Profesorul Nae Catalogus era într-o stare de surescitare vizibilă, avea ochii holbați, își strângea buzele spasmodic, înghițea des în sec. Pentru a-și masca tremurul mâinilor, bătea darabana cu degetele pe un caiet mare deschis, unde se găsea o hârtie de fax. La colțurile opuse ale biroului din fața lui, pe câte un scaun, stăteau încordați, în poziție de fugă, doi tineri în ținută de vacanță, cu pantaloni scurți și tricouri fără mâneci, cândva vopsite cu un produs din comerțul socialist, care se șterge mai mult de jumătate după prima spălare. Singurul element de ținută oficială școlară era cravata de pionier, de un roșu cenușiu, obținut cel mai probabil la ultimul meci de fotbal susținut în noroiul din curtea școlii. Profesorul și-a privit cu aer superior elevii și, după ce a mai înghițit o dată în sec, a început să rostească rar, cu emfază:
- Măi copii, știți voi cine sunt eu?
- Sunteți profesorul Nae Catalogus; am făcut cu dumneavoastră botanica. a spus unul dintre ei, brunet, ciolănos, cu mustăcioară abia mijită.
- Bine, Sile! Dar, cine mai sunt eu?
- Între noi, elevii, vi se mai spune profesorul Catalocapitus, a răspuns elevul blond, gras, cu aspect feminizat.
- De ce, măi Ghiță? Acum aud această trăsnaie pentru prima dată!
- Deoarece dați cu catalogul în capul elevilor care nu au învățat lecția, dar nu prea tare, doar atât cât cei din clasă să înceapă să râdă de cei loviți. Și pe mine m-ați pocnit de câteva ori, dar nu m-a durut tare. Ultima oară, l-ați manevrat greșit și… hă, hă… s-au rupt câteva foi din catalog.
- Măi copii, ce scrie în jurământul pioneresc? "Jur să învăț bine". Voi știți vorba mea: cine n-o să știe, repetent să fie. Mai bine să vă ameninț cu catalogul și, de frică, să învățați, decât să repetați clasa.
- Mie mi-ați spus să pregătesc pentru nota cinci lecția despre frag, iar mamei mele să vă aducă cinci borcane de un kilogram cu dulceață de fragi. Cât am umblat cu mama prin pădure după fragi! Dar și cât de mult am învățat! Chiar acum vă pot spune lecția pe de rost.
- Uimește-mă, Ghiță!
- Fragul este o plantă, care face parte din încrengătura magnoliophyta, clasa magnoliopsida, ordinul rosales, familia rosaceae, specie fragaria vesca. I se mai spune căpșun de pădure. Fructele conțin glucide, pectine, protide, lipide, vitaminele A, B1, B2, C și PP, precum și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu și sodiu. Frunzele conțin acizii citric și malic, uleiuri volatile, vitamina C, taninuri elagice, citrol și fragarol, precum și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu și sodiu.
- N-ai răspuns la întrebare: cine mai sunt eu?
- Nu mai aveți altă poreclă.
- Măi copii, eu mai sunt directorul adjunct cu probleme pionierești. De aceea v-am convocat din vacanță.
- Ne vom pregăti pentru defilarea de 23 August de la București? Să știți că eu am piciorul scrântit de la ultimul meci de fotbal din curtea școlii și nu m-am refăcut nici acum. Abia merg.
- Și eu la fel, tovarășe profesor! Șchiopătez. Am crampe musculare. Dacă este nevoie cumpăr… ăăă… adică aduc certificat medical de scutire de efort.
- Nu este nevoie. Eu v-am convocat pentru a câștiga bani frumoși în timpul vacanței și, în același timp, să primim diploma de "Unitate fruntașă" în activitatea patriotică!
- Vom primi bani frumoși sau diplomă?
- Măi copii, ce scrie în jurământul pioneresc? "Jur să fiu harnic și disciplinat".
- Totuși, este vacanță. Vom primi bani frumoși sau diplomă?
- Și una și alta!
- Tovarășe profesor, sunteți "cel mai iubit dintre pământeni", vorba lui Marin Preda. Ce trebuie să facem?
- Măi copii, mai țineți minte lecția despre fag?
- Eu îmi amintesc foarte bine, deoarece mi-ați spus să pregătesc pentru nota cinci lecția despre fag, iar tatălui meu să aducă o căruță cu 1000 de kilograme de lemn de fag pentru foc. Cât am umblat cu tata prin pădure după fagi potriviți! Dar și cât de mult am învățat! Chiar acum vă pot spune lecția pe de rost.
- Uimește-mă și tu, Sile!
