agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-01-27 | |
Târziu, în noaptea întunecată, viforul șuiera cu putere peste dealurile înzăpezite. Troieni de zăpadă împrejmuiau casa și mașina era pe jumătate acoperită. La ferestre erau vitralii de gheață , iar focul din șemineu ardea în voie - slavă cerului că rezerva de lemne era suficientă. Singură în casă, închise cartea pe care o citea și hotărî să nu bage în seamă vremea de afară care se înrăutățise cum nu-și putea imagina! Își luă lampa cu gaz, deoarece centrala electrică nu mai funcționa de ieri, și se îndreptă ușor spre dormitor. Închise ușa camerei în urma sa, și foarte gânditoare se întinse în pat. Puse lampa să ardă pe noptieră și se înfofoli cu pătura. Închise ochii așteptând ca Moș Ene să pună stăpânire pe toată ființa ei. Era trecut de miezul nopții și spera ca semnalele de S.O.S trimise pe timpul zile, să o poată salva din cabana unde era captivă de două zile bune. Trecuse prin multe încercări la viața ei și va scăpa și de această dată! Iubitul ei sigur era în drum spre ea cu o echipă de salvare. Îi era atât de greu și se simțea foarte singură, mai ales că rețeaua de telefonie mobilă nu mai funcționa în zona ei. Iubirea din suflet era singura care o alina în aceste momente.
Lampa cu gaz începu deodată să trepideze pe noptieră, asemeni unui mic cutremur. În dansul ei frenetic se stinse, singură. Uimită, se ridică din pat și începu să bâjbâie după cutia de chibrituri. Simți la un moment dat, cum toată încăperea este învăluită de o răcoare ciudată. - "E de la lampă", își zise în gând. Reuși să aprindă lampa din nou, deoarece nu-i plăcea să adoarmă pe întuneric. Acum dormitorul prinse din nou contur, se simțea mult mai în siguranță așa. Vru să se aseze iar în pat, când un scârțâit îi atrase atenția, și brusc se întoarse imediat. Ușa dormitorului era acum deschisă! Un pic nervoasă, se duse să o închidă., puse mâna pe clanță și trase! Însă nimic. Parcă ceva o ținea închisă.. Lampa se stinse din nou! Acum bezna invadase casa. Pe hol însă se putea zări, micuța lumină a șemineului din camera de zi. - Hei! Ce se întâmplă aici? Nu-mi este frică să știți! - izbucni fata . Se întoarse hotărâtă si lua lampa pe care o aprinse fără a tremura. - Lăsați-mă în pace, suflete pierdute! strigă aceasta plină de furie. Ușa dormitorului se trânti - cu un bubuit ce răsună în toată cabana. Plecă să deschidă ușa, însă ceva o ținea. Împingea cu putere în ea, dar întâmpina de partea opusă o rezistență de neimaginat! Parcă o forță ținea ușa să nu poată fi deschisă împingându-se în ea. După câteva încercări, ușa se deschise și căzu în genunchi, lampa spărgându-se puțin înaintea ei. Un mic foc începu să prindă contur pe covorul din fața sa. Se dezmeticii și fugii repede să ia o pătură de pe pat. Astfel reuși să stingă focul iscat înainte de a se întinde. Era într-o stare de nervozitate, înjura și blestema cu voce tare. În fața sa în hol, o siluetă în alb începu să prindă contur. Nu se distingea perfect, dar reușii să zărească ceva ce părea a fi o femeie. Pătura îi alunecă din mâini. Femeia din hol își mișca buzele încercând să-i transmită un mesaj, însă nici un sunet nu se putea auzi. O privea cu atenție, vrând să o poată ajuta cumva după toate cele întâmplate mai devreme. Mereu fusese atrasă de astfel de lucruri. Stând așa și privind-o neajutorată cum încerca să-i spună ceva, la un moment dat fata îi arată prin semne