Îți era dor de mine?
Gânduri în locuri cu liniște mi se împrăștie și nu știu unde și cum să mai apuc o idee nebună ca să o întorc spre mine. E rece, și fiecare din noi ajunge acolo, în răceala timpului, în răceala gândurilor împănate cu amintiri dulci sau amare.
De câte ori mă gândesc la tine? Nu mai știu. Știu doar că eu cresc în mine și copilul care iubea odată se pierde în nimicuri supărătoare. Ascult o melodie care mă face să mă gândesc la cea care îmi ține sufletul captiv.
Îți era dor de mine?
Am plecat pe calea care ducea înapoi în sufletul tău și nu știu unde am greșit drumul. Ochiul tău gravat în sufletul meu croiește dansuri melancolice de amintiri, dar toate în sticlă și rocă. Îmi este dor de durere, de a simți ceva, de a simți.
Îți era dor de mine?
Ducesă a gândurilor, stai deasupra mea cu albul tău orbitor de vis. Ai dorința unei zile pline de ploi și apă? Ai dorința unei moliciuni care umple și a unei fericiri de bețivan uituc? Ai dorința unei goliciuni pline de adrenalină și a unui fix de ochi în negrul Pămîntului?
Și cu răspunsul tău...știu că îți era dor de mine...Visul vine și îmi va fi dăruit fără tristețe și fără îndoieli.
Știu... îți era dor de mine.