- Fagul este un arbore, care face parte din încrengătura magnoliophyta, clasa magnoliopsida, ordinul fagales, familia fagaceae, specie fagus sylvatica. Ajunge la înălțimea de 35 de metri. Fructul, numit jir, este utilizat pentru obținerea unui anumit untdelemn, iar frunzele conțin acizii cafeic și cumanic, tanin, everatină, leucodelfină, miricetină, precum și săruri minerale de calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu și sodiu...
Ușa s-a deschis brusc și în prag și-a făcut apariția Nicu Vechilescu, directorul școlii, un bărbat mereu încruntat, parcă temător că își va pierde funcția.
- Bună ziua! Am trecut cu "Dacia" mea prin fața școlii și am văzut ușa deschisă la intrarea principală. Ce se întâmplă aici?
- Tovarășe director Nicu Vechilescu, tocmai am primit un fax de la Consiliul Județean al Pionierilor prin care ni se dă sarcina să strângem frunze de fag.
- Chichineții de profesori, care n-au fost capabili să se titularizeze la oraș și s-au aciuat pe la organele de conducere pionierești, au ajuns să ne dea sarcini, chiar și în vacanță! Uf, ce zăpușeală!
- Atenție, kilogramul de frunze este plătit cu 80 de bani!
- 80 de bani, Nae? Enorm! Ești sigur de ce spui?
- 80 de bani, tovarășe director, tovarășe director-adjunct? Este extraordinar! În acest caz, eu, elevul Ghiță, mă angajez ca împreună cu o parte dintre colegii mei să desfrunzim toată pădurea de pe muntele Făget, de lângă școală.
- Citesc faxul cu glas tare!
- Să auzim! au strigat cei doi elevi.
- "Întreg poporul se angajează plenar, mai mult ca niciodată, pentru realizarea tuturor sarcinilor ce le revin, în cinstea Congresului al XIV – lea, când va fi reales în înalta funcție de secretar general al partidului mult iubitul și stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu, eminent militant comunist și patriot înflăcărat, ilustru gânditor revoluționar, genial făuritor al noului destin al țării și al celei mai luminoase epoci din istoria patriei, personalitate politică de exceptie a lumii contemporane. În spiritul inițiat de mult stimatul și iubitul tovarăș Nicolae Ceaușescu, de slujire cu inepuizabilă energie și devotament patriotic a intereselor vitale ale țării și poporului român, a cauzei edificării socialismului și comunismului în patria noastră, trebuie ca pionerii, chiar și în timpul vacanței, să-și aducă aportul la edificarea viitorului comunist al țării noastre. De aceea, unității de pionieri din Școala Generală numărul"…
- Numărul?
- Ãăă… indescifrabil… știți tovarășe director… faxul este vechi… vara asta caniculară…
- Treci peste acest amănunt fără importanță!
- Ãăă… deci… "De aceea unității de pionieri din Școala Generală numărul"… ăăă… indescifrabil… ăăă… "deoarece este situată lângă munte, îi revine sarcina specială, onorantă, de a colecta cel puțin… în cifre și litere"… ăăă… "cinci tone de frunze de fag. Termenul limită este 18 august"…
- Într-o zi de vineri.
- Exact, tovarășe director! Continuu să citesc. "Pentru munca de depusă se va vira în contul bancar al școlii suma de"… ăăă… în cifre și litere… "80 de bani pe kilogram". Semnează… indescifrabil… "Dactilografiat"… ăăă… "Despina Dinvale".
- Este clar cât se poate de clar! Ca director, eu propun să depășim planul cu 20 de procente, adică să încasăm în total suma de 4800 de lei.
- Dar, noi, pionierii, câți bani vom primi? a întrebat Ghiță.
- Vă gândiți numai la bani, în loc să luați exemplul generației de sacrificiu, care, de exemplu, a plecat pe marele șantiere Bumbești – Livezeni, Salva – Vișeu și Lunca Prutului, toate deschise pe 1 aprilie 1948.
- 1 aprilie, ziua păcălelilor, hă, hă!
- Ghiță, nu râde ca prostul! Ai noroc că acum avem mare nevoie de tine! Ce știi tu despre generația de sacrificiu? Pe șantierele acelea se mânca marmeladă cu mămăligă, zeamă lungă de la cazan, se dormea în bărăci prin acoperișurile cărora ploia mocănească pătrundea ca prin sită peste trupurile istovite, acoperite de pături roase, casate, provenite de la reforma cine știe cărei unități militare.
- Marmeladă nu se mai găsește de multă vreme în
"alimentare"!
- Uite, Nae, omul nou de tip comunist, pe care l-am făurit noi cu atâta trudă! Un cârcotaș! Un leneș! Vrea totul de-a gata!
