A fost o data ca niciodată, undeva în sudestul Europei, un popor de impertinenți. Niște primitivi incapabili să înțeleagă geopolitica, macroeconomia și eforturile susținute ale unui președinte cu mandatul lung de a asigura atât firescul anotimpurilor (“iarna nu-i ca vara“ ) cât mai ales apărarea de moguli, pe pretextul jenant că le este frig și foame.
Acești subdezvoltați nu au izbutit să înțeleagă în opt ani că este firesc să aibă borduri, patinoare, trotuare în câmp și, dacă vreodată au treabă la Sebeș, câțiva kilometri de autostradă. Ei au insistat prostește pe salarii, mâncare și căldură.
Li s-a explicat că suntem de-acum sub scutul NATO la adăpost de terorismul nașpa, ei au cârtit că nu îi atacă nimeni.
Li s-a spus că de-acum suntem parte din familia europeană și că dacă ne-ar lăsa mogulii am face autostrăzi și poduri cu bani europeni, ei au susținut cu impertinență că nu le văd, deși știu și ei că pentru asta ar trebui ca, în loc să conducă cu dragoste țara, miniștrii să facă proiecte pentru nesimțiții de la Bruxelles.
Nici măcar această creștere economică recentă (care ne duce spre un optimist –20% creștere față de momentul cînd vizionarul sașiu a luat puterea) nu i-a impresionat, de parcă toată creșterea s-a datorat scăderii salariilor și șomajului și mizeriei lor și nu brandului inspirat de țară ales. Pur și simplu oamenii ăștia nu pot înțelege ce noroc a venit pe capul lor de locuitor !
Spitalele, comasate, sunt o plăcere pentru orice om de viziune, mai puțin pentru acești plângăcioși care interpretează lipsa doctorilor de calitate, a medicamentelor și a mijloacelor de tratament ca pe o agresiune în loc să o ia ca pe o comuniune mai rapidă și mai nemediată cu nirvana. Sistemul de urgență, adevărat, scăpase din mâini, că se găsise un arab (nu-i pot zice altfel) care prăpădea benzină și motorina să prelungească suferințele celor pe moarte – din fericire operatul de la Viena a remediat la timp situația.
Învățământul este cvasiperfect creând specialiști capabili a se adapta în nici 5 ani la orice loc de muncă. Este adevărat că bacalaureatul stă adesea ca un râu plin de crocodili în calea acestei producții de superspecialiști (interesant însă că nu și de politicieni); este îndeobște știut acum că de fapt cauza este instalarea mișelească de camere de luat vederi în sala de examinare.
Cât despre relația cu administrația, cu circa financiară și cu funcționarii în general aceasta s-a dezvoltat fără precedent, chiar dacă impertinenții văd în asta doar că s-au mărit numărul de taxe și impozite. Reuniunile frumoase de la aceste instituții developează din păcate carența acestor cetățeni nesimțiți care în loc să aprecieze posibilitățile de socializare pe care o coadă la ghișeu le deschid (la un nivel aș zice facebookist), în loc să își caute partenerul în mulțime cum fac pingiunii, sardinele sau antilopele în condiții similare, vocifereză ca demenții că se simt umiliți să stea la coadă să dea bani la stat (de parcă statul nu tot lor le întoarce, prin reușitele sus menționate) banii

Ce putea face un președinte vizionar și un premier comparabil la stat cu Ștefan cel Mare? Mulți și-ar fi luat tălpășița, lăsând țara pe mâna mogulilor și a ticăloșiilor . Amărăciune a existat și în inimile lor mari – se aude chiar că multă vreme au avut hemoroizii umflați. Președintele, de supărare i-a căzut meșa electorală din tinerețe și zice lumea, ar gusta câte un păhărel (ce e drept whisky curat, nu prostii). Om e și el și whiskyul nu e pentru cai. Rabdă și el ce rabdă dar câteodată (și ăsta e realmente farmecul lui și trăsătura lui cea mai omenească) mai și intervine ca să educe acest popor needucabil. Mai o palmă la câte un mogulaș mic, mai o critică din inimă la câte o țigancă de ziaristă, mai un îndemn către popor să mai și plece dacă chiar nu înțelege aceste progrese și insistă pe salarii precum întreținuta pe alocație. Om mare, mult mai mare (vreo 20 cm din ce am văzut la TV) decât premierul care cosește, dă în gropi și bea numai apă, care, la un moment dat, a luat de bune glumele pe care poporul ăsta nărod a început să le facă în stradă.

Un popor de animale și de primitivi, repet, dorindu-și (pe timp de criză !!) salarii, mîncare și bunăstare în loc să-l ajute pe Președinte să înfăptuiască istorie și să elimine o dată pentru totdeauna mogulismul retrograd din țară, plecând de la stabilitatea faptului că “iarna nu-i ca vara“ (deși nu e stipulat clar în constituție).

E adevărat că o parte din impertinenți au plecat. Nu mulți (10%), nu importanți – doar tineri și profesioniști, cârtitori, filomogulici și destructivi. Ãilalți au rămas doar să se plîngă precum niște babe în așteptarea momentelor electorale când schimbă gălețile și mănâncă și ei pui portocalii. Poate cu ei va putea titanul cu torticolis și privirea inegală să facă ceva cu țara asta !