că nu poate înțelege ce vrea să-i spună. Silueta din hol începu să se evapore exact ca și cum fusese doar o iluzie. Undeva în pod se auzeau niște pași, ca atunci când cineva ar alerga frenetic. Își puse mâinile la urechi să nu mai poată auzi. Stătu așa ghemuită în mijlocul holului câteva zeci de minute, apoi strănse covorul, făcându-l sul într-un colț. Era liniște acum, nu se mai auzea nimic. Hotărî să meargă să-și facă un ceai fierbinte pentru a se liniștii. Bâjbâind, ajunse la bucătarie unde aprinse două lumânări. Una o lăsă pe masa iar pe cealaltă o puse într-o cană ca să poata lumina drumul în calea sa. Puse ibricul pe foc și se așeză pe scaun așteptând. Simți din nou că nu mai este singură în acest loc, însă de această dată fiind o altfel de senzație. Era aproape gata ceaiul, când cineva îi bătu umărul. Se oprise în loc, nu avea de gând să-și întoarcă privirea. Inima îi bătea cu putere, și nu făcu altceva decât să stea nemișcată. La scurt timp o voce îi răsună la ureche: - Nu ai și tu un foc, fetițo? - îi zise apariția. Avea o voce groasă, și grea dealtfel. Nu apartinea lumii noastre, dar de care ea nu se sperie, astfel ignorând în totalitate ce auzise. Luă ceaiul de pe foc, își turnă în cană, aburul răsfirându-se ușor în încăpere. Simții cum acea prezență malefică se departeaza. Câteva bocănituri se auziră undeva departe în capătul holului, apoi linistea puse din nou stăpânire pe casă. Se uită la ceas, era ora două noaptea. Sorbind îngândurată din ceai, observă undeva la marginea mesei un bilet scris parcă cu sânge. Îl luă în mâini și observă că întradevăr era sânge proaspăt, hârtia fiind călduță. Nu putu să descifreze mesajul fiind scris într-o limbă necunoscută. Flăcările lumânărilor începură să danseze pe o parte. Își ridică privirea și văzu înaintea ei câteva siluete albe, bărbați și femei plutind într-un cerc: - Salvează-te !- îi vorbeau acestea în cor. O apucă tremuratul, de-a binelea acum. Biletul însângerat îi alunecă pe podea. Spiritele se îndreptau agale spre ea și îi tot repetau în cor să se salveze. Ușa cabanei se deschise și cu un șuierat viforul de afară își anunța chemarea. Le înțelese mesajul, înșfăcă cheile de la mașină și fugii afară prin nămeți, încălțată în papuci de casă. Vântul nemilos îi brăzda tenul catifelat, și aproape că o trânti jos. Ajunsă la mașină, cu greu reuși să deschidă ușa înghețată, zăpada ajungându-i până mai sus de genunchi. Înainte de a intra înăuntru aruncă o privire cabanei ce acum era cu ușile închise și obloanele la ferestre trase. Nu luă prea mult în seamă această imagine și se urca în mașină închizând repede portiera. Se încuie pe dinăuntru. Băgă cheia în contact, dar motorul nu vroia să pornească. Reuși doar să dea drumul la căldură în mașină. Se calmă și somnul o prinse cu capul pe volan. După câteva ore de somn, se auziră bătăi în geam și imediat se dezmeticii. Era ziuă acum, iar lumina pătrundea peste tot în mașină. Geamurile erau aburite pe interior, așa că nu putea zări exact cine bătea. O fulgeră pentru moment acele imagini rele prin care trecuse, apoi făcându-și puțin curaj șterse cu mâneca de la pijama geamul aburit. Observă chipul iubitului său soț ce îi făcea semne și o îndemna să coboare. Bucuria din suflet îi era nemărginită , încât se aruncă direct în brațele lui vânjoase. El sărutând-o cu foc și cărănd-o pe brațe înapoi în cabană... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate