Eram locuitor al cartierului Drumul Taberei și casa noastră era un apartament de trei camere la etajul 5 al unui bloc. Era prin vara anului 1990.
Una dintre pasiunile mele, acvaristica, se materializase într-un număr impresionant de acvarii de dimensiuni diferite, ce însumau peste 2000 de litri de apă.
Soția mă tot dăscălea, privitor la eventualitatea spargerii unui acvariu să facem ceva în direcția asta. Avea o experiență anterioară pentru că, într-un an, cu o noapte înainte de a pleca în concediu în Delta Dunării, un acvariu pe ramă de cornier, cu un volum de circa 250 de litri, începuse să „lăcrimeze”.
Am colectat întreg volumul de apă. Eram interesat să păstrez apa care avea cumulate toate condițiile de chimism necesare pentru peștii ce locuiau acolo.Am muncit o noapte întreagă să rechituiesc acvariul, să pun apă, să așez peștii la locul lor, să replantez vegetația specifică. După toată această activitate laborioasă am stat aproape o oră urmărind rezultatul muncii dar, spre ușurarea mea totul a fost în ordine și am plecat în concediu.
Revenim cu amintirile în vara anului 1990.
Eram cu fetele la cofetărie când s-a produs un cutremur puternic. Vedeam pe acoperișurile din curtea Ministerului Apărării naționale cum țiglele săreau și se scurgeau spre streașină. Prima reacție mi-a fost să iau fetele de mână și să fugim din cofetărie. Cutremurul se încheiase și, în cele câteva secunde de liniște ce au precedat țipetele de panică ale oamenilor, am avut un gând sumbru, izbucnit din subconștient:s-au spart acvariile!
Am alergat spre casă și am urcat scările câte două, păstrându-mi privirea pe scări, sperând să nu văd apă scursă de la etajul 5.
Nu curgea nimic. Copii urcau în urma mea și eu, ajuns la ușă, am descuiat ascultând cu atenție. În hol nu era apă. Am intrat în sufragerie dar cu excepția unei pete de pe linoleum nu era nicio problemă. Apa trecuse de marginea unei maternități uriașe din cauza balansului.
M-a sunat soția să afle despre noi și despre ....acvarii. A doua zio am fost nevoit, pentru liniștea mea și a ei, să fac o asigurare de daune pentru eventualitatea scurgerii volumului uriaș de apă. Oare cât ar fi costat să repar pagubele la cele 5 apartamente de dedesubt?
Prima duminică ce a urmat m-am dus la Piața Obor, la târgul de acvaristică. Atunci s-a produs prima mea întâlnire cu ciclidele Dintre toate cele care mi-au plăcut cel mai mult m-au impresionat nigro. Saui ciclasoma nigrofasciatum. Exemplarele adulte erau scumpe așa că am achiziționat patru pui. Sexul nu se cunoaște la vârstă atât de mică așa că am riscat, ca la loterie, sperând că voi avea noroc măcar de o ereche.
Puii au crescut destul de repede și surpriza a fost de excepție:aveam două perechi!
Aveam două perechi de ciclide din America centrală. Am încercat să aflu cât mai multe despre ciclideși am aflat că există și ciclide africane, că există ciclide agresive dar și unele calme, chiar timide, Caracteristica generală fiind culori și forme variate.
Accidental optasem pentru niște ciclide americane și de acum aveam chiar două perechi.
Familiile și-au împărțit acvariul dar, datorită temperamentului, masculii erau într-o veșnică agresiune.Am montat o diafragmă de sticlă împărțind acvariul
Masculii se apropiau de sticla separatoare și încercau să se înfrunte.
Masculii, cva mai mari decât femelele, dar nu cu mult au început să pregătească terenul pentru depunerea icrelor.
Am așezat în fiecare jumătate de acvariu cîte un ghiveci pentru flori pentru a servi drept cuib.
