agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1312 .



Ziua când moare maica (IV)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Scalen ]

2011-11-12  |     | 



- Hai fa și voi mai repede, că veniți parcă plecați! Eu nu mai prididesc cu treburile și voi o mai luarăți și pe fata asta (și arătă spre Zoica) să stea după cururile voastre pe care de-abia le mișcați!
- Ete că tu oi fi vreo slăbănoagă, replică cea mai în vârstă, Lina.
- N-am zis bia de grăsime, da’ prea sunteți talentoase și pe mine arde cămașa că mă zorește mama de ... cam de-o săptămână îi dă ea zor că moare, că i s-a făcut semn că o cheamă tata, da’ de aseară mi-a împuiat capu’: nu și nu, că o cheamă și azinoapte a bătut din picior și s-a răstit la ea, ce n-a făcut el niciodată cât a trăit. Da’ nici nu mai poate bia fetelor, că, uite, scârmam cu săpliga pe la floricelele astea din și a venit și ea ca să sape. ,,Lasă-mă mă mamă că le sap eu, lasă-mă mă..’’ Nu și nu! Și ce credeți fetilor, nu dă două săpăligi, că se așeză pă pietroiu’ ăsta și scoase din pozânaru’ șorțului o cută de zahăr și începu să o molfăie, că nu vă spusei că i-au căzut și ăia doi dinți din față de-i mai avea și o aud că zice ,,adu-mi fa Nono o cănița mea cu nițică apă că parcă îmi veni odată așa o fârșeală...’’ ,,Hai bre mamă în casă ca să te întinzi nițel. De, ce să-ți fac, post – post, da’ nici chiar așa! C-am umplut pimnița cu putinici de brânză și cu oale cu lapte bătut și coșnițele cu ouă și matale...numai zeamă de varză cu ceapă tocată ciușcă și cu mămăligă rece, câteva urzici din locu’ ăla de lângă gardu’ lu moș Costea Isar și boabe fierte’’. Nici măcar fasule, că o doare burta și nici cartofi prăjiți. Mi-e milă de laptele lu’ Mândra, săraca, am ajuns să ies cu el la fierăria lu’ Dode. Nu-mi pare rău fetilor, că sunt și ei suflete și munca la baros în dogoarea aia scoate tot untu’ din ei, da’ măcar dacă aș putea să-i fac cruce. Dar cum să împarți lapte în postu’ Paștelui? Îmi pare rău că sunt oți, d-aia îmi pare rău!
- Cum bia Nono, a sărit la păsări?
- Nu Fănicuțo, de ce să mânii pe Dumnezeu, da’ l-am prins pe moș Ion Păscălan că se dă pe lângă gard, le face loc de trecere și pe urmă le ademenște! Sau mai alaltăieri, au lăsat haidamacii ăștia poarta deschisă la stradă și, jurată pasăre, ca și cum n-ar avea destul loc într-un pogon de bătătură, se duce să ciugulească pîntre picerile cailor veniți la potcovit ce le pică din straițe. Noroc că am auzit: ,,Crau! Crau!’’ și am fugit repede și am băgat două în curte, da’ când le-am numărat seara, lipsea tocmai puica aia roșie moțată care îmi era așa de dragă! Era așa de blândă, când mă duceam să le dau boabe, ea îmi sărea în brațe. Mă duc drept la covălie: ,,Bine mă, Dode, și noi, vecini aci, și-mi furași găina!’’ . Coană Nono, să-mi saie ochii dacă am pus eu mâna pe găina matale! Þiganii ăia de veniseră cu mârțoaga la potcovit, cred. Păi așa mă cunoști matale pe mine?’’ Când colo, ce crezi, iese din fundu’ covăliei moș Ion Păscălan, cum îl știți, crăcănat și cu picerili obădate și hârâie la mine: ,,Ho, coană Nono, că nu vă mai săturați, că ai șaptezăci și nouă numai de găini, da’ rațe, da’ curci, da’ ce alte orătănii oi mai avea alde matale prin oleaburile alea pi colo... Că-mi zise mie tuvaroșu’ primare că bă Păscălane, ia să iei tu sama prin bătăturile chiaburilor ăia, d-alde Gligore Soare, d-alde Brâtcoveanu, d-alde Râmboacă că ai dracu’ nu dau dăloc la cote, trebuie să ne ducem noi cu otuzbiru’ peste ei, cu milițianu, cu aia...’’. ,,Optzeci am Păscălane cu aia pe care o furași tu și să dea Dumnezeu să-ți stea în gât... Vino tu cu tuvarășu-tău și cu milițianu’, oi lua eu câteva, da’ pă tine o să te mai bucăturească dracu’ d-aci ’nainte. Că toată ziua cu capu’n gard: dă-mi un ou, dă-mi nițel lapte, dă-mi, că ar vrea și Stelică. Aolio, și să vorbesc cu aia bătrână, că toată ziua e la gard: Păscălane, mă hodorogule mă, ia la maica să-i dai lu’ ăla micu, mă Păscălane, mă Stelică, mă, mă, mă...de nu mai prididești tu cu sărumâna țaică Ioano, bogdaproste, țaică Ioano, sărumâna coană Nono, până s-o sătura Mișu meu de atâta mămăit că el muncește de dimineață până noaptea ca să adape toți bețivii și ne-o lua pe toți la trei-păzește. ,,Oho, conu Mișu, suflețel de aur are, pupa-i-aș suflețelu’ lui, când mă vede că stau la Mieluș sub șopru ca să-mi trag și eu sufletul, decât zice: Gheorghe, mă jupâne, dă-i lu’ tuvaroșu’ Păscălan o litră de verde, de secărică d-aia mă... Prinseși, balaoacheșule ceva azi... și arată spre șovarca aia a mea cu care mă duc io în târg. O dată s-a pâcâlit... și hârâi țiganu’ un râset urmat de tusea aia de tebecist, a băut el secărica și mi-a dat mie licoru’, măiculiță că bun și dulce mai era...’’