- Tovarășe director, totuși, noi ce vom primi, dacă realizăm această sarcină onorantă, necesară edificării societății socialiste multilateral dezvoltate în țara noastră? Tovarășul director adjunct ne-a spus că vom primi bani frumoși.
- Ãăă… vom analiza și vom decide.
- Tovarășe director, eu vă anunț că mi-am scrântit glezna ieri, la un meci pe maidanul din cartier. De aceea nu cred că voi putea participa la acțiunea strângerii frunzelor de fag.
- Tovarășe director, nici eu nu voi putea să mai vin pe la școală, deoarece mâine plec cu tata la cositul fânului. Noi avem un pogon de fâneață, am scăpat de colectivizare.
- Uite ce este, măi copii! Eu propun ca unitatea de pionieri să primească zece bani pe kilogramul de frunze de fag, adică un total de 600 de lei, precum și titlul de "Unitate fruntașă". Ce ziceți tovarășe director?
- Cam mulți bani pentru acești elevi, care se bazează pe copiat la toate evaluările, teze, lucrări de control etc. Ce mai tura-vura! Vor primi cinci bani pe kilogramul de frunze de fag, adică 200 de lei! Am zis!
- Tovarășe director, șase tone înmulțit cu cinci bani pe kilogram fac 300 de lei. Dar și așa este puțin. Nu este atractiv!
- Ãăă… Ghiță, uite ce vom face! Pentru a mări atractivitatea acestei acțiuni de excepțională importanță pentru economia națională, vom veni în pădure cu stația de amplificare din dotarea școlii și vom difuza melodii adecvate.
- De exemplu?
- Cunoscutul cântec popular "Când crește frunza de fag", interpretat de Maria Ciobanu. Ia ascultați! "Când crește frunza de fag / Eu la pădure mă trag". Ce zici Ghiță?
- Tovarășe director, n-am auzit nici de Maria Ciobanu și nici de "Când crește frunza de fag"!
- Nici tu, Sile?
- Nici eu.
- Atunci vom face să răsune pădurea de cântecul popular "Frunză-n fag, frunză sub fag" interpretat de Dumitru Sopon. Ia ascultați! "Frunză-n fag, frunză sub fag / La, la, la, la, la, laaa / Ieși mândruță până-n prag / La, la, la, la, la, laaa".
- Ce zici Ghiță?
- Tovarășe director, n-am auzit nici de Dumitru Sopon și nici de "Frunză-n fag, frunză sub fag"!
- Nici tu, Sile?
- Nici eu.
- Tovarășe director, poate ne dați 15 bani pe
kilogram. Vă rugăm!
- Ultima concesie, Ghiță! Voi, pionierii, veți primi zece bani pe kilogramul de frunze de fag. Dacă nu sunteți mulțumiți nici de data asta, să știți că mă supăr rău de tot și, ca profesor de limba și literatura română, nu o să vă mai las să copiați la disciplina mea. Ați înțeles?
- Aoleu! Da, tovarășe director!
- Ghiță, tu ce spui?
- Am o întrebare.
- Ce mai vrei, Ghiță?
- Unde vom depozita cele șase tone de frunză de fag? La o densitate de aproximativ 20 de kilograme pe metrul cub, rezultă că avem nevoie de un loc de depozitare de circa 300 de metri cubi.
- Ãăă… în calitate de director, vă anunț că am găsit soluția cea mai bună. Vom pune frunzele în holul de la parter al școlii. Chiar dacă blocăm căile de acces spre sălile de clasă, acum este vacanță și nu deranjăm pe nimeni.
- Măi copii, plecați imediat acasă și faceți mobilizarea colegilor voștri! Mâine dimineața la ora opt ne întâlnim în curtea școlii! S-a înțeles?
- Vom aduce un număr de circa 20 de colegi; nu mai mulți, pentru ca să ne revină la fiecare măcar 30 de lei, echivalentul a zece pâini negre.
- Bine, Ghiță! Nu uita! Facem apelul mâine, marți, 4 iulie, la ora opt dimineața, în curtea școlii.
După ce elevii au plecat, prima grijă a directorului a fost să-i spună adjunctului său:
- Nae, ce dracul ți-a venit să le promiți elevilor bani? Ai văzut cum și-au luat nasul la purtare? Se târguiau cu noi. Niște bișnițari!
- Nicule, unde dai și unde crapă! Noi am dorit să forjăm caractere de oameni de tip nou, comunist, în timp ce ei, de fapt, sunt cu gândul numai la bișniță! Cum dracul?
…Marți, 15 august 1989. În cabinetul directorului Nicu Vechilescu veniseră directorul adjunct Nae Catalogus, elevii Ghiță și Sile, precum și Maximilian Amăgeanu, înarmat până în dinți cu reportofon, aparat de fotografiat cu blitz, trepied telescopic, geantă profesională pentru baterie electrică, corespondentul local al ziarului
"Scânteia".
- Bravo! V-am chemat pentru a vă citi faxul de felicitare primit ieri de la primul secretar al Comitetului Județean al P.C.R., tovarășul Ceaușoi Nicolaescu! a început directorul ședința.
- Am strâns exact cât ați spus dumneavoastră, adică șase tone de frunză de fag. Am umplut la o înălțime de peste un metru tot holul de la parter, în afară de mica porțiune de la intrarea principală. Dacă depășeam planul cu încă zece procente, atunci accesul în clădirea școlii ar fi fost blocat. Merităm din plin cei 600 de lei.
- M-ai înnebunit, Ghiță, cu pretențiile voastre pionierești!
- Tovarășe director, ard de nerăbdare să aud conținutul faxului.
- Bine! Fiți atenți! "Întreg poporul se angajează plenar, mai mult ca niciodată, pentru realizarea tuturor sarcinilor ce le revin, în cinstea Congresului al XIV – lea, când va fi reales în înalta funcție de secretar general al partidului mult iubitul și stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu, eminent militant comunist și patriot înflăcărat, ilustru gânditor revoluționar, genial făuritor al noului destin al țării și al celei mai luminoase epoci din istoria patriei, personalitate politică de exceptie a lumii contemporane. În spiritul inițiat de mult stimatul și iubitul tovarăș Nicolae Ceaușescu, de slujire cu inepuizabilă energie și devotament patriotic a intereselor vitale ale țării și poporului român, a cauzei edificării socialismului și comunismului în patria noastră, trebuie ca pionerii, chiar și în timpul vacanței, să-și aducă aportul la edificarea viitorului comunist al țării noastre. De aceea, unității de pionieri din Școala Generală numărul"…
- Numărul?
- Ãăă… indescifrabil… probabil faxul este vechi… vara asta caniculară…
- Să trecem peste acest amănunt fără importanță!
- Ãăă… deci… "De aceea unității de pionieri din Școala Generală numărul"… ăăă… indescifrabil… ăăă… "deoarece este situată lângă munte, i-a revenit sarcina specială, onorantă,
de a colecta cel puțin"… în cifre și litere… ăăă… "cinci tone de frunze de frag"…
-Frag sau fag?
- Probabil este o greșeală de dactilografiere. Continui să citesc faxul! "Vă felicităm că ați depășit planul cu 20 de procente! Pentru munca de depusă se va vira în contul școlii suma de"… ăăă… în cifre și litere… "80 de bani pe kilogram". Semnează… indescifrabil… "Dactilografiat"… ăăă… "Acribiana"… indescifrabil.
- Tovarășe director, pot să vă cânt o variantă proprie a cântecului "Când culeg frunza de fag"?
- Doar o strofă!
- Ascultați! Când culeg frunza de fag, bani în buzunar nu bag.
- De ce, Ghiță?
- Pentru că eu cred că am muncit degeaba toată vacanța. Am cules frunze de fag, în loc de frunze de frag. În acest fax nu este nicio greșeală de dactilografiere.
- Tovarășe director, și la redacția ziarului
"Scânteia", mi s-a spus că voi veni aici pentru a relata despre excepționala performanță a școlii dumneavoastră, care a cules cea mai mare recoltă pe țară, șase tone de frunze de frag, a intervenit contrariat ziaristul.
- A fost o greșeală de dactilografiere la primul fax, din 4 iulie, tovarășe director, a intervenit Sile. Nu ne mai rămâne decât să cântăm strofa lui Ghiță: "Când culeg frunza de fag, bani în buzunar nu bag".
Fără voia lui, spre surprinderea celor prezenți, Nicu Vechilescu, palid la față, având o privirea ațintită spre o pată de igrasie din tavan, a început să fredoneze o strofă compusă pe loc:
- Când culeg frunza de fag, din funcția de director mă retrag!
- Când culeg frunza de fag, bani în buzunar nu bag, i-au ținut isonul Ghiță și Sile, ieșind din încăpere cu priviri rătăcite.
- Când culeg frunza de fag, din funcția de director adjunct mă retrag! a început să fredoneze și Nae Catalogus, încercând să găsească locul din tavan spre care privea superiorul lui.
Singurul care nu a fredonat vreo melodie a fost Maximilian Amăgeanu, care a scos un carnețel și, considerându-se suficient de inspirat, a notat titlul articolului pe care urma să-l trimită prin fax la ziarul "Scânteia": "Încă un exemplu de devotament al pionerilor pentru construirea comunismului în țara noastră".