agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-04-08 | |
Era într-o dimineață de vară, cu ani în urmă, când mă hotărăsc să ies. Lângă noi, sunt mai multe păduri, iar singură nu aș fi vrut să plec, și-atunci mă înfoi prin curte, fluierând și strigând: Sam, unde ești? Sem!!!
Și vine. Agitam cu provocare lesa. El sărea pe și spre mine, bucurându-se enorm. Vreau să vă spun așa: Sam, este un câine ciobănesc-mioritic, care acum are nouă ani, dar atunci, mai mititel fiind, era plin de ghidușii, de țopăială. Îi pun lesa, ne împachetăm și plecăm. Ținem pe marginea drumului, aproape de șanț, că pe aici, unde locuim acum, nu sunt trotuare și mergem ferindu-ne de mașinile care nu țin cont de noi. Trec cu viteză. Așaaa...Și, tocmai ce am intrat într-o poiană cu câțiva meri, pe care trebuia să o străbatem, pentru a ajunge în pădure, spun: hai Sem, hai dragul lui mami, că ție îți place la pădure, ciobanule. Intrăm din ce în ce mai mult în desișul și răcoarea pădurii. Acolo, aerul este foarte curat. Tot acolo, liniștea pădurii este ciudată; este și nu este liniște. Este o liniște care ne ciulește urechile, atât mie cat și lui Sem. Mai ales lui, dragul de el. Mergem pe potecă. La un moment dat, gândesc că nu ar fi rău să intrăm puțin printre copaci, că poate mai găsesc ceva de creat (în timpul liber fac lucrări interesante din rădăcini, cioturi, ramuri de pomi). Sem, minunatul meu Sam se oprește, atrăgându-mi atenția. Zic: ce-i Sam? ce auzi?! El, oprit, cu corpul înclinat în față, cu urechile pâlnie, concentrat pe ceva ce numai el simțea, nu mișcă. OK, zic. Sigur este ceva dragă, dar eu...eu nu văd nimic. Și dintr-odată, drept în fața mea, văd un bou. Da!!! o mare vită (că de-abia mai târziu am observat ce-i). Eram toți trei stană. Între noi și acel bou, erau câțiva copaci. Sam latră, cuprins de agresivitate, trădându-mă cu putere înspre malacul acela, care, vai!, cu capul înainte, vine spre noi. Vai și vai de mine!! Doamne-ajută-măăă! Nu se poate! Hai Sam!! Și boul, vine după noi, nu încet, credeți-mă, alergând să ne confrunte. Fug, împreună cu Sam, înspre liziera pădurii, cu inima bătându-mi, să-mi iasă din piept. Ajungem la poiana cu câțiva meri, unde am crezut că dacă-i mai mult spațiu, loc, putem fugi mai repede. Da de unde!! Boul, știți, ca și noi prinde viteză și ne urmărește cu coarnele lui mari, de ca și cum i-am violat pădurea. Îi dau drumul lui Sem. Nu mai putem fugi împreună cu el. Și atunci se întâmplă minunea. Sem, iubitul meu Sem, îl înconjoară, îi dă ocol, format din cercuri largi, apoi din ce în ce mai mici. Animalul enorm, fiindcă se oprise, îl urmărea pe Sem. Îl avea în ochi. La ultimele cercuri concentrice, Sem reușește un miracol pentru mine. Îl pune pe fugă pe bou. Ieșise la șosea, cu viteză. Scăpasem. FAIMOSUL meu Sam, se îndreaptă spre mine, victorios. Atât de mult l-am apreciat, atât de mult l-am iubit în clipele acelea. L-am considerat EROU.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate