Boala inimilor frânte...proză scurtă

...stătea întins pe pat și mă văzu intrând.Nu mă văzuse de mult, dar asta nu a fost un impediment în a mă recunoaște, sau faptul că stătea pe spate și mă privise răsturnat.
--Ce faci Peter, nu te+am văzut de mult.Ai venit cumva la mine?!?!
Recunosc, venisem la el în mod special.Îl analizez din cap până în picioare, dar nu cu ochiul critic, ci doar o privire de ansamblu, la fel ca oricine, care se întâlnește cu un prieten din copilărie, care îți amintește de prima senzație a unei pietre ce se izbește de fruntea ta. Se vede că lovitura a fost tare, dacă o mai reții după treizeci de ani!!!
Dar cel care poartă urmele loviturii, nu sunt însă eu, ci tocmai prietenul meu din copilărie.Nu vorbesc însă de lovitura fizică.
Coborâse într-o secundă din pat și se așeaza pe marginea acestuia .Era îmbrăcat într-o bluză de salopetă, model pe care îl folosesc muncitorii pe șantiere, articol vestimentar, pe care niciodată nu îl vei vedea pe un om, decât dacă lucrează pe lângă propia casă și nu vrea să strice un tricou.Pantalonii din acelasi material, nu erau prea lungi pentru a îi acoperi goliciunea picioarelor, care erau fără șosete.Avea mizerie pe sub unghii, întărind ideea că poate lucrase ceva mai devreme și nu reușise să se schimbe.
--Nu îți fă griji de colegul meu, este total inofensiv, este un băiat bun.Ai cumva din greșeală o cafea la tine?!?!
Nu m-a surprins deloc întrebarea, deși era destul de ciudată.
--Nu am, dar dacă se poate cumpăra de pe aici, fac cinste!
Am ieșit din cameră, chiar dacă mi+a spus că nu prea sunt baruri pe acolo, sau chioșcuri.
M-a întrebat ce mai face sora mea, vărul meu, apoi, mi-a destăinuit un secret!
--Peter, vreau să+ți spun un secret pe care nu l-am mai spus la nimeni.Vreau să scriu o carte pe care nu a mai scris-o nimeni până acum.Cred că are să fie faină.
Îl credeam.Cine eram eu să nu cred că cineva ar putea să scrie o capodoperă, sau, măcar să încerce?
--Micky, nu ne+am văzut din copilărie, când ai plecat să faci Scoala Militară.ce s+a mai întâmplat în ultimii ...două zeci de ani? Ceva notabil?
--Mmm; sunt la spital de vreo un'șpe ani.Auzi, nu ai văzut cumva în curte la Maria un băiețel care semăna cu mine așa de mititel, întrebă și arătă cu mâna la vreo 70 de cm deasupra solului!
--Nu, dar aș putea afla, dacă îmi spui unde să merg!
??Am nr de tel.Așteaptă să ți+l dau.
Trăgea cu sârg dint-o țigară pe care i-o adusem pentru el.Îmi arătase un petic de hârtie cu un nr. pe el, îl notai promitându-l să telefonez.Nu mi-a permis să sun atunci, din rațiuni doar de el știute.
În curte mai erau câteva zeci de pacienți, care se plimbau, unii din ei văzându-și de preocupările lor, neinteresându+i persoanele noastre.Dar alții ne+au abordat cerând țigări sau bani.Abia am reușit să scăpăm de ei!
Micky mi-a oferit trei sticle goale de parfum, pe care el le colecționa, și o imagine decupată dint-o revistă.Îmi recita ceva în limba franceză, făcu o traducere a unui text pe care îl avea el. Nu știu căt de exactă fusese traducerea, eu neavând cunoștințe. nici măcar minime de franceză.
--Acu' plec, data viitoare îți voi aduce un pulover, dar să nu îl dai la careva!
Imi spusese mama lui, cu care mă întâlnisem cu jumătate de ora înainte de a veni la el, că abia îi cumpărase teniși. și când venise următoarea dată, nu îi mai avea.
--Să nu il dau?
--Nu, ți-l voi da cu împrumut, până trece iarna, ok?
Mi-a spus el de ceva necazuri pe care le avusese la Scoala Militară, sau la Academie, nu prea l-am înțeles exact, ceva despre un microfon pe care îl forțase careva să îl înghită, sau...Oricum, în adolescență fusese un copil slabuț, fără voleități sportive, și sincer rămăsesem mirat că alese scoala militară.Dacă acea alegere a fost sau nu corectă, numai D-zeu știa!

...De ce sufera Micky, îl întrebai pe un prieten de-al meu, care era asistent la spital.Am întrebat o asistentă după ce am plecat, dar nu a vrut să îmi spună.Toate amintirile despre mine și prietenii noștri din copilărie sunt intacte, dar când vorbeste despre trăirile sau experiențele lui, fabulează.
--Îl știu pe băiat, este acolo de o veșnicie.Suferă de boala inimilor frânte...