În cartierul Borfașa, pe strada Afurisenia exista un bătrânel pe nume Bolidas. Avea 94 de ani și ținea în beciul său cam de 70 de ani doar trei butoaie. Era un butoi de vin pe care Bolidas îl botezase Gano, un butoi de varză numit de el Dano și unul cu dinamită numit Fino. Pe acesta îl păstra pentru al treile război mondial care în mintea lui amorțită era prin apropiere. Cele trei butoaie nu se înțelegeau bine între ele și aveau intenții dubioase unul față de celălalt. Butoiul Gano plin cu vin le spunea plin de aroganță celorlalți:
-A-ți rămas în beciul acesta din cauza lui, a lui Bolidas, sclerozatul, golanul. Pentru voi eu am un cui, eu îndată vă stric planul. Avem nevoie de butoaie grase, omenirea este precum un balon. Mie lașitatea nu îmi place. Am fost și rămân un mare baron. Voi doi sunteți niște șerpi plini cu venin. Mă mușcați elegant de cep și jubilați. Eu am fost și rămân un vin, voi sunteți și rămâneți doi stricați. Varza vine în butoiul acesta că asta este traseul ei. Acum eu zic: Terminați! basta! Sunteți doar trădători, niște farisei. Butoiul Dano îl avertiză sec:
-Gustul răcoritor și bun de vin , îl folosesc doar la chindii, bețivanii și drogații , ei nu se abțin, doar vorbe în vânt. vorbe de copii. Niște recomandări din partea mea, este că sunteți niște putregaiuri de mult. Viața asta este o cățea, așa cum sunteți expirați nu pot să vă insult. Nu vă dați de ceasul morții, că eu vă scol cu zeama mea. Sunteți niște pelerini la o casă controlată.
Talismanul vostrul dragă este clipa cea nefastă și beteagă.
Butoiul Fino cel mai periculos din beci le spuse fără chef:
-Eu nu depun armele la niște proști, la un butoi cu vin, cu varză. Sunteți bătrâni inconștienți, nu prea îi cunoști, aduși acum o sută de ani de barză. Cel torturat devine agresiv, are niște limite, niște probleme. Suma sacrificiilor pe care o face, te duce aiurea pe un drum te sare din scheme. Un zâmbet mare spre prostime, nu îți ține de foame , este doar un vis. Viața este doar o tragedie, aiurea cu mintea la Paris. Facem turism cu butoaiele precum popicele, o obișnuință venită dintr-o rea credință. La creier avem frisoane, varice. Gânduri triste ,lipsă pocăință. Am de gând să vă fac praf, strigoi. Eu am trăit căt am dorit. Vin mai prost, varză de duzină, nu de soi,
o surpriză de proporții eu v-am pregătit.
Bătrânul Bolidas veni cu încă doi tineri și apucă butoiul cel periculos cu multă grijă și îl duse în afara localității. Cele două butoaie pline de fericire spuse spre tavanul beciului:
-A fost doar un butoi de rahat în beciul ăsta împuțit. S-a recomandat buricul pământului, un neica nimeni, un ratat.
Cocoșat de timpuri, doaga și cepul i-a zburat.