Pe planeta Balalaika exista banca de spermă a doctorului Bobocu. Era ferită de ochii curioșilor iar cei care frecventau aceasta bancă nu suflau la nimeni nici o vorbă de existența ei. Cei trei donatori ai acestei bănci erau: Bocu, șomer cu acte în regulă, Docu, student restanțier și Mocu profesor universitar sub acoperire. În fiecare săptamână Bobocu îi aduna pe cei trei clienți ai băncii și le spunea:
-Văd prin preajmă doar durere și o nepăsare care vă manipulează lent. Acum nici nu mai am ce vă cere, pe sperma voastră nu mai dau un cent. Plec din clinica asta și vă las în fundul gol, nu are rost ca să mai rămân. Eu pe lumea asta am alt rol, nu îmi place la minte să am un stăpân. Azi ne desfințează, mâine nu, legea asta este șchioapă. Nu mai avem nici un atu, ni se sapă iar o groapă. Toți trei de vă uniți puteți forma o echipă excelenta. Trebuie să nu mai fiți aiuriți, cugetați cum să le mai faceți o fentă. Facem eforturi într-o lume în care valoarea este non- valoare. Nu mai este timp de glume iar eroarea vine peste altă eroare.
Șomerul Bocu le spuse clar:
-Mi-am pierdut o lună pentru acest proiect și doresc ca sperma să fie colectată cu brio. Voi nu aveți în voi nici un respect, plec la altă bancă , acum am să vă zic numai adio . O altă impresie unde vina cade poate pe pietre și un cod al bunelor intenții știe care este pricina, cel care dă mai tare cu pumnul în masă, dă la toată lumea lecții peste lecții. Studentul Docu sări pe ei cu ideile sale bine înfipte în cap, le zise agitat:
- Aceiași perspectivă ce plutește în ceață vine la noi pe căi nu prea ortodoxe. Apelezi mereu Bobocule la niște băieți nu prea deștepți să îți pună sub nas un proiect prost care conține numai mizerii și noxe. De criza de spermă nouă ne pasă, trebuie uniți să fim. De șmecherii Bobocule te lasă, de mitoman noi pe tine oricum te știm. Când este vorba de spermă, vă spun eu că sunt în temă. La bărbați este o problemă iar la cerebel apare iar o dilemă. De la spermă pornește totul, femeile aleargă după ea precum o rachetă. Nu mai există nimic pur, se coboară idealul și orice ștachetă. Ce poți face la banca de spermă?
Să iei bani, să primești reclamații. Dormi liniștit acasă pe pernă iar Bobocul îți trimite iar somații.
Profesorul Mocu plin de îngâmfare le zise:
-Sperma v-a stors toată vlaga ca o fiară. Este ca o femeie falsă, crudă, bâlbăită. Nu mai ști unde este gara, mintea toată este opărită. Așa suntem noi cu toții. Nu vrem să ne dăm bătuți. Așa ne dictează sorții, prea mulți naivi și cărunți. Pagini nescrise în lungul drum al spermei către beneficiare te face să gândești la o lume blestemată a vorbei, a faptei, a nimănui. Prin minte trec senzații idioate și atunci devii un tip comun având în frunte un ditamai cucui. Fără bani dar cu nevoi, astăzi toți suntem zăpăciți. Nu mai știm ce e cu noi, anii ne sunt iar irosiți.
Doctorul Bobocul le spuse pe șleau:
-Avem controale peste controale și taxe exorbitante. Am rămas un coate- goale, sar mereu peste manierele cele elegante. În clinica asta a noastră, se bagă mereu fitile, ne face ziua mai proastă și pe noi obiecte inutile. Stai și auzi câte o insultă, nu zici nimic, te faci că plouă. Când aveai speranță multă, gloata aruncă în tine cu ouă. O lume unde ești ignorat și dat ușor la gunoi. Te sufoci de acest aer poluat, ești nemulțit, poți deveni chiar strigoi. O drojdie jegoasă cu multe idei care inventează mai multe puncte cardinale, îți arată greșit un drum, mai multe alei, venele se măresc , devin urgent canale. Eu am investit aici în clinică toată tinerețea mea. Am așteptat ca drepatea să sosească cu timp frumos , cu mult soare, fără mâhnire, cu zâmbet , cu păsări călătoare. Praf și pulbere să se facă o idee atât de aiurită din clinica asta tâmpită, unde inteligența este doar un orificiu iar visele se dau prin sită. Pot să plec într-o țară străină și să uit de cele sfinte, pozând într-o stâncă dură, viața uneori chiar trădează, minte. Bobocul a închis clinica dar a lăsat pe ușă un bilețel pe care era scris:
-Să ajungi pe vârf de scară și apoi pe topogan, este un lucru tare aiurit, nu ajungi nicicând la un liman.