cînd facem inventaru ăla, mă-ntreabă într-o zi Cordelia. o cheamă Cordelia deși mă-sa n-a auzit în viața ei de Shakespeare. mama Cordeliei este o tărancă. nu în sensu ăla. e țărancă, adică locuiește la țară, într-un sat plin de țigani. face tot ce fac țăranii, presupun că n-a auzit nici măcar de Coșbuc.

așa că misterul botezului rămîne neelucidat. am întrebat-o odată, cine ți-a pus numele ăsta. cine te-a lovit cu numele ăsta. în numele tatălui și n-ai nimic dintr-o Cordelie. nu știu, dar jumate din sat îl are. în jumătatea aia de sat intră și cîțiva bărbați. s-a uitat la mine vreo cinșpe secunde pînă să-și dea seama, pînă să rîdă. cu rîsul ei de țărancă sănătoasă, trecută, grăsuță, blondă spălăcit, care n-a auzit în viața ei de Shakespeare. evident nici de king Lear. îl facem, nu mă freca întruna.

dacă n-ar trebui să împart biroul cu ea, povestea asta nu s-ar fi scris niciodată.
îmi amintesc de admi [așa-i spun eu admi, de la administrator] într-o dimineață ploioasă de toamnă. frecam menta prin secretariat cu ea și înc-o pupăză, directoarea Firmei nu era, mă distram pe seama lor. o partidă de sex începe cu sex oral. le-am descris cum prefer să fiu lins și asta rîdea și se codea, eu nu, niciodată, dar se vedea pe fața ei că moare să-ncerce. prima dată am crezut că glumește, cum dracu am zis, e-o muiere sănătoasă. nu-i chiar genul meu, dar, la o adică, mi-ar trebui mai mult de cinci minute s-o rezolv. e-o scîrboșenie, nu pun eu gura pe așa ceva.

după aia le-am întrebat pe toate, și toate mi-au spus că nu, nu pun gura. am început să-ntreb chiar atunci, s-a deschis ușa și a intrat Elin, adjuncta Firmei. auzi Elin, tu-i faci rusului sex oral vreodată. Elin era măritată c-un rus. s-a înroșit și după aia s-a oripilat și după ce s-a oripliat s-a enervat și mi-a șuierat printre dinți, astea nu-s glume și s-a cărat cu admi după ea. nu mai rîdea deloc, era seriosă, oripilată și ea și-i șușotea ceva lu Elin. nu m-am mirat deloc. cînd s-a întors directoarea mi-am luat-o.

- nu se poate așa ceva, trebuie să existe o limită
- nu-mi plac limitările, Director [așa-i spuneam cînd vorbeam oficial]
- nu face pe deșteptul cu mine, nu poți să-ntrebi o doamnă respectabilă, ce preferințe sexuale are

pe asta cu femeile onorabile o auzeam în fiecare zi. se pare că era, oricum, adevărat. nici una n-o lua sus, erau onorabile. între timp trebuia să fac inventarul cu admi. pînă la urmă m-a dus și-n laborator. pînă la urmă s-a apropiat de mine și pînă să mă relaxez m-a întrebat, parcă recita o poezie, obraji-i ardeau, ochii i se mărise, blegi și apoși, cum se face, mă înveți cum se face.

atunci s-au deschis, pocnind, geamurile. a intrat o chestie foarte mare, foarte urîtă și foarte neagră. Satana, m-am gîndit și m-am speriat. chiar dacă scriu despre El, nu pot să spun că nu m-am speriat. am uitat chiar să mă uit cît o are. era singura mea curioziate în ce-l privește. Cordelia leșinase dar cred că nu era foarte curioasă. deși, pînă la urmă, nu contează aparatura. importantă-i determinarea. mai ales cînd ești la prima și onorabilă.

era clar că nu venise după mine, părea că nici nu mă văzuse. uite cum se-ntîmplă, întodeauna din senin. și-n valuri. părea, totuși, că-i vorba de-o singură întîmplare, dar eram convins, multe i se vor mai întîmpla Cordeliei. mai ales dacă, primo, ăla era chiar Satan, și nu văd cine altcineva ar fi putut fi, și secundo, dacă era nervos, și după cum bubuiseră geamurile, era. regretam că arătarea nu ne lăsase puțin timp. i-aș fi făcut o bucurie Cordeliei. dar ăștia, toate chestiile superioare, spirituale, au alt etalon cînd este vorba de timp. că-s malefici, că-s benefici. deși n-ar fi ajutat la ca-n locul Satanului să apară Duhul Sfînt.

avea gheare, așa că le-a împlîntat în capul femeii, s-a întors și-au dispărut. dacă moare acum, se poate spune că a murit virgină. am strîns de pe jos procesele verbale, am respirat adînc de cîteva ori, și m-am cărat înapoi la birou. geamurile s-au închis, pocnind, cînd am închis ușa.