Plutiseră niște nori anemici fleșcăiți peste Europa.

Ion Popescu se trezi cu fața boțită de somn, ca un dovleac de frigurile toamnei, cu părul țâșnind blond din fruntea dreaptă semeață și sfârșind în niște bucle unsuroase, cu aripile mici ale nasului său cârn încadrate între proeminențele osoase ale obrajilor, cu pleoapele ezoterice căzând, sfărâmându-se ca două stânci.

Simți din plin greutatea de a se ridica din așternut și de a-și controla gesturile matinale. Merse la baie, se spălă pe mâini față axile, apoi păși rar nesigur spre bucătărie unde își prepară micul dejun.

Ion Popescu era un bărbat înalt, cu brațe vârtoase, solid, cu rombul lat al pieptului între două sfârcuri maro portocalii, iar pe față cu o mustață neagră funestă. Două smocuri unsuroase de păr la subraț.

Degete lungi noduroase cu unghii albe pilite, pielițe galbene uscate la soare, palma mare cu linii șerpuite și groase în care se găsea mâna mică, subțire cu unghii lăcuite cu ojă albastră și monturile delicate firave a soției, Alice Popescu.

Alice Popescu avea sânii mici și semiluna rotundă a omoplatului său străjuia vag triunghiul fierbinte înghesuit al decolteului. Sutienul ei mov se vedea prin bluza transparentă.

Minijupul și ciorapii de nailon lăsau ochiul vigilent să observe o parte din fesele ei tresăltând în mers, ba chiar să contemple un fluture roșu umed cu aripile tivite mișcând.

Vocea lui Alice Popescu era suavă dulce lubrică, în timp ce a lui Ion Popescu era groasă scârțâită ca o vioară dezacordată. Părul ei curgea ca un râu cu debit mare până pe spate, în triunghiul omoplaților.

Degetele ei de la picioare erau subțiri și portocalii cu unghii rotunde ca niște valve calcaroase, în timp ce ale lui lungi și butucănoase.

El avea 1.85 iar ea 1.65.

Din punct de vedere financiar,el era foarte fericit, dar se zvonea că avea probleme cu inima. Muri într-o zi în somn și după câteva săptămâni s-a ajuns la concluzia că a fost speriat în vis. Făcu infarct