Cum ar fi dacă alături de mine ar fi sufletul tău ? Dacă aș avea o iubită de vârsta unui copil, care să alerge prin cearșaf și să mă umple de sudoare nebună? Pe partea nebună aș prefera să vină spre mine, să mă obosească mult și dulce, cu cuvinte și fără cuvinte, cu picioarele încolăcite de mine, cu buzele îmbrățișate pe mine. Mai bine să fiu nebun să visez nemurirea alături de un copil care devine femeie cu chip de demon și cu vise pline de nirvanic sentiment de fericire.
Ochi negri, chip de înger, suflet de piatră cu miez moale și pufos, dar greu de descoperit... așa arată îngerul meu demonic cu chip efemer de vis.
Am alergat un pic cu mintea blocată în visul de a o mângâia pe un sân și pe un lob al urechii cu buzele, dar m-am oprit și am savurat tot. Am alunecat în ea și am privit jocul din ochii ei întunecați ca umbra nopții. Fericirea venea din joc, din extaz, din idee și din vis. Ar fi nebunatică pe deasupra cearșafului creț de zbateri, sau ar aștepta ca un copil cuminte să fac eu, să mișc eu, să sărut eu, să ud eu? Poți să nu atingi visul doar atunci când nu îl dorești și eu o doream, dar îmi era teamă de visul cu ea.
Aș fi dorit să o văd cum ține o țigare în fața mea, cu o duce la buze și le poluează cu indiferență și moarte... Cred că aș fi fost exaltat să o privesc emoționată și curajoasă în același timp, cu pete de roșeață și fâstâceli minune în gesturi și priviri. Aș fi uitat pentru o clipă să mai mă gândesc la ce simt eu și aș fi gândit... Dar ea gândește, pentru că pentru a ajunge pe ușa din stânca ei exterioară e greu, și aș vrea să văd o picătură de fericire pe obrazul ei, într-o zi...
Și mâine aștept să o văd înghețată în culori și rame, nudă pe o pată din ecranul meu, cu o poză plină de sentiment interzis... doar fericită...