- Și apoi ce facem?

- Ne plimbăm prin parc. Mai întâi pe aleile aglomerate, să ne uităm la oamenii de acolo, apoi, treptat, ne mutăm pe aleile singuratice.

- Cum e afară?

- E frumos, soarele se pregătește să apună și un vântișor răcoros îți zburlește pielea, iar copacii își plâng frunzele îngălbenite.

- Și găsim o bancă pe un deal. De acolo putem să vedem tot parcul

- Și pot să-ți cumpăr și vată de zahăr.

- Ah, da, ar fi frumos, dar crezi că au vată de zahăr la Paris?

- Trebuie să aibă. Dacă nu, găsim noi alte bunătăți, care sunt sigur că o să-ți placă.

- Și când se întuneca și ni se face frig, ce facem?

- Plecăm din parc și mai trecem odată pe malul Senei și o vedem întunecată și liniștită, luminată doar de stâlpii de pe marginea străzii. După care mergem la cea mai apropiată cafenea.

- Ce bem acolo?

- Eu propun să bem niște whiskey, ca să ne încălzim, dar tu vrei ceva mai moale și iei un pahar de vin alb

- Nu, vin roșu.

- Roșu să fie, iar eu îmi iau un pahar de whisky. Stăm, bem, privim lumea din cafenea și ne facem planul pentru a doua zi.

- Apoi mergem acasă?

- Da. Acolo o să fie cald și bine.

Atunci m-am ridicat din pat și m-am întins ca după somnul de amiază: leneș, plăcut, călduros. În fața mea era o fereastră prin care se vedea un deal verzui și câteva case. Eram plecați. Hotărâserăm să mergem câteva zile, undeva aproape de munte. Ne aflăm într-o garsonieră curată, dar sărăcăcioasă. De la Paris reveniserăm în țară. Asta făceam noi. Plănuiam și ne plăcea să ne imaginăm ce vom face împreună. Bineînțeles, în visele noastre, nu eram restricționați de bani, timp său loc. Mergeam oriunde, oricând. Am băut tărie cu pictorii prin Paris, ne-am distrat la Londra pe muzica celor de la Rolling Stones, am mâncat sushi în Tokyo și multe altele. Þi-am zis că pe atunci lucram la o revistă, nu plătea prea bine, dar îmi făcea plăcere să lucrez acolo. Scriam despre tot felul de curiozități și de multe ori erau scoase din ediție pe ultima sută de metri. Aveam un salariu lunar, dar primeam ceva în plus dacă articolele îmi erau publicate. De asta plănuiam și ne imaginăm. Nici ea, nici eu nu aveam atât de mulți bani, încât să ne permitem să îndeplinim măcar o porțiune din planurile nebune. Altele mai domoale le duceam la capăt în felul nostru. Voiam să mergem la munte și am mers. Nu acolo unde ne doream, dar ne-am distrat bine. Cred că era spre sfârșitul lui martie, când se întâmplă asta.


Ca să pot să o duc la munte a trebuit să iau un avans de salariu. Mă împrietenisem cu contabilul și din când în când reușea să-mi dea un avans pe lună viitoare. Mi-a explicat odată cum face, însă nu mă interesa să știu și uitasem. Din când în când îl mai scoteam la o bere, dar de fiecare dată atunci când aveam treaba, așa încât să pot să mă scuz și să plec. Era un bărbat agreabil, dar foarte plictisitor și voiam ca relația dintre noi să rămână la fel: prieteni de serviciu. O duceam destul de bine, mai primeam bani de la părinți, mă descurcăm. Aș fi putut să lucrez într-o redacție de știri al unui ziar, pe mai mulți bani, numai că nu am acceptat pentru că aș fi urât slujba. Mi-am dat seama că ea nu e în totalitate de accord cu alegerile mele, dar nu mi-a zis nimic despre asta.

Asta făceam. Plănuiam. Era o afacere fericită pentru noi. Atunci, la munte, fusese o zi ploioasă și am stat în casa jucându-ne.

Cât timp eu mă uitam la casele plouate, ea s-a ridicat din pat și s-a dus la baie. Stârnit de frig eu m-am adăpostit înapoi sub pătură cu fața în pernă. Eram în garsoniera de două zile și deja mirosul ei se impregnase în așternuturi. Un miros cald, de piele, imposibil de descris în cuvinte. Am tras pătura peste mine și cu o mână o ridicăm, apoi mă uitam cum se lasă înapoi, încet, până atinge din nou patul. Asta făceam când a intrat și ea sub pătură. M-a sărutat lângă nas, sub ochi. Un sărut rece, parfumat, care mi-a trimis un fior ce s-a extins până pe ceafă și s-a pierdut pe spate. Am tras-o mai aproape și ne-am încolăcit picioarele. Îmi plimbam arătătorul de la genunchiul ei până pe umăr, zburlindu-i părul fin. Un traseu prestabilit de la care nu mă abăteam.

- Știi ce aș vrea să facem? M-a întrebat, să mergem la mare, a spus fără să aștepte să răspund.

- Înainte sau după sezon, ca să nu stăm în nebunia aia sau am putea sta toată vara la mare, a continuat.

Atunci mi-am dat seama că jocul nostru a reînceput. La adăpostul păturii se simțea căldura degajată de corpurile noastre și intră destulă lumină ca să ne vedem.

- Să ne încălzim la soare și să ne răcorim în mare, mi-a fixat ochii și a zâmbit mare, sincer, frumos.

- Da, ar fi frumos. Vrei să fac eu programul zilei?

- Da, te rog, a zâmbit din nou și s-a prefăcut că bate din palme, plină de bucurie.

- Mergem într-o stațiune retrasă. Găsim o casă mică cu etaj și închiriem o cameră. Acolo avem un balcon mic și o baie. O femeie, pe la 40 de ani, care are încă farmec și trăsături fine, patroana, ne face reducere pentru că suntem atât de frumoși și ne lasă să folosim bucătăria dacă vrem.

- Ce drăguț

- Pentru că ne-am cazat înainte de a înnopta nu putem face altceva decât să bem, să mâncăm și să ne culcăm.

- Așa

- A doua zi, dimineața, eu mă trezesc primul și te las să dormi. Te învelesc și mă duc în bucătărie să fac cafea și să pregătesc ceva de mâncare. Aduc două cești de cafea și niște sandvișuri sau poate o omletă. Când intru în cameră te trezesc și pun mâncarea pe măsuța de lângă pat. Mâncăm, după care eu mă apuc de lucru și tu citești. Lucrez bine la o masă de lângă fereastră, în timp ce tu citești întinsă pe burtă în pat.

- Ce citesc?

- Ce vrei tu, poate ceva de Marquez.

- Da, îmi place, a zâmbit fără să se uite la mine

- Așa, avem fereastra deschisă și se auzea de departe muzica. E plăcută, nu deranjează.

- La un moment dat mă întind și casc zgomotos, semn că am terminat treaba. Numai ca pe tine te-a prins lectura și nu-mi acorzi atenție și îți văd ochii plimbându-se ritmic pe foaia scrisă.

- Și la plajă?

- Imediat. Ne-am schimbat și am plecat. Am dat peste un loc plăcut, aproape pustiu. O bucată de plaja unde eram doar noi și încă vreo câțiva oameni. Ne aruncăm prosoapele și hainele pe nisip și fugim în mare. Imediat cum pășim pe nisipul ud simțim răcoarea mării. Ne înfioară pielea, însă noi știm că o să primim o satisfacție mare mai târziu. Când i-am zis asta i-am suflat ușor peste umăr, așa te face să te simți, i-am zis. În apă ne simțim bine, natural, înotăm, ne bălăcim ca lumea, iar când obosim facem pluta. Unul lângă altul cu burta la soare. Razele ne încălzesc fetele, gâturile, și puțin din picioare. Spatele, urechile, ceafa simt răcoarea mării. E un contrast dulce care ne place. Plutim așa în voia valurilor și când ne plictisim, ieșim din apă. Te las pe tine în fața să văd cum se scurge apa din păr pe spate apoi pe fund, ușor pe picior până ce dispare pe nisipul încins. Numai că atunci când ajungem la mal observam că ne-au furat hainele, tot…

- Ce? Trasare și se uita la mine uimită. Nu, nu… hainele sunt acolo. Și chiar ne spune o persoană drăguță ca avut ea grijă ca să nu le ia cineva.

- Bine, bine, atunci găsim lucrurile la locul lor.

- Așa, ea a revenit în poziția inițială cu capul lăsat sub pătură, privindu-mi burta, sau poate ținea ochii închiși.

- Ne întindem cu fața la soare. E plăcut să stai să te încălzești și să asculți valurile mării ce se sparg la câțiva metri de noi.

- Mi-e sete.

- Cu părul ud încă mă duc la un bar din apropiere și cumpăr două sticle de bere și una de apă. Bem Calsberg rece ca gheața.

- Heineken, spune ea de sub pătură

- Era extraordinar gustul berii. Amândoi stăteam în fund privind marea cu sticlele în mână. După ce ne bem berile, le punem într-o pungă, iar tu te întorci pe burtă și închizi ochii, lăsând soarele să te prăjească și pe spate, dar eu mă duc să mai dau o tură în apă. Când mă întorc te găsesc citind și tot așa până când, încinși de soare, cu burțile goale, ne reîntoarcem în cameră. Pregătim rapid ceva de mâncare și bem un vin. Îndestulați, puțin amețiți și obosiți facem duș pentru că avem sare în păr și pe piele.

- Și avem loc amândoi în duș?

- Da, e o cabină mai mare. Acolo, sub jetul de apă, mă interesau doar gâtul și sânii tăi. Stăteam în spatele tău sărutându-ți gâtul în timp ce mâinile îți cuprindeau sânii grei ca doi pepeni mici. Pielea ta albă începuse să capete o culoare puțin mai închisă. Te prinde bine noua culoare, ești ca un măr proaspăt, copt. Ne spălăm bine și nu lăsăm nici măcar un deget ud. După ce ieșim, ne trântim în pat, curați, mirosind a săpun, și ne culcăm. Nu peste mult timp ne trezim, când soarele arunca ultimele ocheade.

- Și după ce facem?

- Ne învioram, ne îmbrăcăm și ne ducem la plimbare. Mergem fără nicio grabă, privind, casele cu bolți de vită de vie în curte, localnicii sau turiștii, care se bucura că și noi de ziua frumoasă. Trecem pe lângă câteva restaurante, dar nu găsim unul pe gustul nostru. Eram pe punctul să renunțăm, când găsim un restaurant cu mese în aer liber, într-o curte frumos amenajata, luminate discret de lămpi. Ne așezăm undeva în spate. Tu ce vrei să mănânci?

- Eu vreau o salată de varză, sărată, piperata și cu puțin oțet, un pește făcut la grătar și desert… niște clătite.

- Foarte bine, eu comand o salată de roșii, piept de pui la grătar și o porție de cartofi prăjiți. Și mai iau un pahar de whiskey și o sticlă de vin pe care să o bem împreună.

- Perfect, dar eu vreau și o sticlă de cola

- Ok, chem chelnerul și îl rog să ne aducă și o cola. Mâncarea e bine făcută, vinul rece, demisec, iar afară era cald, deși soarele apusese și un vânt începuse să bată puțin. După ce terminăm de mâncat mai poposim puțin și încercam să ne dăm seama de unde sunt oameni de prin restaurant, ce meserii au, cum se înțeleg cu soția, prietenă sau familia. Ne imaginăm ce personalitate au și creăm scenarii despre viața lor.

- Ce-mi place jocul ăsta.

- Da, și noi ne bucurăm de el acolo. Doar că nu mai stăm mult pentru că băiatul care ne servise se uită insistent la noi, semn că ar trebui să plecăm. Dar nu suntem obosiți, așa că nu ne ducem direct acasă și ne continuăm plimbare până ajungem pe faleză. Plajă nu era adâncită în bezna pentru că lumina de la stâlpii de pe strada ajungea acolo și vedeam destul de bine. Pașii ne erau grei pe nisipul moale, marea vuia și mai tare în timpul nopții, iar în aer se simțea mirosul algelor. Ne-am plimbat așa, în josul mării, până când am ajuns la locul unde făcusem plajă mai devreme și atunci am cotit spre casa noastră de acolo.

- Ajunși în cameră, ne schimbăm în ceva mai confortabil și punem muzica. Ascultăm un cd și stăm pe balcon pe două scaunele mici din pânză, cu spătar. Nu sunt foarte confortabile, dar bune. Bem vin, ascultăm muzică și privim afară. Când ne plictisim ne întoarcem în cameră, las ușa de la balcon întredeschisă și schimb cd-ul. Ne dezbrăcăm și ne strecurăm sub așternutul răcoros, dar ne lipim trupurile și ne e bine, apoi te sărut cu sorbituri mici pe buze și cobor treptat pe bărbie, pe gât, pe piept…

În momentul acela m-am ridicat deasupra-i și mi-am strecurat mâna pe sub gâtul firav și am sărutat-o. Nu avea cum să scape, însă nici nu s-a împotrivit. Buzele mele erau curioase și nici mâinile nu stăteau liniștite. Atunci am simțit nevoia să o strâng în brațe, tare, mult, ca și cum aș fi vrut să o fac atât de mică, încât să intre în mine și să rămână acolo. O voiam lângă mine, în mine, acolo, tot timpul, fără să mai scap de ea niciodată. Atunci a fost singurul moment în care am simțit asta. Până atunci, momente ca astea mă făceau fericit, nespus de bucuros, numai că aproape de fiecare dată ceva mă îndemna să plec, să rămân singur. Îmi plăcea compania ei, doar că voiam ca bucuria aia să o trăiesc singur, departe de oricine, cu gândul că o să se întâmple din nou. Acolo, la munte în garsoniera, nu a fost așa.

După două ore, transpirat și obosit, m-am ridicat din pat. Ea a profitat de absența mea și s-a întins pe tot patul. Când am văzut-o am zâmbit și i-am atins un călcâi, apoi mi-am luat o pereche de pantaloni și un tricou și am deschis fereastra. Ploaia se oprise și soarele își făcea apariția. Micul oraș era ud, trist și liniștit. Case mici cu acoperișuri din țiglă roșie, drumuri de piatră, miros de iarba udă, o biserică mare, un bloc, gri, murdar, ici-colo. Din josul străzii se aud niște pași. M-am uitat în dreapta și am văzut un bărbat de vârstă mijlocie îmbrăcat cu o pereche de blugi vechi și cu un pulover bej, iar în picioare avea cizme de cauciuc, albastre. Mergea trei, patru pași și tusea. Urca panta liniștit, foșnind o pungă galbenă pe lângă el. A observat că-l urmăream de la fereastră. Nu a schițat niciun gest și și-a văzut de drum, trecând prin dreptul meu. L-am uitat și eu și m-am întors în pat.

- Vrei să mergem să ne plimbăm?