. Asta chiar m-a scos din sărite, mă fetilor, prostu’ meu îi dă să bea țiganului și țiganu’ râde de el... Așa i-aș fi dat un brânci să cadă cu curu’-n groapa aia în care răcește șina când ferecă roțile da prea e teșmenit, e și el suflet, să-și ducă păcatele cu el..’’
- Hai fetilor că ne luarăm cu vorba și...
- Hai, bia, până răsuflăm și noi, zi, ai scos găina de la țigan?
- Am scos-o dă n-am mai putut...
- Adică?
- Adică ce mai, că câr, că mâr, îl aud pe țigan: ,,Ai bre, coană Nono, greșii și io că n-am știut că e a matale, am găsit-o pe stradă, doar nu era să trec așa pă lângă norocu’ meu, că și lu’ Stelică al meu i s-a urât de varză și de făsui de căpătat, mai vrea și el bucată... și zisei că e taman bună s-o bage Leana mea la oală. Da’ dacă ziseși că e a matale, io ți-o dau înapoi, că suntem și noi acilea, vecini și noi nu suntem d-ăia de sar în bătătura omului...’’ și se îndreptă spre fundul covăliei ca să scârme pe sub niște hanțe și scoase moțata mea fetilor... și mă podidi un plâns când o văzui cu gâtu’ frânt așa într-o parte. Dode, care văzuse tot, se repezi la moș Păscălan ca un vultur: ,,Fire-ai tu al dracu’ de ghiuj, de mă strici tu cu lumea, nenorocitule!. Stai coană Nono, că ți-o plătesc eu!’’ și începu să se scârme în buzunaru’ șorțului ăla de piele după bani. ,,Lasă-l ,Dode că e bătrân și amărât, nu da în el că îți faci păcate, dă-i dracu’, Doamne iartă-mă, de bani că nu stau io în drum de-o găină, da’ nu mă fura! Cere-mi, dacă am de trecere îți dau, că nici noi nu stăm pe roze, îl auziși cu urechile tele ce zise, cu tovarășii lui... Că vor să ia și pielea după noi... Colectiv și colectiv și iar colectiv, pentru câteva pogoane care anu’ ăsta dă, la anu’ dacă nu vrea Dumnezeu, nu mai dă.. ,,Așa e, coană Nono, nu știai că și eu sunt patron, vai de capu’ meu, cu cinci copii și-l mai țin cu mâncare și pe amărâtu’ ăsta’’. ,,Păi el nu mai mișcă nimic?’’ ,,Vai de mișcatu’ lui, trage de două ori la foale și-și dă sufletu’’’. Și ce credeți fetilor, mă dusei și-l ridicai pă Păscălan de unde-l îngesuise Dode, plângea săracu’ cu niște lacrimi cât pumnu’. ,,Du găina lu’ Leana ta s-o bage la oală pentru Stelică, da’ să-ți dea și ție, nu vezi că-ți stă sufletu’ într-o bășină, da’ sângereaz-o și tu, poate mai curge nițel sânge, să nu fie chiar mortăciune.’’
- Cum bia Nono, nu o tăiase și el la gât ca creștinii, să-i cure sângele?
- Da’ când adună mortăciunile după Bratcov, tot sângerate sunt! Sigur că nu, că dacă ar fi tăiat-o cum se cuvine, nu i-o lăsam eu țiganului. Îi dădeam două kile de lapte covăsit și gata! Și ce credeți fetelor? De milă, scot din pozânar doi lei și-i dau: ,,Ia nea Ioane, uite, io zic să-ți ei niște mentosane, dă-le naiba de țigări că auzi cum sufli’’ ,,Păi cumpăr io țigări, bre? ,,Am văzut că fumezi!’’. ,,Nu cumpăr eu bre țigări. Io fumez din lulea. ,,Păi în aia nu bagi tutun?’’ ,,Bag io, bag, da’ d-ăla se mai găsește... ,,Mai adun de pe câmp... mai adun chiștoace de la șopru de la Mieluș. Poate ți se îtâmplă vreo țâgară, c-am văzut că mai tragi și matale, hă?’’ ,,La cârciuma lu’ conu Mișu nu m-a lăsat șefu’ lui să golesc scrumelnițele, e cârciumă de boieri, de, și io sunt murdar!’’. ,,Cum mă nea Ioane, mai sunt boieri?’’ zic eu. ,,Pardon, să mă ierți, coană Nono, cârciumă de tuvaroși, bre... de tuvaroși...’’ și zâmbi șmecherește țiganu’ cu dintele pe care-l mai are de sub mustățile alea ale lui, lungi și galbene de tutun. Și i-am dat, fetilor și pachetu’ de țigări, că mai aveam două, trei în el. ,,Așa, bogdaproste, că și conu Mișu mi-a dat un pachet atunci când am fost pe la cârciumă pe la el, da’ p-astea ca și pe alea le dau lu’ Leana mea că ei e sâlă să fumeze chiștoace, și banii îi dau lu’ Stelică să-i înmulțească la rișcă și la barbut’’
- Hai fetilor să ne apucăm de ce ne-om apuca, că uite cum trece timpu’...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!