De-ale cărturăriei de odinioară (14)


Conferință pentru culturalizarea maselor largi de săteni

În satul Miriștea-Gumărești a venit Confuzius Batecâmpii, profesor de socialism științific la Liceul "Mihail Roller" din orașul cel mai apropiat, situat la o depărtare nu mai mare de 50 de kilometri. El fusese invitat de Nicolae Casapievici, directorul unicei școli din localitate, pentru a ține o conferință cu tema "Martiri ai adevărului științific", la care fuseseră invitați toți sătenii. Manifestarea fusese programată duminică la ora 10 fix, chiar în ziua de Paște, dar autobuzul a avut două pene de cauciuc, astfel că a sosit la Miriștea-Gumărești cu o întârziere de 45 de minute. Directorul și-a pus imediat oaspetele la curent cu unele disfuncționalități de organizare:
- Sătenii au plecat. Au stat un sfert de oră și apoi au șters-o.
- Unde s-au adunat?
- Într-o sală de clasă.
- Nu este prea mică pentru săteni. Câți locuitori are satul?
- Sunt aproape 500, dar au venit circa o duzină. Sunt obosiți, deoarece noaptea au fost la Sfânta Înviere.
- Dar elevii nu au fost convocați la activități social-distractive, ca să-i împiedicați să meargă biserică. Să îi aducem măcar pe ei în sală.
- Au venit, ca de obicei, vreo zece, fete, cele mai conștiincioase. Au așteptat o jumătate de oră și s-au făcut nevăzute. Câteva au venit cu ouă roșii, așa că am fost bucuros să nu le mai văd în școală.
- Nu putem renunța la conferință, tovarășe director! Vom fi criticați amândoi. Se poate ajunge chiar la sancțiuni.
- Aveți dreptate! Cui să-i explici că autobuzul a întârziat.
- Dar nu pot vorbi la pereți! Să căutăm pe cineva, două trei persoane.
- Am găsit una!
- Pe cine?
- Codruța.
- Codruța?
- Femeia de serviciu. O să-i dau o zi liberă la toamnă.
- Suntem salvați! Conform regulamentului, dacă este prezent un singur elev, profesorul trebuie să asculte, să desfășoare întreaga activitate din proiectul didactic al lecției.
- Ce proiect? Ce didactic? De teorie avem nevoie acum? Auditoriul la conferință este simbolic.
- Oricum, să intrăm în sala de clasă!
- Mergeți în prima pe dreapta, după ce ieșiți din cabinetul meu. Între timp, eu o caut pe Codruța.
Directorul a plecat repede, ajutat fiind de statura micuță, un spiriduș cu părul alb, menținut în formă bună datorită vieții de la țară, În schimb, profesorul de la oraș, un sedentar, suferind de cardiopatie ischemică incipientă, dezavantajat de superponderabilitate, a făcut agale cei câțiva pași până în sala de clasă, unde catedra fusese acoperită cu o față de masă roșie.
După un sfert de oră, directorul s-a întors însoțit de două perosane.
- Ea este Codruța, iar el este Codrin, prietenul ei, care tocmai a venit de la București, unde lucrează în construcții. Vedeți, tovarășe Confuzius Batecâmpii, am reușit să dublez audiența!
- Bună ziua! Tovarășe profesor, apropo de conferința dumneavoastră! Mi-a spus tovarășul director despre ce este vorba. Eu am fost de față cînd a venit tovarășa Elena Ceaușescu, doctor în ca… cauciuc, și a spus "Jos părcăria".
- Când și de ce?
- Pe 13 iunie 1987, când am fost trimis cu tovarășii din echipa mea la biserica Sfânta Vineri-Herasca.
- Cum de ții minte cu atâta precizie ziua?
- Deoarece atunci am împlinit 28 de ani. Era într-o sâmbătă. Eu am vrut să mă învoiesc, deoarece aș fi avut două zile, suficiente ca să vin acasă, la Miriștea-Gumărești, dar tovarășul maistru mi-a spus că trebuie să fim cât mai mulți pe șantier, deoarece va veni mult iubitul și stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu, care va fi însoțit de tovarășa Elena Ceaușescu, doctor în ca… cauciuc, Imediat după ce au plecat, noi am început demolarea bisericii.
- Vreau doar să-ți atrag atenția că tovarășa doctor inginer Elena Ceaușescu, prim-viceprim-ministru, este și președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, funcție care are legătură foarte mare cu tema conferinței de azi: "Martiri ai adevărului științific". Acum luați loc!
Când s-a asigurat că asistența s-a așezat în primul rând de bănci, profesorul Confuzius Batecâmpii a tușit ușor și a început conferința:
- Religia s-a opus științei, a căutat să o înăbușe ori să o adapteze dogmelor ei. Încă din antichitate, de exemplu, Socrate…
- Socrate?
- Tovarășe Codrin, Socrate a fost un filosof din Atena, care s-a născut în anul 470 înainte de era noastră. Poți să mă întrerupi de câte ori dorești, nu mă deranjează.
- Ce înseamnă era noastră?
- Ãăă… cum să spun eu. Acum suntem în anul 1989 al erei noastre.
- Adică au trecut 1989 de ani de când s-a născut Iisus Hristos. Așa este?
- Se poate spune și așa!
- Abia acum am înțeles. Socrate s-a născut acum 2459 de ani.
- Foarte bine, tovarășe Codrin.
- Ați început să vorbiți despre Socrate. Continuați, tovarășe profesor, ca să terminăm mai repede! Îmi dați dreptate?
- Desigur, voi fi cât mai concis. Ei bine, Socrate a fost acuzat de Meletos, un poet, astfel: "Eu, Meletos, fiul lui Meletos, din dema Pitthea, acuz sub jurământ pe Socrate, fiul lui Sophroniscos, din dema Alopex. Socrate se face vinovat de crima de a nu recunoaște zeii recunoscuți de cetate și de a introduce divinități noi. De aceea, cer pedepsirea lui cu moartea". A urmat un proces, iar pe 7 mai 399 înainte de era noastră a băut otrava, conform sentinței judecătorilor.
– Exemplul dumneavoastră nu se referă la persecutarea oamenilor de știință de către religia creștină, tovarășe profesor!
- Foarte bună observația, Codruța!
- Vedeți, tovarășe profesor, ce asistență la conferință v-am adus? Doi tineri, care pun întrebări cât o sală plină.
- Vă mulțumesc, tovarășe director, ați fost foarte inspirat, când i-ați adus aici. Iar acum, Codruța, mă grăbesc să vin cu exemplificarea unui martir al științei, care a fost ars pe rug în piața Campo dei Fiori din Roma, în ziua de 17 februarie 1600, când avea doar 52 de ani. Codruța, știi despre cine este vorba?
- Nu, tovarășe profesor!
- Tu, Codrin?
- Nu am auzit în viața mea!
La auzul acestui răspuns, profesorul Confuzius Batecâmpii, a exclamat cu emfază:
- Ehei, ce știți voi, tinerilor! Este vorba de Giordano Bruno, care a refuzat să-și nege convingerile panteiste în fața unui tribunal inchizorial condus de cardinalul Roberto Francesco Romolo Bellarmino.
- Tovarășe profesor, explicați-le ce înseamnă panteism, deoarece sunt convins că ei nu au habar.
- Tovarășe director, mi-am imaginat conferința cu această explicație într-o propoziție separată, pentru a evita ca prima frază să fie prea lungă. Panteismul este o concepție filosofică în care divinitatea este identificată cu întreaga materie, ceea ce contravine dogmelor bisericii. Mă voi opri aici cu exemplificarea martirilor științei. Aveți întrebări? Codruța?
- Nuu… mă bucur că ați scurtat conferința!
- Codrin?
- Am o singură întrebare.
- Cu mare plăcere aștept să mă întrebi. Înseamnă că ți-a plăcut conferința, a fost incitantă.
- Care sunt martirii români ai științei?
-Ãăă… doar un exemplu voi da acum… ăăă… Aurel Vlaicu, un inginer, care… ăăă… a construit un avion, denumit "Vlaicu II". Pe… ăăă… 13 septembrie 1913, în timp ce încerca să traverseze Munții Carpați, s-a prăbușit… ăăă… datorită unui infarct la inimă.
- Am înțeles. Aurel Vlaicu a vrut să imite îngerii, ceea ce contravine dogmelor bisericii și a fost pedepsit. Nu-i așa, tovarășe profesor?
- Ãăă… da… ăăă… fără îndoială… biserica s-a opus… ăăă… dintotdeauna… ăăă… cuceririlor științei și tehnicii.
- Acum m-ați luminat, tovarășe profesor, de ce tovarășa Elena Ceaușescu, doctor în ca… cauciuc, președintele Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, a spus "Jos porcăria!"
- De ce, Codrine?
- Pentru ca influența bisericii să fie cât mai mică și, astfel, cercetătorii români să nu se mai teamă că vor deveni martiri ai științei. Poate așa se vor crea condiții pentru a se face mari descoperiri științifice în țara noastră
Năucit de răspuns, profesorul Confuzius Batecâmpii a reacționat în cel mai diplomatic mod:
- Nemaifiind întrebări, conferința noastră s-a încheiat. Nu înainte de a mulțumi personal, din toată inima, tovarășului director pentru condițiile minunate pe care le-a asigurat pentru ducerea la bun sfârșit a acestei acțiuni de culturalizare a maselor largi de săteni.