Seară. Cer cu puzderie de stele. De undeva vine miros de scorușe cu zahăr pudră. Mă uit la stele și fac pipi. Ca pe vremuri, la bunici.
*
Dimineață. Ora 6 și ceva. Soarele răsare de după munte. Îmbrăcată cu trei hanorace groase și o geacă, stau pe o bucată de lemn și mănânc mere cu nuci. Am pus ceaiul cald lângă mine în zăpadă. Mă uit la rasărit și mănânc. Îmi îngheață nasul. Intru.
*
Ascunsă după niște ochelari de soare.
/Stau pentru ultima dată în piață pe o bancă. Lumina-mi arde imaginea. Lângă mine un tânăr. Aud vag cum îmi spune că mă iubește. Vrea să trăim împreună. Să mă facă fericită. Se cuibărește cu capul în poala mea. Simt cum îl nasc./
*
Dimineața. Ies pe ușă.
/E îngrozitor de cald. M-am trezit după o noapte foarte tulbure. Sunt ușurată că e dimineață. Mă ridic încet. Ies tiptil din cameră. La baie mă spăl pe ochi cu apă rece. E lângă ieșire. Îmi încalț sandalele.
- Salut.
Mă încalț mai repede.
- Așteaptă! Te duc cu mașina./
Ies pe ușă fără să mă uit înapoi.
*
Îmi scot cheile din buzunar. Deschid ușa.
/Chelile au rămas la mine încă de la celălalt proprietar. Nu-mi explic strângerea de inimă pe care o am atunci când le întorc în broască. Intru. Din hol se vede bucătăria. La masă stă el cu o femeie. Iau micul dejun.
-Bună dimineața.
Intru. Picioarele mi se înmoaie, nu mai respir, doar zâmbesc. Ei tac. Se uită la mine. Tac. Mă îndrept spre dulap. Îmi scot o cană. Tac. Îmi pregătesc un ceai. Liniște. Mă așez la masă. Mă prezint femeii. Ea pleacă. E de gardă. Lucrează în schimbul de dimineață. Rămânem noi doi./
Ud florile. Au avut de suferit zile astea.
*
Pun masa.
/Tata ajunge acasă. Sunt doar eu. Mama mi-a spus să-i dau de mâncare. Îl servesc. Stau lână el în timp ce mănâncă și mormăie în barbă. Îl las în pace. E mai bine, deși nu mi-e deloc teamă de el. Se ridică nesigur:
- Mă duc să mă spânzur.
Nu-l cred, dar în minte-mi încolțește frica. Mă plimb după el în timp ce se uită la toate țevile din clădire.
- Nu-ți fie teamă. Dar eu m-am săturat.
- Tată, nu vreu să te văd spânzurat!
- Stai liniștită, n-am găsit nicio funie./
*
Îmi sună telefonul pentru a mia oară. Stau și mă uit paralizată la el. Vreau să răspund.
/- Azi am simțit că nu te cunosc./
Nu-mi recunosc mâinile și sufletul a plecat în trecut să se caute.