Un ghiveci l-am așezat cu gura în jos iar celălalt l-am așezat culcat. Aflasem despre capacitățile de săpători și de istețimea de a răsturna obiecte dar nu vedeam cum o să facă acest lucru .Locatarii zonei cughiveciul culcat au pornit munca de a săpa o groapă în fața ghiveciului. Perechea cu ghiveciul așezat cu gura în jos au pornit excavarea. Cu capul în nisip, cu mișcări energice, săpând metodic, au reușit să răstoarne ghiveciul apoi au înceăput să sape gropița din fața lui. Nisipul era amerstecat cu pietriș și când și când mai găseai și câte o piatră mai mare. Dacă nisipul din groapă era împins cu capul ca de către un buldozer pietricelele erau luate în buze și aruncate în afara perimetrului în care avea să fie o gropăță de circa 10 centimetri în diametru, La un moment dat în escavație a apărul o piatră mare. Perechea și-a unit forțele încercând săp o scoată din groapă dar nu a reușit. Au săpat un șanș adânc și au făcut un plan înclinat ca piatra să poată fi împinsă în afara perimetrului și au reușit. După desăvârșirea gropiței, masculul a început să dea ture la ansamblul ghiveci-gropiță rupând vegetația ce ar fi putut adăposti orice intrus. După fiecare curățire masculul se așeza la intrarea în ghiveci și verifica vizibilitatea. În acest timp femela curășa atent fundul gropii care ajunsese la fundul acvariului printr-un strat de circa 10centimetri de nisip.
După ce a curățat gropița, femela, împreună cu masculul, a intrat în ghiveci unde, cu buzele lor puternice, au curățat pereții de orice urmă de murdărie sau de algă.
Într-o noapte am constatat că în interiorul ghiveciului a apărut un glob de icre și în fiacare bobiță se vedea câte un punct negru, viitorul pui. În prejma globului femela oxigena icrele mișcând frenetic aripioarele în timp ce masculul păzea intrarea în castel și, din când în când, dădea câte o tură în perimetrul de habitat.
După circa 3 zile am constatat că s-a schimbat comportamentul iubiților. Părinții stăteau deasupra gropiței și își agitau aripioarele cu frenezie.. Am privit cu atenție în bortă și am văzut ceva licărind., copii.
Mama, cu burta lipită de nisip, la marginea gropiței tulbura apa prin mișcări bruște , îndreptând masa deplasată către șirul de pui. Asta era modalitatea de a îi ajuta să se hrănească cu microorganisme și resturi de proteină.
La lăsarea serii, părinții căutau copii și îi conduceau la gropiță. Puii indisciplinați erau prinși în gură de părinți și basculați la grupul celorlalți.
Pe tzimpul nopții părinții își împărțeau treab în sensul că mama oxigena apa iar tatăl patrula asigurând integritatea familiei.
Tot citind despre ciclide am aflat despre o ciclidă mai specială, originală din lacul Malawi, aulonocara nyassae, care m-a fascinat prin culorile aripioarelor, de un albastru electric, abdomenul cu irizații portocalii, portocaliu ce se estompa spre capul colorat în albastru metalic.
Mi-am pregătit habitatul potrivit și am reușit să îmi procur o pereche.
A doua zi după ce perechea s-a acomodat cu acvariul au pornit dansul nupțial alternând cu pregătitul locului în care vor fi depuse icrele.
Piatra plată, aleasă pentru depunere, a fost lustruiotă cu tenacitate.
După depunere și fecundare femela a cules icrele și le-a păstrat în gură pentru eclozare. După câteva zile copii ieșeau din gura mamei dar la orice urmă de pericol se refugiau în gura mamei.
Pentru că aceste ciclide sunt agresive și dominatoare, le-am dăruit păstrându-mi numai pe cele pașnice sau chiar timide dar nu am uitat zilele și nopțile frumoase pe care mi le-au dăruit.