Nu am crezut nicicând că trupul îmi este țesut din șapte zecimi de apă. Am fost născută din apă. Trăiesc precum apa. Eu sunt apă. Nu am nici formă, nici contur; nu mă poți defini și, nici să mă ții stans în pumn nu ai să poți. Mă întrebi cum sunt atât de schimbătoare, cum pot să mă transform din starea înghețată în stare clocotitoare și înapoi? Cum reușesc să mă preling în dedesubturile oricui și, cum de iau formă oricărui corp ce mi-e în preajmă?
- Da, îți răspund, pot multe. Când sunt dezlănțuită pot stârni spaimă până și-n cei neînfricați, când sunt în pace, pot transforma cel mai arid teren într-unul fertil, când sunt într-o stare de exuberantă și exaltare, devin vapori, așa cum sunt acum. Mă simți?
- O da, îmi răspunzi, sunt amețit și, văd prin ceață, văd tot prin tine.
Iar eu mă împart în mii de particule umede, pătrund în interiorul tău prin zeci de pori și, iată-mă, curgând prin arterele tale. Mă simți?
Mă dizolv în sângele tău și în limfă ta și în toate fluidele corpului tău. Când îți parcurg alveolele, una câte una, îți ascult respirația, când din vena pulmonară intru în atriul tău stâng, îți simt ritmul cardiac, iar apoi mă cațăr pe vertebrele tale până la vârful cortexului, curentându-mă cu impulsurile electrice ale celor 50 000 de gânduri ale tale zilnice. Þi-am invadat întreaga ființă. Ce vei face acum?
- Nimic, îmi răspunzi, te vei purta tot restul vieții, doar sunt alcătuit din șapte zecimi din tine. - Sunt fericită, îți strig, mă simt atât de liberă în corpul și în mintea ta, tărâm ce n-are margini, nimic nu-l poate limita, îmi este imposibil să mă plictisec în el. Îți mulțumesc că ești așa !
Zâmbești, lăsând privirea-n jos, apoi îmi spui în șoaptă sacadat:
- Știi ce...îmi este crunt de sete, mă simt de mult deshidratat.