- Următorul. Ce doriți, doamnă?
- Caut un job, am venit după anunțul din Agenda, cred că n-am greșit adresa!
- Strada Aviatorilor nr. 48. telefonul e în chenar. Ce pregătire aveți?
- Contează? Am o vârstă, știți dumneavoastră! Cine te mai angajează la 45 de ani?
Arhitect, dacă mai înseamnă ceva acum.
- Bun, și vreți să-l îngrijiți pe Lionel la 2000 de euro? Vă spun sincer, îmi pare rău, nu vă dau prea multe șanse. N-a reușit amărâta aia care era doctor veterinar, a mușcat-o rău!
- Păi, cine e Lionel? În anunț scrie îngrijitoare. E câine?
- Nu, doamnă, e bunicul meu, după ultima decepție în dragoste a început să muște femeile de dos! Merg cu el prin magazin, mall și mă face de râs. Sunt om respectabil, ce dracu’!
- În cazul ăsta, mă retrag! N-am experiență la îmblânzit bătrâni!
- Doamnă, hai să încercăm, doar să vă vadă! în spatele unei uși care arăta mai degrabă intrarea într-o debara era un bătrânel simpatic, cu zâmbetul larg pe chipul ornat de o barbă albă îngrijită.
- Bună ziua! Mă numesc Andreea Voicu și vreau să fiu îngrijitoarea dumneavoastră! bătrânelul a înclinat din cap fără să scotă un cuvințel.
- Se pare că bunicul e de acord! Vă las să discutați cu el mai multe, poate acomodarea o să fie mai ușoară. Cu aceste vorbe s-a retras angajatorul din camera îngustă, lăsându-și noua lucrătoare lângă bunic.
- Da, vă rog nu plecați, n-am acceptat încă! spuse speriată Andreea, înainte de a lua loc la căpătâiul moșului.
- Cum? Cine credeți că vă dă 2000 de euro pe un job în România? Și nu vă cer mare lucru, doar să-i citiți ceva, să-l plimbați, în rest, poate singur celelalte necesități.
- Da, dar nu vedeți că nici nu m-am pus bine lângă pat și a început să mă pipăie! speriată de apucături, i-a dat moșului peste mâna tremurândă.
- Doamnă, nu vă temeți, el a fost puțin afemeiat în tinerețe, hai să fim serioși! Ce să vă facă la 90 de ani! Are parkinson, din când în când are apucătura asta cu mușcatu’! N-a violat pe nimeni, doar o singură tentativă!
- Mulțumesc, dar nu accept! și Andreea s-a retras politicos, îndreptându-se spre următoarea adresă notată. Era destul de greu să mergi la diferite adrese, însă era o soluție la îndemână, după ce pe mail nu primise niciun răspuns la cv-urile trimise.

- Da, intrați, vă rog să nu faceți zgomot, pe vârfuri! deschise ușa un tinerel brunet cu ochelari fumurii.

- Cum să merg pe vârfuri cu tocul ăsta? Și pe gresia asta! privi mirată la tânărul care o însoțea, dându-și seama că era nevăzător.

- Încet, doamnă, se sperie pisica și mama e cardiacă!

- Bun, atunci mă descalț!

- Ar fi mai bine. Și desculță a intrat într-o cameră plină cu flori, în pat stătea o bătrânică simpatică, la vreo 60 de ani.

- Avem oaspeți, Mihai! Las-o pe doamna, se descurcă! Doamnă, mă numesc Eliza Ionescu, am predat la conservator, din cauza diabetului mi-a slăbit vederea îngrozitor. Avem mare nevoie de îngrijitoare pentru pisicuț, Tudorel e foarte agitat de la o vreme. Vă ofer o sumă frumușică, 1500 de euro!

- Ce trebuie să fac?

- Ați mai îngrijit animale, domniță dragă?

- Da, am un câine acasă! Și alt animal biped de îngrijit!

- Vai, bărbații ăștia, sunt ca niște copilași! Și al meu, a murit săracu’! Trebuia să-i caut în coarne cât era ziulica de mare. Mânca la regim și era bisericos mare, cânta toată noaptea cântece de-ale lor.

