Doamnă directoare, vă rog să-l scutiți pe soțul meu, nu poate să vină la serviciu atât de repede, pentru că ne-am sărutat mult în această dimineață, încât buzele ni s-au sudat, coapsele i s-au magnetizat încolăcite peste cingătoarea mea de metal, pletele i s-au încurcat de-a binelea prin părul meu după baia de plăceri pe care i-am oferit-o, acum am făcut ceva la cuptor și trebuie să am grijă ca angajatul dumneavoastră să nu-mi cadă-n tavă peste umeri în față-mi, să nu alunece pe lângă capul meu, că l-aș mânca în întregime înainte să-l mai concediați!
Doamnă directoare ori director, e imposibil ca Iubi_Gullit să se desprindă de pe mine, nu știu cum de se mai cramponează așa de bine cu buricele degetelor tăiate în lamele coastelor mele, iar când spăl rufe manual aplecată mult la lighean, spre fundul căzii, îl simt deja în mine cum se rostogolește sălbatic, parcă aș activa programul mașinii de spălat din bucătărie, care oricum nu merge, cel ce fierbe apa până la 90 de grade Celsius!
Nu știu ce are bărbatul meu, nu mai vorbește, tace acum mâlc de când vă scriu, și-o fi înghițit limba de îndată ce dă ochi cu străinii, orice aș face totul trece prin el de-ajunge într-un chip neauzit baladă rock Guns’ en’ Roses, săgetându-mi cu un trident minuscule pielea…, iar cu ciocanul scărița urechii interne!
Doamnă directoare, aveți milă de propriii angajați, lăsați-i să mai respire după luna de miere din timpul verii, că-i miere pădureață cu mult coliandru…, mierea augustului, știți bine! Nu vedeți că-i încă zăpușeală, exact ca-n iulie? Ați iubit și dumneavoastră pe o șură măcar ca Otilia pe un Felix, ori într-o poiană a mărului, pe-un platou montan cu margarete sau brândușe, rostogolindu-vă pe lemnul camerei de hotel, sau chiar pe terasa unei cabane în ploaie torențială și rece, la plaja de nudiști din Eforie ori Techirghiol când vă duceați să intrați în spirale, în țarcul integrării europene în absolut, ori la întâlnirile de pe Rarău ale Eltei Univeristate, iar în sfârșit, când v-ați săturat de năzbâtii și-ați rămas până acum nemăritată, pentru că nu sunteți de casă, ci acasă numai în cireada lui Bivolaru, rahatul inuman cu ochi!
Doamnă directoare, trecătoarele zumzăiri din floare-n floare n-or să dea nicicând roade, așa că îngăduiți-i încă o zi-două lui Iubi_Gullit al meu să mai facă incizia altoiului bun pe creanga-mi jucăușă!
Nu fiți crudă, că nu vă caracterizează asta, nu-i tăiați nici ziua, semnați-l vă rugăm în condică, ori dați-i voie unui coleg să facă plastografie a semnăturii sale, lucrați și pentru el că și el mult v-a mai lucrat…, azi când e refacerea lumii după calendarul creștin, nu mayaș, că nu-i degeaba 1 septembrie, iar peste zece zile fi-va același 11 septembrie – zece ani de când unii de peste-ocean au rămas tot îndoliați după World Trade Center! Soțul meu mai bine să vină înapoi la lucru la fabrică, la Centrul de reciclare a materialelor odată cu elevii când vor începe școala. Oricum e mai repede decât în toți ceilalți ani, pe data de 12 (douăsprezece fix), ora martirajului absolut, infantil!
Uitați-l, doamnă bună diectoare, parcă ar fi un făt micuț de cangur sau de urs panda roșcat, că s-a lipit fie-n părul ce-mi cade cu volum mare pe spate, fie la subrațe, unde întârzie fetișul său, fie ca la orice femeie-n triunghiul bermudelor pe care le port și-apoi le-arunc peste bord ca pe-un balast! Cum să-l iau de pe mine, cu dinții de ceafă nu pot?... Nu se lasă deloc scos dintre pilozitățile sale dragi, n-am cum să vi-l expediez colet la serviciu nici dacă acolo ar fi acum pe 1 septembrie zaiafetul de pe lume după vreun botez ori o nuntă a vreunui alt angajat!
Nu-l penalizați, mai dați-i vreo două-trei zile de relaș, ca să se refacă, să-i recrească statura ca în incubatorul dintre țâțele mele nesiliconate dar tari și mari, promit că-l voi pune să se tundă, îi tai chiar eu moțul, codița de la spate, îl umflu cu pompa de motocicletă, numai să vă mai puteți sprijini pe viitor pe el, tot ca pe-un robot universal, că n-a făcut nimic rău pe-acolo, e ascultător, cinstit, întreprinzător. A lucrat de când l-ați angajat cu maximă seriozitate, stând zile, săptămâni, luni la rând peste program. Acestea n-ar fi zile de chiul trecut cu vederea, ci ar fi zile meritate de înviere după înviere!
Doamnă directoare, dacă bărbate-miu n-a luat de zece ani nicio zi de concediu medical în condițiile vitrege de lungire a activității sale fără plată, sau de scădere cu 25 % a salariilor, îndemnat fiind chiar de către dumneavoastră la voluntariat, acest fapt se datorează unei realități dezarmante: eu sunt singura ființă care-i pot servi ca scutire medicală! Mă credeți pe mine, l-ați scutit pe el!

Parafați-ne această rețetă de căutare normală a fericirii în doi, doamnă directoare!