agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-07-29 | |
Cînd a început toată nebunia?.Eram profesor la liceu și viața mea banală se tăia și se unea între momentele de acasă și cele de la școală.Vineri după ora 14 mă simțeam obosit și cînd am ajuns acasă pleoapele mi s-au lipit ca sudate.Elena, soția mea plecase la țară cu fata cea mică iar eu eram liber..A sunat telefonul:
-Domnul profesor Sabin Mareș? -Eu sunt.Cine mă caută? -Sunt o elevă din clasa a 12 și trebuie să discut cu dumneavoastră! -Și nu se poate luni? -Ba da.. dar.. -Te rog, nu am chef și stare de nimic acum. I-am închis telefonul apoi stăteam cu privirea pierdută spre un orizont invizibil.Iar a sunat telefonul: -Trebuie să ne vedem domnule profesor! Eu luni nu sunt la școală.. -Off! Bine, ne vedem, zi unde? -La cofetăria Bulevard,in zece minute.. Cofetăria Bulevard nu era foarte aglomerată dar destul cît să mă așez afară pe o terasă.Să fii fost o glumă? Nu venea nimeni!.Într-un final, sătul de așteptat , s-a oprit un jeep Grand Cherokee chiar lîngă terasă: -Scuze de întîrziere, traficul.Eu sunt Alina.Hai în mașină! O domnișoară șatenă, bine făcută dar mai ales îmbrăcată sumar era la volan: -Nu suport prea multe haine pe mine.Deși am o garderobă impresionantă, nu le suport! Recunosc că fata arăta foarte bine iar eu știam în sinea mea că am o slăbiciune pentru fete tinereAtunci nu bănuiam ce întorsătură avea să ia viața mea! -Bun, de ce mai căutat? -V-am căutat deoarece eu sunt o elevă afaceristă dacă pot să spun așa.Nu am timp de școală prea multă..Dar nu asta e problema mea.Îmi plac oamenii ca tine.Te urmăresc de multă vreme.Cred că sunt puțin amorezată de tine.Iar ca să concluzionez, vei fi al meu o perioadă. -Nu cred că ai nevoie de mine.Eu sunt un simplu profesor.. -Ba am! Vroiam de mult să cunosc un profesor simplu, lumea mea e prea plină de fițoși cu bani, avere, vreau un om simplu, sărac.. -Și te-ai gîndit că eu sunt candidatul ideal.Om însurat, cu doi copii.Zici că te-ai amorezat de mine? Fată, ai o problemă! -Se vede pe tine că nu îți priește mariajul.Ești nebărbierit, hainele nu le schimbi decît rar.Nici nu mă mir la ce salariu ai.. -Hai să vorbim despre altceva că mă tot duci afară din oraș.. -Te duc undeva la munte , la vila mea.Nu ai cum să îmi scapi! Într-adevăr, m-a dus undeva pe un drum întortocheat apoi a oprit mașina. -Dă-mi telefonul tău! -Ce vrei să faci?.. -Îți cumpăr altul nou, mai bun, taci și lasă-mă să îmi fac damblaua! Apoi din nou la drum.Stăteam acolo în scaun privind-o cum conduce și coborîndu-mi ochii pe trupul încordat la volan.Cred că s-a întunecat cînd a parcat mașina în curtea unei vile la marginea Retezatului.. -Aici o să stăm pînă luni dimineața.. -Duminică seara e prea mult..Mai bine mă duci acasă sau mă lași în stația de autobuz.. -Dacă mă refuzi, o să dau un telefon la papa și-i spun că te-ai dat la mine! Uite ce haine am pe mine! E ușor să îți fac viața un iad. Hai să ne schimbăm și să mîncăm ceva! Ca un cățel speriat m-am ținut în urma ei pînă la etajul superior unde trona o piscină: -Apa e caldă.Putem face o baie..Dezbracă-te! Ahhh! Am uitat că tu ești profesor!! Lasă, mă dezbrac eu.. Și s-a dezbrăcat.Frumoasă ca o zeiță, pluteam! Profesor nebun! Eu 34 ea 19! Nebun! Nebun! Ce o fi fost în mintea mea? -Să vină masa! O servitoare la fel de tînără a pus pe marginea bazinului platouri cu mîncare, băutură, țigări.Eram în delir.Apoi am făcut dragoste ca doi nebuni fără speranță, fără viitor.. -Vezi? Nu a fost așa de greu să te lași dus de val.Dă-o naibii de viață! Crezi că nu stiu ce mizerii suporți de la familia ta? -De unde știi tu asta? -Come on! Crezi că securitatea doarme? Nu doarme nici la 20 de ani de la revoluțion..Lasă! Hai să ne destrăbălăm! -Stai singură aici? -Da.Tata e plecat la Zurich iar pe mama, pe mama am văzut-o săptămîna trecută la Rio.Vorbim rar, nu are timp de mine, apropo, mai am o soră...pici de somn? -Mă ții în brațe? -Nu înainte de a mai face o partidă de amor.Asta