- Da, în principiu, sunt de acord! Dar să-mi spuneți ce am de făcut!

- Păi, vedeți, lui Tudorel trebuie să-i treacă starea asta de stres, e foarte agitat de la o vreme!

- Stres?! Motanul e stresat? Ce să mai zic eu, doamnă? Caut de lucru de trei luni și dau de tot felul de situații, promisiuni aiurea!

- Ce vă mirați? Animalele sunt mult mai sensibile, nu înțeleg că n-ai timp să le duci la coafor sau restaurant, nici măcar de un masaj! De asta vă rog, vorbiți cu el tot timpul și alintați-l. Spuneți-i că e frumos, cel mai frumos motan din câți există și veți vedea ce reacție are. Își face codița baston. Are mare personalitate, am vrut să-i pun numele Napoleon, dar s-a împotrivit soțul.

- Asta e tot? întrebă cu un aer înțelegător Andreea.

- Ei, dacă-l reînvățați să vorbească, mare lucru!

- Cum? Să vorbească?! Dar e motan, doamnă! și pe ușă a intrat, ondulându-și trupul negru strălucitor, Tudorel.

- Miaaaaaaaaaaaaau! Miaaaaaaaaaaaau! ce vă mirați așa?! am auzit toată discuția!

- Vaaaaaaaaaaai, n-am auzit vreodată motan să vorbească! și Andreea, cu părul zbârlit sări peste fereastra deschisă. Noroc că apartamentul se afla la parter. Era deja o zi traumatizantă, strânse din dinți și mai încercă o adresă. Biroul senatorului Alexe Curcubeu, strada Speranței nr. 29.

- Bună ziua! Aici e biroul domnului senator Curcubeu?

- Da, așteptați un pic! era un hol înțesat de lume, bătrâni, tineri nevoiași, primari din tot județul. Un lucru sărea în ochi, cei care ieșeau de la domnul senator erau în culmea fericirii. Un extaz neobișnuit punea stăpânire pe ei, strigau de bucurie “ăsta-i omu’ meu!”

- A durat ceva timp în care asculta tot felul de povești din timpurile comunismului despre acest binefăcător al comunității. Cum a dus mașini încărcate de cârnați, salam, brânză, ouă, banane, portocale la magazinele alimentare din comuna Scufundata, de 1 mai și 23 august.

- Intrați, doamnă! Se poate, de când așteptați? o întâmpină un tip înalt, grizonat, înclinându-se ușor în dreptul ușii.

- Vin în urma anunțului, aveți nevoie de o secretară! Așa am înțeles din ziar.

- Da, ați înțeles bine! Mă bucur că sunteți o femeie frumoasă și asta face totul pe postul ăsta.

- Imediat o să preluați de la colega sarcinile de serviciu. Andreea nu observase bara din mijlocul biroului. De altfel, nici salteaua pentru masaj.

- Nu văd aici niciun birou, calculator, imprimantă, xerox!

- Doamnă, dar ce nevoie aveți? Noi nu umblăm la acest birou cu acte, doar discutăm probleme care preocupă electoratul!

- În cazul ăsta, ce rost are secretara?

- Ea devine animatoarea discuțiilor, în felul acesta arătăm efectele politicii noastre de centru stânga-dreapta.

- Domnule Curcubeu, dar nu fac streaptese nici în fața soțului!

- Toate încep de undeva! Pe 1000 de euro, nu se discută! Și plusul de la clienți.

- În sfârșit, vă mulțumesc, dar n-am asemenea talente!

- Doamnă, eu zic să vă mai gândiți un pic! Nimeni nu face numai ce vrea, mai ales în timpurile ăstea! Partidul nostru are în vedere toate nevoile populației. Ducem o politică sănătoasă de recalificare profesională. Trebuie să înbunătățim serviciile, la capitolul ăsta stăm tare prost.

- Și cum domnule, eu, arhitectă, să mă bâțâi prin fața alegătorilor?!

- Dar ce vă scandalizați așa, doamnă? un post pe calificarea dvs. e plătit cu 200 euro! Și ce nevoie mai e de arhitecți în societatea unde se demolează construcțiile înainte de a-și atinge scopul!