Dimineață m-am trezit cu gândul la tine. Erai veselă, stăteai în fața mea și îmi aranjai gulerul de la cămașă, m-ai luat de mână, am pornit împreună în oraș. Îmi vorbeai de iubire, de noapte, mai târziu am intrat în apartamentul tău și ai aprins lumânări parfumate, erai într-o stare specială și voiai cu orice preț să mă contaminezi. Vinul fiert cu scorțișoară era fierbinte, afară începuse ninsoarea, așa că lumina din stradă se reflecta ciudat pe tavan, înăuntru era bine, îți mângâiam părul și sânii. Nu știu de ce a trebuit să mă trezesc în viața meschină despre care ți-am vorbit și în alte ocazii. Eram ca de obicei, tăiat în două părți egale, jumătate în realitatea ta, jumătate dincolo de vis.

Sfârșit de octombrie. Când am ieșit să fac plimbarea nocturnă, ploua, oricum în casă nu aveam nimic de făcut, după asemenea vis n-aș mai fi putut adormi. Am mers mult, ploaia m-a udat atât de rău încât taxiurile nu opreau când le făceam semn. Priveam vitrinele luminate, înăuntru era toamnă, frunze galbene și roșii printre pachete și cadouri nedesfăcute, afară sloată, lângă mine a apărut un jandarm, mă studia, cred că nu inspiram încredere așa ud și nepăsător, am plecat. Două străzi mai departe am întâlnit o femeie, îmi zâmbea, atât de frumos îmi zâmbea încât nu am putut să o refuz, am intrat într-o cameră cu patul pregătit pentru somn, masa era trasă lângă fereastră și pe ea stătea lungit un pește uriaș.

Femeia zâmbea mereu, își pusese palmele pe fața mea, voia să vadă înăuntru, să verifice dacă mai este cineva, îmi mângâia ochii și obrajii, îmi simțise nevoia de iubire, o purtam direct pe piept, ca o decorație. M-a ajutat să îmi scot hainele ude, ea era deja goală, s-a lipit de mine, fierbinte, am îmbrățișat-o, m-am ascuns cu totul în părul ei și, în momentul acela, peștele a început să miște, să dea din coadă. I-am sugerat să îl scoatem afară, mirosea a solzi și a baltă, dar ea mi-a șoptit să nu îl iau în seamă, să ne iubim, altfel vraja dispare și se pierde. Peștele s-a dat peste cap și s-a transformat într-o bătrână în capot înflorat și basma, s-a dat jos de pe masă și s-a așezat cât mai aproape de noi, de patul unde ne iubeam. Voia să nu piardă nimic din ce avea să se întâmple.

Din vecini se auzea o melodie lentă, te-am invitat la dans. Ne aflam într-un salon luminat excesiv, în jurul nostru perechi-perechi se mișcau în ritmul muzicii, iar eu te strângeam în brațe, cu fața lipită de părul tău, lunecam pierdut în acorduri. Fără știre ne-am apropiat de o draperie uriașă, am intrat în spatele ei, râdeam. Între perdea și fereastră era un spațiu suficient de mare, m-am lungit, te-am tras deasupra și ți-am șoptit că te iubesc de când mă știu, dar din pricina timidității nu am putut recunoaște un adevăr atât de abrupt. Ai fost atât de emoționată de sinceritatea declarației încât ne-am iubit chiar acolo, între ringul de dans și fereastră. Abia după ce totul s-a terminat am observat și celelalte cupluri, se opriseră din dans și făceau dragoste lângă noi, ne imitau mișcările într-un mod grotesc. De afară ne privea un cerșetor cu ochii holbați și palmele lipite de geam, uitase de foame, de sete, se uita și râdea.

Dar faptul se consumase, nu mai era nimic de ascuns, nicio aparență de invocat, eram goi, după perdea era semiîntuneric, am început să îmi caut hainele, pipăiam cu degetele ca niște tentacule și găseam doar lucruri femeiești. Deodată peștele a început să danseze pe masă, era fericit, avea motivele lui și mai avea un capot înflorat, iar pe cap, o basma.

Ploua din ce în ce mai tare, se făcuse rece. Pe stradă, dintr-o clădire, luminau excesiv câteva ferestre, ca niște vitrine de lux, speram să găsesc un adăpost, aveam hainele ude și părul, îmi era frig. Nu erau decât geamurile unei săli de spectacol, înăuntru dansau perechi-perechi, mi-am lipit palmele de sticlă și am privit înăuntru. Între draperie și geam se iubeau doi îndrăgostiți, când m-au observat s-au oprit, el a început să-și caute hainele cu degetele ca niște tentacule, să își acopere goliciunea.

Îmi părea rău că prezența mea i-a oprit, făceau niște lucruri neobișnuite, când a terminat cu îmbrăcatul m-am recunoscut ca într-o oglindă, era o întâmplare pe care aveam să o visez într-o noapte ploioasă de octombrie, ieșisem la plimbare pentru că oricum nu mai puteam dormi, te visasem cu părul tău rebel curgându-mi pe față ca o cascadă, aveam să umblu mult până să te găsesc.

Când ai intrat în cameră, stăteam lungit pe masă, luasem forma unui pește uriaș, căutam să nu mă fac remarcat, dar bărbatul care era cu tine a observat când am mișcat coada. Mirosea a solzi și a baltă, iar bătrâna purta un capot înflorat, avea basma și un cuțit de bucătărie și era bolnavă de curiozitate. O curiozitate gurmandă.