e prețul! Prețul pe care îl plăteam cu toată plăcerea și cu tot devotamentul de care eram în stare la acea vreme!.Duminica seara ajunsesem acasă și Elena m-a luat în primire: -Ai lipsit tot wekendul, miroși a parfum scump.. -Poate nu pricepi că sunt sătul de căsătoria asta formală! -Ești sătul de viața ta lipsită de orizont! Eu ți-am zis acu’cîțiva ani să plecăm! Nuuu! Tu nuu! Ai vrut să rămâi aici în cloaca asta de oraș! -De ce nu ne vedem noi de treaba noastră? Crezi că nu știu că ai un amant? -Știi că am un amant.Asta da știre! Ce o să faci? O să mă bați? Nu mai avem de mult un minim de relații intime! -Asta știu! Tocmai de aceea te voi lăsa să te bucuri de viață acum la cei aproape 4o de ani! De ce mă însurasem? Realizam că viața mea era complicată de niște acte semnate în urmă cu ceva ani și de doi copii ce nu mă mai vedeau drept tatăl lor bun.Ce drum era de ales? Luni dimineața la ora 8.. -Te cheamă directorul în biroul său.Du-te acum! Am lăsat catalogul pe masă apoi direct în biroul directorului.: -Stai jos Sabine.Te rog. -Probleme ceva? -Ai fost duminică sau sîmbătă cu vreo elevă de a noastră? -Am fost în oraș, recunosc.. -Știu că îți plac fetele astea tinere.Ai grijă! Eu știu cine este această persoană. -Am auzit și eu că are relații importante, nu o s-o omor Doamne feri-mă! -Nu e vorba de omorît.Personal, poți să duci toate elevele unde vrei tu, nu mă interesează! Dar nu te băga în ceva din care nu poți ieși! Știi ce relații are, știi că ultima dată te-am scos cu greu din probleme.. -Știu.. mă voi descurca eu cumva.. Fata nu era la ore așa cum îmi spusese și pe undeva era bine.Poate reușeam să mă desprind de ultimele evenimente. Ora 17.. Fără nevasta care și-a făcut bagajele eram din nou singur.Culmea! nu îmi era dor de nimeni din familie!.Sună telefonul fix: -Vii la antrenament azi? O să apară sensei Nicolae pe la 6. -Speram să vorbesc cu el în legătură cu ultimele pregătiri pentru examen.Dacă ajung la centura neagră ,.. -Are niște probleme de sănătate dar te va ajuta.Am auzit că ai coborît ștacheta.. -Adică? -Adică poftești la carne fragedă. -Toată lumea știe acum.Ce mai urmează? -Tu trebuie să știi ce urmează.Ai grijă! -O să am! Merci pentru sfaturi! De parcă puteam să mă feresc.Nu am făcut-o, nu am avut puterea mai ales că fata m-a căutat peste 2 ore: -Plecăm undeva pentru 2-3 zile! Nu lua nimic cu tine! Urcă doar în mașină! -Păi școala ce fac cu ea? -Vrei bani ? Te îngrop în bani și îți cumpăr o școală de aia nenorocită doar ca să mă ajuți! -Unde mergem? -Undeva unde să nu ne vadă nimeni! Intră cu mașina pe șoseaua europeană și mă minunam cu ce viteză putea să alerge bolidul.Mormăia ceva în barbă , înjura iar eu stăteam acolo mic pe banchetă așteptînd ceva. -O să trecem dracului de țara asta dacă o ținem tot așa! -Taci și lasă-mă să conduc! Ai niște bere în bord, țigări, tot ce vrei.Mai ales niște prezervative, să te gîndești că le vei folosi pe toate azi! -5 pachete? Dar ce mă crezi taur comunal? -Dacă scap din combinația asta, o să le folosești, te asigur! Și iar mergeam cu 100-160 la oră trecînd peste toate regulile de circulație, pînă cînd soarele s-a topit la asfințit.: -Unde suntem ? -Suntem undeva aproape de Cernavodă.Nu te mai teme atît! Þi-am virat banii pentru un an întreg! -De.. Mi-a astupat gura cu un sărut apoi s-a lăsat pe spate scoțîndu-și hainele una cîte una: -Aștept să faci la fel.Dacă vroiam vreunul moale și timid căutam prin clasele alea la care predai tu..Măcar pe tine nu trebuie să te învăț ce să faci nu? Cît am stat acolo? Cine știe? Destul că la un moment dat a bătut cineva în geamul aburit al mașinii: -Domnișoară, știți cît este amenda pentru prostituție? -Dar tu știi că în zece, 15 minute s-ar putea să te muți în Ciorogîrla ca zilier? Știi că eu am relații cîtă frunză și iarbă? Poate continuau discuția în contradictoriu dacă nu apărea un chevrolet albastru în spate din care s-au coborît 4 tipi foarte solizi: -Aoleu! Probleme mari Sabine! am auzit-o pe fată după care geamul s-a spart în bucăți lovit de o bîtă.Cu piciorul stîng l-am lovit pe primul apoi printr-o priză bine calculată al doilea tip s-a lipit de asfalt. -Mîinile la ceafă bastarzilor! a zis Alina scoțînd o pușcă de vînătoare nu știu de unde.Mîinile sus sau vă umflu de plumbi! Nu glumesc, zău! Mă uitam la ea cum se apropie cu arma spre cei trei și îmi venea să rîd.Băieții s-au conformat iar Alina spumega ca o locomotivă cu aburi: -V-am spus că o să vă dăm banii! Nu v-a ajuns! Bine, acum dezbrăcarea de haine! Trei tipi mușchiuloși rămași fără haine pe marginea drumului.Alina însă e diabolică, după ce că-i umilește le mai trage și cu arma în mașină făcînd-o praf și pulbere.. -Nu ești normală! Chiar nu ești normală! -Vroiai să zaci cu picioarele rupte? Că mă violează ăia peste tot nu te gîndești? -Trebuia să nu mă implici în toată nebunia asta! Chiar nu puteai să dai peste un babalîc care să faci ce vrei cu el? -Tu mă crezi aia de la tv? Nu vreau babalîci cu bani! Am bani cît să îngrop orașul tău cu tot cu primărie.. -Unde mergem? De ce tot fugim? -O să afli la momentul oportun.Acum dormi vreo 2 ore! Noaptea am ajuns la Mangalia și nici patul nu l-am văzut.Eram epuizat și nu întrevedeam nimic bun în viitorul meu. -Vrei să facem dragoste? -Alina numai la asta te gîndești? Zău așa! Crezi că asta e tot ce vreau de la viață? -Te rog fi lîngă mine! Am nevoie de un om ca tine! -Ai nevoie de un om ca mine, un om care ce îți poate oferi? Nimic! Absolut nimic! -La final va fi bine.Hai în pat! Te rog De dimineață, eram singur în patul răvășit de dorințe și insatisfacții iar Alina nicăieri.Am coborît scara de marmură pînă în marginea piscinei unde era ea și încă două fete: -Fă cunoștință cu Erika și Manuela, colegele mele.. -Colegele tale? Dumnezeule! -Da, facem afaceri împreună chiar dacă nu ne place să mergem la școală. -Sunt tare curios ce fel de afaceri faceți voi.. -Hai în piscină odată! Ești singurul mascul care ne poate consola acum.. -Nu mîncăm ceva? -Să chem servitoarea! Elsa! Elsa nenorocito adu odată micul dejun! Adu’ micul dejun că dacă nu te jupoi! Servitoarea vine cu tava dar din cauza emoțiilor se împiedică împrăștiind mîncarea pe jos. -Nenorocito! Te omor! Te omor tu jigodie! -Las-o! Nu fi așa de rea! De ce trebuie să e comporți așa? -O vrei tu? Vrei să o posezi nenorocitule? Alina sare la mine cu pumnii și încearcă să mă lovească dar o împing ușor.Nu vreau să o lovesc deși nici mie nu-mi place să fiu lovit. -Termină cu comportamentul ăsta de fată obraznică! Nu suport să fiu lovit! -O vei poseda de față cu mine că dacă nu te împușc! Elsa se supune aplecîndu-se pe marmura albă dar mi-e prea scîrbă. -Nu voi face ce vrei tu.Dacă mă inervezi s-ar putea să îmi iau lucrurile și să plec! -Bine, te ții tare! Păcat! O să regreți că nu mai ascultat.Știi ce am să fac cu ea? O voi da la niște băieți dornici.La niște băieți fără maniere care o vor chinui și cine știe? Poate chiar o vor omorî! Asta vrei? -Alina tu ești nebună? -Sunt.Ce alegi? O partidă iute , iute sau să te chinui după? -Du-te dracului de nebună! Elsa vino cu mine! Alina îmi dai voie să mă duc cu ea sus? -Chiar te rog! Urcăm.Ce să fac? Am făcut de toate dar chiar așa.. -Conașule, dacă nu faci cu mine o să mă omoare domnișoara! -Uite aici niște bani și du-te! Să nu mai vii aici! Să fugi! -Gata? Ai luat-o pe nenernică? -Am luat-o și e prea obosită.Te rog să termini cu prostiile! De fapt stai! Vreau acum să știu cine erau băieții aceeia care vroiau să ne bată! -Ai răbdare! Ai răbdare! -Nu am răbdare! Îmi spui acum! -Am cumpărat niște pămînt și cineva e foarte supărat pe mine.Ești mulțumit? -Numai atît? -Da.Mă ocup printre altele cu imobiliarele.Dețin terenuri prin țară, multe terenuri -Vrei să știi de ce suntem așa de căutați?.Pe lîngă afacerile pe care le derulăm am intrat și în afacerile cu petrol.Sora mea a cumpărat un puț de foraj de la un magnat dar l-a păcălit cu o sumă modică de bani.4 miliarde de lei! -4 miliarde de lei? Sumă