să se implice în treaba asta fie măcar și la modul simbolic.
Femeia! Ce este femeia?! Istoria literară o consemnează în capitole de viață exemplare: de la cea care se sacrifică pentru libertate până la cea care scormonește în măruntaiele pamântului după noi minerale demne să înlocuiască sursa de energie auto, dacă e să vorbim de cercetător și pănă la femeia care rămasă singură în trib caută să înfigă sulița în grumazul unui leu înfometat. Femeia este desigur cea mai complexă mașinărie pe care Domnul a lăsat să o înțelegem, să o cunoaștem, să o iubim, să o exploatăm, să o mângâiem, să o punem pe prima pagină a ziarelor, fie dezbrăcată- prilej de mers cât mai des la toaletă, pentru unii, fie îndurerată fiindcă pruncul ei bolnăvior nu mai are scăpare și mama caută disperată o soluție. De fapt femeia este cheia cu care Dumnezeu închide și deschide ușile omenirii. În istorie vedem femeia ca motiv de ceartă, de război, sau de partea cealaltă ca mijloc de împăcare, aducător de pace, de prosperitate. Fără femeie am fi niște frecangii, niște neica nimeni pe care soarta i-ar pune la săpat gropi pentru a ascunde rahatul cu care ne dăm mari fără însă un succes asigurat. Sau ca să fiu și mai explicit fără femeie suntem ca virgula între două războaie. Despre acest subiect se poate vorbi la nesfârșit dar și aici adăugăm nesfârșitul tot femeilor pentru că nu vă supărați, cine turuie mai tare și mai afurisit și strigător decât...femeia!
Azi de 1 martie, conform unei tradiții despre care nu am habar de unde vine, bărbații vor să pară niște domni. Sunt niște barbari bărbații și asta pentru că tot ce fac e din interes, știu ei foarte bine că dacă azi sunt mârlani mâncărica de mâine va fi rece și la păsărică obloanele trase! Eeeee, nu râdeți că așa este. Să le mulțumim că există, să le cerem iertare, să le iubim. Din păcate pentru ele, 1 și 8 martie sunt doar o dată pe an!