Dacă ai un nume comun, de exemplu Ion Ion, sau alt nume de rahat, nu-ți poți acuza părinții. Pentru că și ei au primit un nume comun, de rahat, iar numele se prelinge prin vene.
Numele de familie a fost stabilit destul de recent în arealul limbii române. De aceea provine de la meseria făptuitorului de copii, de la numele de fată al mamei sau, pur și simplu, prin adăugarea sufixului "escu" la numele de botez.
Pentru că am un nume de rahat, adică ușor de șters cu buretele și aruncat la WC, nu am un real succes în societate. Mi-a trecut prin cap să-mi iau pseudonim, unul de răsunet, cu K, W, X, și alte asemenea litere rare.
Abia atunci academia va arunca priviri oacheșe spre textele mele. Cu speranța că în spatele numelui se ascunde averea.
Asta îi povesteam prietenului și el mă bătea pe umăr. Devenea agasant. Comanda instinctiv o bere și o sută de vodcă. Deveneam agasant.
- Ești un dobitoc, mi-a zis. Pe mine mă cheamă Dan Barbu, auzi? Dan Barbu! E vreun nume mai comun decît ăsta? Dacă eram Barbilian sau Dan și altcumva era ok. Și de ce te oftici cînd deții trei nume, cu tot cu cel de familie?
- Pentru că nu mă simt dobitoc o să te trimit la origini, să percepi forța numelui și distincția persoanei care îl poartă. Era un zeu Ra, numele Ra e atît de cunoscut încît se uzează prin rebusuri, integrame, are chei de descoperire. Dan Barbu e o tîmpenie, mai bine ți-ai schimba numele.
Abia s-a deschis ușa, un curent rece, îmbietor, ne-a atras privirile. Femeia îmbrăcată sumar, ținînd într-adins partea stîngă a fustei despicate deasupra genunchiului zîmbea. Am zîmbit și noi, i-am făcut semn să ia loc.
S-a prezentat:
- Ioana Matei.
Și numele acela comun, numele acela, ascundea potențe și feromoni.
- Dan, Dan Barbu a zis și au plecat împreună.