modică? -În lumea noastră e o sumă modică.Acum facem altceva.Dacă reușim, vei fi bogat, bogat, bogat! -Ce trebuie să fac ca să fiu bogat? -Momentan nimic nu trebuie să faci tu.Doar să ai grijă de mine, să mă strîngi bine în brațe, de restul mă ocup eu!.Uite ce voi face: intentionez să cumpăr cu o sumă de bani niște creanțe ale statului romăn.Adică ,Irakul are de dat 4 miliarde de lei datorie în petrol.Cu firma pe care o am , voi prelua eu aceste datorii.Banii îmi revin mie.. o să înțelegi la momentul oportun. -Facem amor? Am un chef nebun să te iubesc. -Ar fi bine să te duci în oraș să petreci nițel.Eu am niște treabă.Ai cardul ăla? -Da.Cîți bani sunt pe el? -Vreo 2-300 de milioane.Distrează-te! -Cu 300 de milioane? -Da.Toată săptămîna poți să joci la ruletă, să bei, să stai în cluburi.Să trăiești cum nu ai trăit tu niciodată. -Cu 300 de milioane? Nu e prea bătător la ochi? Adică eu unu’amărît să sar direct în limuzină? -Nu contează.Vreau să priceapă dușmanii că am cu ce.Că și de intru la mititica pot să ies în două zile..Tu ești omul meu de ajutor.Dă-i drumu! Puteam să refuz? Nu.La nici 2 ore mă instalam foarte confortabil pe terasa unui hotel de 6 stele cu o sticlă de Baccardi și cu o blondă pe un picior.Costum Armani și pantofi din piele de crocodil.Asta da viață!.Beat de dimineața pînă seara! Luni la prînz m-au săltat băieții de la D.N.A și dus am fost la sediul central din București. -Profesor zici? -Așa scrie pe diploma de licență. -Atunci explică-mi , de unde un biet profesor are bani de hotel Capitol? Ai cheltuit la vreo 100 de milioane numai pe haine, băutură.. -Am și eu o moștenire.. nu e voie? -Moștenirea asta o cunoaștem și noi? Cine dă unui amărît ce predă la școală ditamai moștenirea? -Am făcut ceva rău? Nu am dat în cap la nimeni, nu am jefuit pe nimeni.. -Desigur că nu.Doar că sunt bani pe care din salariul tău de simbriaș la stat îl faci în 60 de ani.Vorba vine în 60 de ani acum cînd guvernanții v-au lăsat în fundul gol. Era gras și asuda mult încercînd să mă impresioneze.Doar că nu mai eram în perioada stalinistă și niște bani aveam și eu ascunși.Numai tîmpit să fi fost să-i arunc pe toți aiurea! -Dacă nu mă arestați, dați-mi drumul! Vă dau în judecată pentru arestare abuzivă de nu vă vedeți ceafa! Mi-au dat drumul mai ales că Alina a dat telefonul care trebuia.În zece minute cei de la știri erau pe mine cu lumini și care de reportaje: -E adevărat că sunteți în spatele afacerii oilgate? -Nu știu nimic.Vedeți-vă de treaba voastră! -Domnule, domnule , cum poate un profesor să.. -Nu știu nimic. Ca o fată dulce , Alina a trimis mașina și eram scăpat de vulturi.Iupiiiiiii! Ce stil de viațăă! Adevărul că începea să îmi placă să trăiesc așa.Era ca un drog ce pătrundea adînc în vene fără scăpare, fără șanse de întoarcere.. Din nou pe drum spre Bărăgan.Alina gonește ca o apucată și strigă la telefon la un personaj pe care nu-l cunosc.Nici nu vreau să-l cunosc fiindcă mă iubesc cu o sticlă de vodcă rusească pe care o beau tandru și atent.Nervoasă aruncă telefonul apoi și hainele rînd pe rînd pînă la piele. -Dă-mi sticla! Mama lor de nenorociți! -Tu ai văzut că avem musafiri din nou? i-am zis printre aburi de alcool. -Dă-i în mama lor! Vreau să mă îmbăt ca o apucată! -Nu acum! Avem treabă ai uitat? -Da, să cumpăr nenorocita aia de fermă.Ești bun de pus pe rană în astfel de situații. -Nu ar fi normal să te îmbraci? -Nu mă placi goală? Sau te-ai săturat de mine? -Am zis eu așa ceva? Vrei să ne batem? -Eu am impresia că ți-a cam ajuns.Vrei să scapi. -Fată, ce ai? -Vreau să mă cert și apoi să fiu posedată violent! -Ohoooo!! Nu ar fi mai bine să te bat? Vorbind de posesie violentă îți fac niște prize de stai țuț! -Unde dracu e ferma aia? -Undeva pe drumul ăla! Oaaau ce stricat e drumul! Într-adevăr drumul e ca după bombardament și cu greu găsim ferma ascunsă în imensitatea cîmpului.Un paznic plictisit ne face semn să oprim și se uită lung la fata care abia a catadicsit să arunce cîteva haine