agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-16 | |
Ursoaica
Ce bine e să treci prin păduri și să n-ai nicio teamă. Să admiri copacii așezați maiestuos de-a lungul plaiului, de o parte și alta. Să te așezi pe o buturugă când simți picioarele înmuiate de urcuș. Să-ți mai îndulcești sufletul cu niște fragi sau zmeură care-ți fac cu ochiul în fiecare luminiș. - Ce zici, Mihai, ne-am trezit cam târziu astăzi să plecăm la muncă? întreb eu pe fratele meu. - De ce să fie târziu? Cu cât vii mai odihnit la muncă, cu atât ai mai mult spor! - Uite, ne apropiem de vârful muntelui. Crezi că azi va fi vreme fără ploaie, toată ziua? continui eu. Nici n-am terminat bine de rostit acestea, că auzim un vuiet dinspre creasta împădurită a muntelui. - Uite o scroafă de mistreț, cu pui! zice Mihai Mă uit mai bine și ceva mă face să mă cutremur. - Ãsta nu-i mistreț! Asta-i ursoaică! Are și pui! strig eu. Hai să urcăm în copac! Ursoaica cu cei doi pui ai ei, bine crescuți, de culoare brună, năvăleau la vale dinspre creasta muntelui, chiar pe-aproape de noi. Grohăia-mormăia sinistru ceata aceea de sălbăticiuni. De spaimă, de abia am pribidit să urcăm într-un molid, cam vreo trei metri, unul după altul. Ursoaica cu puii ei, se vede, nu avea treabă cu noi în ziua aceea. Cum veneau la vale, tot așa s-au scurs mai departe. Aveau ei alte scopuri în capul lor - pe versantul de vizavi al pădurii era o poiană, în care pășteau niște vite. Spre marea noastră mulțumire, am fost desconsiderați de ursoaica și de progeniturile ei! Stând în molid vreo cinci minute după dispariția ursoaicei cu puii, zic lui Mihai: - Cât o să stăm aici în copac? Hai să coboram, să vedem urmele lăsate de urși prin pădure! Am coborât liniștiți, am început să căutăm semne de trecere a urșilor. Dar n-am văzut nimic nicăieri. Laba urșilor este foarte moale, nu lasă urme pe pământ. De abia la trecere peste un plai umed de ploi, am văzut niște urme de labe de urs în noroi. Asta a fost prima și ultima dată când am văzut urs în pădure. Noi ne-am continuat drumul spre parchetul din satul Rașca unde lucram la curățirea de resturi lemnoase a parchetului proaspăt tăiat. Acolo dormeam la o cabană forestieră de la kilometrul șase. Când am povestit celor de la cabană întâlnirea noastră cu ursoaica, aceia aveau zâmbete ironice în colțul gurii. Nu ne credeau. Unde urs chiar așa de aproape de sat! O fi crezut și ei, după numai două zile, când s-a aflat că ursoaica a rupt o juncuță pe dealul de la Zigrevi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate