Când merg pe stradă mă aștept să îl văd. Nu l-am mai văzut de câțiva ani de când s-a supărat pe mine. Știu că am făcut ceva rău, dar am memorie selectivă. Am încercat să îl sun, să mă bag singură în seamă. N-a mers. Totuși, el citește tot ce scriu. Nu scriu despre el, nu mă refer la el, nu am idee cum e viața lui acum. Nici măcar nu îl iubesc, dar mereu mă aștept să îl văd. Și niciodată nu îl văd.

Într-un oraș mic precum B., într-o oră ajungi în cele mai depărtate două puncte. Fac asta de două ori pe zi din plictiseală. În plus e un sport ieftin care mă ajută să mă las de fumat. Nu întâmplător, Andra îmi înțelege ocupațiunile. Ca și mine, e legată de orașul în care nu mai locuiește. Cred că suntem prea sentimentale dacă doi băieței ne ocupă toate nivelurile conștientului, inconștientului și subconștientului. Cine ar fi crezut acum 10-15 ani că astea vor fi problemele noastre azi? Cetățenii orașului B. au problemele reale. Primarul e același de prea multe mandate, numărul vagabonzilor este în creștere, cel mai promițător artist plastic părăsește orașul pentru că a terminat liceul, piața mare se renovează, fabrica de bere nu mai dă randament ca pe vremuri, becurile colorate de la fântâna din centru sunt prea kitsch, biblioteca mare a devenit prea mică, țăranii nu au autorizație de vândut legume pe trotuar. Da, astea sunt cu adevărat probleme. E prea cald să mai gândesc. Intru cu Andra în cafeneaua unde artiștii sunt bineveniți și aștept. Berea orașului e ieftină ca și fetele care fumează țigări scumpe la masa de lângă noi. O să faceți cancer. Îmi aprind o țigară. Masa se mișcă, Coldplay cântă, se face târziu. Cum e locul ăsta gol? Mă gândesc la un film înfricoșător cu miros de tutun și muzică tăcută. Un psihiatru care stă la ușă cu un pix în mână crezând că are puterea. Nebuni care stau la coadă la vise. La etaj un cuplu silențios face sex. Nu ești niciodată cu adevărat singur.

Pe acorduri de chitară și aromă de bere ieșim într-un alt anotimp și e întuneric. E un semn pe care nu l-am mai văzut către un magazin de antichități. Dăm cu banul ca să alegem direcția de mers. Nu vrem să mergem acasă, nu luna asta. Eu cred în destin. Mai cred și în reîncarnare, dar vă povestesc altă dată. Eu cred în destin și cred în cele trei Moirae care îți pot tăia firul vieții și poți muri din capriciul lor. Eu cred că trebuia să te văd în seara asta și că tu trebuia să fii un idiot. Cred că ții supărare și viața ta e mai tristă decât a mea dacă zâmbetul pe care mereu mi-l cred irezistibil a fost o nimica toată pentru tine. Tot frumos ești, probabil tot nefericit ești. Aveai o fată mică lângă tine, îmbrăcată ieftin ca și țigara pe care o fuma. O să facă și ea cancer și o să moară repede, dar tu nu o să mai fii cu ea și nu o să ai idee că ea a murit. Ție nu îți place să fumezi, dar o să mori oricum într-o zi.