pe ea.Omul salivează printre dinții stricați iar barba albă este răvășită de vîntul care bate: -Putem trece? Insul nu zice nimic însă.Se uită lung prin geam cu niște ochi mari și umflați.Nici Alina nu este mai dusă la biserică.Trage de bluză lăsînd un sân la vedere destul să-l înnebunească pe nefericitul paznic. -Tre..ce. -Mulțumim. Clădirile albe sunt plasate în stînga și în dreapta iar priviri iscoditoare ne cercetează intens.Unde naiba am nimerit? -Pe eeei! Pe ei că vor să ne distrugă ferma și să ne lase în șomaj! Cîteva pietre sparg parbrizul mașinii și mă trezesc lovit din toate părțile.Dau și eu cu picioarele și în jurul meu se face gol. -Ce aveți oameni buni? Așa primiți oaspeți? -Ați venit aici să ne dați afară.Suntem oameni săraci , abia putem trăi de pe o zi pe alta! sare o femeie durdulie îmbrăcată în halat alb. -Cine te dă femeie afară? A venit cineva să vă facă așa ceva? Ce aveți aici în fermă? -Cai,Niște porci și ceva oi. -Auzi Alina.Au cai.Tu știai de asta? -Desigur.Þi-am zis să nu judeci acțiunile mele.Știu ce fac! Avem o herghelie de cai de rasă aici.Trebuie doar puși pe picioare.Și nu am timp foarte mult! Caii sunt într-o stare jalnică și ochii lor cer îndurare.Alina face semne către oamenii de acolo apoi scoate din buzunar niște bani. -Avem bani să cumpărăm nutreț pentru niște animale nobile.Cine e mai de încredere să nu risipească banii pe băutură? -Luțu.E handicapat din naștere dar se descurcă de minune cu banii.Știe și să meargă cu tractorul. -Bun.De unde cumpărăm nutreț? -Asta e mai greu de făcut.Nutrețul e al lui Păcuraru’ ăla nu dă decît la ordin.Cineva nu ne iubește aici.Cînd ați venit credeam că sunteți de la petrol .Cică sub noi e un mare zăcămînt. -Auzi? Cum te cheamă pe tine de le știi pe toate? -Eu sunt Tudor.Am 15 ani.Mama e plecată în Italia să culeagă căpșuni.. -Tudor, tu te duci la școală? -Nu am unde deși aș vrea.Dar pînă la Fetești sunt 20 de kilometri.Nu are mamaia bani să mă lase. Casele din jurul fermei sunt făcut din carton și nailoane iar purceii se plimbă cu rîtul prin gunoaie.Cîte un cățel costeliv se ivește și amușină a pagubă.Cîmp, praf și o mînă de oameni pierduți în umbra lumii. -Noi suntem aici din anii 50, zice Akakia, o bătrînă cu doi dinți rămași în gura strîmbă.Ne-au cărat cu vagoanele în iarna lui 49 și de atunci ne străduim să trăim.Preferau să murim dar noi nu ne-am lăsat.Am rămas aici din mila lui Dumnezeu și trăim de pe o zi pe alta.Pînă acu’cîțiva ani, ferma producea și o duceam și noi bine.Apoi un mare moșier a cumpărat ferma și apoi a tăiat-o pînă în temelie aproape.Ne-au bătut să plecăm, ne-au luat nutrețul la cai, Gheorghe fiu miu s-a zbătut mult pînă să vadă iar ferma pe picioare.L-au omorît într-o noapte cu bîtele.Noi știm cine dar poliția nici nu a vrut să audă.Să mergem la Constanța la procuratură, să tocmim avocat, de unde bani?.De unde atîta amar de bănet? Că dacă am avea nu am mai fi așa săraci. Ce puteam eu face în condițiile actuale? mi-am zis că le dau bani să se mute undeva mai departe dar Alina nu m-a lăsat: -Nu putem să-i ajutăm pe toți nevoiașii lumii!Crezi că mie nu mi se frînge inima? -Nu poți face nimic și tu ai atîția bani? Cum este posibil? -Pot să-i ajut dar nu așa cum mi-aș dori.Nu uita că am de dat niște bani înnapoi. -Să-i lăsăm în mizeria asta? Este sub orice limită! -Ai revenit la vremurile cînd erai un om de rînd.Îmi place asta.Înseamnă că banul nu te-a schimbat prea mult. -Faci teste pe mine? Ce ești așa palidă? -O să trebuiască să plec o perioadă.Îți las o mașină să te întorci la civilizație. -Tu unde mergi? Spune-mi și mie! -O să afli mult mai tîrziu.Oricum în ce trebuie să fac eu , tu nu poți să mă ajuți. -Of! Secretele tale! M-ai tîrît în lumea ta și acum mă dai la o parte. -Nu te dau la o parte.Ești un om liber.Doar că am nevoie de ceva timp pentru mine.O să te caut eu. Nu am mai insistat.Oricum era de prisos.Nu știam atunci cît de grav bolnavă era Alina și mă purtam ca un adolescent îndrăgostit. -Nu fi supărat.Nu te las baltă sau fără bani.Ai contul deschis cît pentru 2 vieți. Noaptea accea ne-am ținut în brațe și din cînd în cînd o mîngăiam pe păr oftînd.De dimineață, cînd soarele s-a ivit ca o pată galbenă pe cerul albastru a plecat.Nu știam pentru cît timp și de ce.O vreme mă uitam la praful ridicat în urma mașinii și la speranțele mele ce alergau năruindu-se.Nu mai aveam nimic.Mă plimbam ca un apucat printre cei ce se străduiau să ridice ferma iar femeile ziceau că am pe diavolul în mine fiindcă vorbeam singur. -Vin 3 mașini pe drum! a strigat Tudor alergînd spre colțul din dreapta a fermei.Vin oamenii lui Păcuraru’! -Iar ne rup oasele! Doamne apără și păzește! -Nu o să vă rupă nimeni oasele! Dați-vă mai încolo și trimiteți copii de aici! Mașinile s-au oprit iar din prima a coborît un personaj ciudat cu o pălărie neagră , o imitație americană ieftină: -Parcă v-am zis să vă mutați șatra de aici! Iar trebuie să vă rup capetele? -Ai face bine să pleci.Nu vrem scandal. -Auzi la el nu vrea scandal.Da cine ești tu bă? Pun băieții ăștia ai mei și pînă la Cernavodă nici pișat de analiză nu rămîne de tine! Încearcă să mă lovească dar mă feresc și pumnul meu se abate în pieptul lui doborîndu-l.Cu cîte un picior bine plasat dobor ca spicele și restul agresorilor făcîndu-i să se retragă.Mai fac o încercare dar zeci de pietre aruncate de fermieri îi culcă la pămînt. -Să nu mai călcați vreodată pe aici! Acum plecați! Fără mașini! -Conașule dar sunt 40 de kilometri pînă la șosea! -Cum ai știut să vii pînă aici cu ciracii, te poți întoarce pe jos.Să nu vă pună aghiuță să veniți că vă rup cu bătaia! S-au convins că nu-i de joacă și pe ci ție drumul!.Se uitau oamenii locului la mine ca la urs. -De ce vă uitați așa? Mai bine puneți mîna și aduceți ce trebuie să pornim ferma asta! -Bine boierule! Da’conița unde s-a dus așa val vîrtej? -Nu știu.Nu mi-a spus nimic în plus față de ceva va zis vouă.. -Conașule, noi am vrea să te rugăm ceva.. -Zi.Nu mănînc oameni. -Ne gîndeam noi.. să vindem și să plecăm spre casele noastre atîtea cîte au mai rămas.Unii sunt din Moldova.Nu vrem să te supărăm.. -Păi ce să vindeți? Nu aveți mai nimic, sărăcie lucie.. M-a luat de mînă și după grajd am fost dus. -Uite conașule! Petrol! Mult petrol! -Și aveți acte pe pămîntul ăsta? -Ne-am făcut și acte.Nu de aia veneau ăia? Să ne gonească pentru petrol? -Păi și ce faceți voi acum? plecați cu mina de aur aici? -Suntem săraci lipiți.Dacă stăm , matale pleci , vin ăia și ne gonesc.Nu ne alegem cu nimic.Mai mult cu bătaia și umblatul la tribunale.Așa, ne cumperi bucata asta de humă și noi luăm totul ce e de prisos.O să avem grijă de cai, de tot ce trebuie.. -Păi și cît să vă dau? -Matale ai banii, ai școala.Faci un preț iar noi nu ne opunem. -Bun.Cît vă trebuie să vă mutați? -2 zile.Ai banii jos și noi ne strîngem lucrurile..Ce zici? -Dacă vă dau cite 4000 de euro de familie? -Să mă consult cu Agripina, nevasta mea. Bătrînul se întoarce, se răsucește, gesticulează, arată către mine apoi zice bosumflat: -Agripina vrea 5000.La cît o să valoreze după nici nu te mai uiți la bani. -Bine.Cîți sunteți? -4 familii cap coadă. -Bun.Să vină capii de familie să le dau banii. Nu era problemă cu banii și le-am achitat suma.Femeile dansau în praf desculțe iar puradeii și îngrijitoarele din fermă și-au scos hainele bune.Un foc mare s-a aprins în curte iar peste cîte zeci de minute se perpelea un purcel de 80 de kilograme. Tîrziu a sunat telefonul.Era Alina: -Am aflat isprava ta.Ai cumpărat un puț de foraj de cîteva milioane bune.Felicitări! Trimit măine echipe la lucru.Pa! Te pup dulce! -Stai! A închis.Ciudată fata asta! Tare ciudată!Ciudată dar îmi lipsea așa de mult! -O să ne îmbătăm noaptea asta iar dimineață drumuul!!! -Un vin bun pentru conașul? -Beau și eu un vin bun.De ce nu? -Oricînd doriți să ne vedeți , veniți în Moldova..Iupiiiiiiiiiiiiiii!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Petrol! Bani! Lăcomie!.