"Am încercat să te strivesc, da... ce-mi pasă? Ești mică și nu te cunosc. Mă enervezi. Nu vreau să fac să dispari, vreau doar să fac ce pot. Să te strivesc. Dacă te-aș prinde doar..."

-Las-o și pe asta... Iar au pornit muzica vecinii. Păcat, nu e pianul.

"Unde le-am pus?? Dragele de ele, încă două zile până am să le sărut."

-Cine-i acolo? E cineva... Mereu liniște, ca să mă ducă în derută. Las' că știu eu. Vă cunosc deja. Știu eu ce puteți...

"Ce mult e până sosesc. Dragele, vai dragele. Celelalte le-am aruncat. Da' lasă, oricum nu știam ce să fac cu ele..."

-Cum nu?

-Ei, da! Știu, dar vezi, nu reușesc... numa' mă umpleam de scrum.

-Atâta pagubă!

-Mm! lasă, și câți nervi tocați...

-Tocați?... ai încercat și tu... Dar gata, că doar pe ele le ai în cap! Liniștește-te.

-Să mă liniștesc?

-Asta ziceam. Nu o mai lungi, că-ți lungesc și eu; că pot.

-Ei, da? Atunci mă ridic.

-Phââh! Că-mi pasă mie...

-Þi-a păsa...

-... că te ridici tu...

-E! Ee!

-... ridică-te, cum îi pofti.

-... needucat...

-Hah! Zici! Să văd cum ieși tu atunci.

-Lasă, nu mai e mult, până ai să vezi tu... ieșind vei vedea.

-Treaba mea!

-Da, ieșind...

"Să se ducă! ... avioane nenorocite!..."