Îndată ce procesiunea s-a pus în mișcare au venit băieții cu forajul.Nu mai aveam de ce sta acolo.Mi-am plimbat mîna peste pătura unde dormisem cu Alina apoi gata!.Nu avea rost să mai rămin. Unde era să mă duc?.Pentru început, un drum în București la un hotel de 2 stele ascuns la marginea orașului.O sticlă adîncă de vin și o beție din care mă trezeam rar ca să cad din nou în beție.După o săptămînă de zăcut am plecat acasă.Sau unde credeam că mai am casă.Nu era nimeni în vechiul apartament doar vasele nespălate și niște gîndaci sîcîitori ce se plimbau în voia lor. Ce dracu căutam și acolo? Să mă duc la școală?.Nu era nimeni.Se lucra la reparația imobilului și femeia de serviciu m-a gonit.Ca un făcut , directorul a coborît din mașină și s-a auitat lung la mine: -Ionele tu ești? Ce faci măi băiatule? -M-am plictisit și mă gîndeam să văd ce se mai întîmplă la școală. -Ai plecat și de multe ori mă întrebam dacă trăiești sau nu.Îmi pare rău dar în locul tău este o tinerică de 25 de ani.E nouă și săraca..nu știe cu ce se mănîncă învățămîntul... -E pe aici? -Se plimbă pe coridoare ca o fantomă. -Pot să o cunosc și eu? -Cine te oprește? Mă bucur că ești viu și sănătos. -Mulțumesc. Etajul 2 în reparație, muncitori plictisiți de căldură , o domnișoară cu fustă bleu, scurtă ce se plimbă printre ei.Un păr castaniu ce-i cade valuri pe umeri.Mă apucă amețeala iar mîna mea udă de transpirație o cuprinde pe a ei: -Sabin Mareș.Fostul profesor de istorie.. -Magdalena Istrate.Noua profesoară de istorie și cultură civică.. -Îmi pare bine de cunoștință. -Mie nu.Speram să nu vă mai întoarceți aici niciodată! -Aoleu! Așa de mult mă urăște lumea? -Nu știu lumea dar eu da.Ești un concurent pe locul meu de muncă , ce vrei să fac? Să mă duc la Kaufland casieriță? -Nu e treaba mea unde te duci matale.Eu am vorbit frumos. -Nu sunt interesată de politețuri.Mai bine ați pleca.Am auzit că aveți o relație cu o elevă.Să vă fie rușine! -Ați auzit dumneavoastră asta? -Nici nu este greu în orașul ăsta nenorocit! Vă rog plecați! Vreau să cunosc școala unde voi preda , sper mai bine ca dumneavoastră. -Vă conduc.Îmi face mare plăcere. Am luat-o de braț și cu amabilitate i-am făcut loc pînă la cabinetul de istorie.Cum nu era nimeni am împins-o înăuntru apoi ușa s-a blocat de la sine.Ca un animal sălbatic i-am frînt minijupa apoi cu gesturi largi restul hainelor.Culmea! Nu s-a opus nici o secundă.Trăia momentul ca și cum ar fi fost ultimul.Mă îmbătam în trupul ei tînăr , visam și luptam cu secundele de pe pielea frumos mirositoare.La final stătea pe scaun și se chinuia să își tragă fusta pînă deasupra genuncchilor. -Vezi domniță? Nu a fost așa greu nu? Acum ți-ai cîștigat locul . Nu a comentat absolut nimic și doar se uita cu ochii albaștrii undeva pierdută în peisaj.Mă simțeam bine? Nu știu.Făcusem bine? Nici asta nu știu..Jos, din nou directorul: -Ai întîlnit-o pe fata cea nouă? -Da.Ne-am întîlnit și ne-am conversat puțin.E talentată, puteți să o angajați liniștiți. Sună telefonul și vocea cunoscută: -Hei! Þi-a fost dor de mine? Mai poți răbda două zile? -Desigur.Tu unde ești? -Sunt în Belgia la Anvers.Am niște treabă și o să vin acasă.Îmi este tare dor de tine. -Și mie.Te pup! Ce ciudat să spui asta unui copil de 19 ani!.Ce ciudat și totuși așa de incitant.2 zile! Să mai trag o beție.. să mă plimb?.Să dorm? M-am băgat totuși în pat la ora 23.Ora la care altă dată bîntuiam cine știe pe unde.Ce m-o fi apucat oare? Să îmi lipsească fata aia atît de mult?.Sau doar mă simțeam singur și pierdut într-o lume scufundată în isterie? Aveam bani.De ce nu-i cheltuiam oare?.De ce nu mă duceam aiurea ca să beau și să petrec?.Gînduri ce mă măcinau stînd sub pătura subțire.Nici o picătură de somn nu se lipea de mine .Urechile captau fiecare zgomot de aiurea și la un moment dat număram mașinile ce treceau pe bulevard.Oare ce o face domnișoara profesoară?.Dacă mă dă în judecată pentru agresiune?.Pe naiba! Nu a zis nic pîs!.Să-i mai fac o vizită oare?.La ora 4, somnul s-a lipit cu greu și nu mai știu cînd m-am trezit.Cineva alerga pe scări..Zgomot , gălăgie.Așa se petrec lucrurile în blocurile comuniste, uniforme.La etajul 3 stă un doctor chirurg.Cîteodată mai vine la o cafea sau la un pahar de țuică.Ce o mai fi făcînd oare?.Mă ridic ca după o beție cruntă și dau perdeaua la o parte.Mașina lui cea nouă este tot în parcare .Inseamnă că trebuie să fie acasă.Ies pe hol și mă ciocnesc cu niște oameni îmbrăcați în roșu, paramedici. -Ce s-a întîmplat? -Doctorul a uitat gazul deschis și s-au intoxicat cu monoxid de carbon.Încercăm să salvăm măcar fetița. Crunt, revin în apartament tremurînd apoi desfac sticla de țuică pe care o beau iute.Nici nu știu cînd Bachus mă tăvălește în lumea lui și plutesc.În fond și la urma urmei..eu sunt viu?..Innot într-o fluidă beție și mă trezesc doar foarte tîrziu.În nebunia mea am răsturnat totul prin apartament.Cineva se uită lung la mine și realizez că e Alina.Așa de mult a îmbătrînit? Ce e cu ridurile și părul așa scurt? -Te-ai trezit? Să nu mai bei băutură de aia că îți face rău.Hai să îți fac un ceai! -Trebuia să vii mâine.Așa mi-ai spus la telefon. -Am venit azi.Oricum nu mai are rost să stau o zi sau două acolo.Trebuie să vorbim. -Foarte bine.Îmi era dor de tine foarte mult. -Să lăsăm puțin sentimentalismele.Și mie mi-a fost dor dar asta e altceva. -Despre ce anume vrei să vorbim? -Azi mă duc să plătesc datoria către cine trebuie.Așa vei rămâne curat și fără datorii. -Voi rămâne curat? -Ascultă-mă! Sunt bolnavă.Sunt foarte bolnavă și nu știu dacă voi prinde sărbătorile de iarnă. -Cu toți banii tăi nu poți face nimic? -Banii nu te salvează totdeauna .Există și un Dumnezeu care le rînduiește pe toate. -Ce ar trebui să fac eu acum? Să urlu? Să îmi smulg părul din cap? Să mă rog pentru salvarea ta? -Nu trebuie să faci nimic din toate astea.Nu vreau nici milă, nici griji mai mari sau mai mici pentru persoana mea.Eu voi avea grijă să nu îți lipsească nimic.Rugămintea mea e să îți vezi de viața ta.Vei avea bani, vei avea din ce trăi.Atît vreau.A! și să îmi spui că a fost frumos chiar de a fost așa de puțin.. -Da..Iar eu cred că va mai fi.Ce o să facem pînă la final? -Vrei să stai cu mine pînă la final? -Da.Vreau să stau cu tine pînă la final.Parcă am mai văzut asta undeva.. -În zeci de filme mai bune sau mai proaste.Ce te uiți la mine cu fața asta? Nu ai mai văzut un om să moară la 18 ani? -Nu mi se pare un lucru drept să mori așa de tînără..E absurd! -Și tu o să mori la un moment dat.De ce te lamentezi atît? O să fii bogat, putred de bogat! -Asta contează? Asta contează pentru tine? Fericirea mea cu un card în față? -Mă duc în iad și o să mă întrebe șefu’dacă mi-am făcut toate treburile.Așa că.. -Cît mai ai pînă... -Pînă cînd mor? Nu știu, o lună, 2 , un an.Doctorul zice că nu mai prind Crăciunul. -Cu cît curaj privești tu finalul..Nu îmi vine să cred! -Lasă! Hai să ne îmbătăm, ce zici? -Păi ce ne a mai rămas? -Ne-au rămas destule.Hai nu fi tîmpit că ai aproape 40 de ani.O să mor.iar tu vei căuta altele tinere , dornice de amor fierbinte.Ce poți face altceva? -Cît crezi că mă va ține amorul ăsta? Nu pot da din fund toată viața ca un motor electric.. -Dragule, ești mascul.Voi masculii puteți depune efort multă vreme fără să vă plîngeți.Apropo, cum a fost cu profa aia? -De unde știi? -Ei, am auzit și eu, văd.Am relații.Zi, a fost bine? -Depinde cum privești lucrurile.Pentru mine a fost bine.Puțin surprins, dar a fost bine. -Surprins de ce? Că nu a urlat? Că nu a fugit la poliție? -De aia probabil. -Eu o știu pe tipa respectivă.I-am închiriat un apartament în urmă cu vreo doi ani.Fată venită de la țară, dornică de luat în evidență, înțelegi nu? -Păi dacă eu am luat-o așa de ușor.. -Fata aia a dat de încurcătură în urmă cu ceva timp.A fost violată de fostul ei prieten.La o petrecere, știi tu, beție, ceva droguri puse în băutură. -Aha, iar eu am violat-o a doua oară.. -Hai să bem.Lasă că nu-i bai! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate