Gata!
Au trecut zilele de întâi și opt martie. Se întipăriseră adânc aceste date în mintea bărbaților, persecutându-i și răpindu-le liniștea, ar confirma mulți dintre ei, dar și în gândirea femeilor făcuseră bătături și stricaseră zeci și zeci de calcule, ar justifica multe dintre ele. De ce oare? s-ar întreba acea categorie minoritară de femei și bărbați, străină de însemnătatea acestor două zile ale începutului de martie și, în același timp, ale începutului primăverii. Pentru că ambele zile erau de o însemnătate deloc ignorată în viața femeilor. De asta! Simplu, nu? Ei bine, nu a fost simplu. Ziua Internațională a Femeii (ZIF) s-a lăsat și cu banchete, printre altele, iar la cluburile de noapte…, nu mai vorbesc…

Bărbații au făcut din timp economii pentru daruri, pentru mărțișoare. Acestea din urmă, într-o gamă variată, extrem de bogată, au fost accesibile tuturor sub aspect financiar, dar femei nemulțumite au dorit mai mult. Așa că, unii bărbați, poate nu prea mulți, au umblat la conturile secrete pentru a reuși să-și mulțumească soțiile și, mai ales, iubitele, amantele. Acestea din urmă, de când lumea și pământul, au fost mai pretențioase decât bietele femei casnice, soții și mămici. Așa se pare că amărâții de bărbați, slabi din fire, sclavi ai unor sentimente, deprinderi ori curiozități, ce nu au legătură cu viața de familie, au scos din buzunare zeci și sute de milioane de lei. Adevărat, este vorba de lei vechi, dar au scos și au lăsat familiile fără ei pentru a satisface capriciile iubitelor. Nu doresc să enumăr ce fel de mărțișoare s-au oferit la așa preț. Știți foarte bine că bietul mărțișor cu șnur alb-roșu s-a transformat în autoturism ori în bijuterii de aur!

Ei bine, a venit rândul bărbaților să primească daruri, de așa numită Zi Internațională a Bărbaților (ZIB), chiar dacă nu este și aceasta oficială. Ori, nu cumva, este? Păi, da! Se pare că este, începând cam de prin 1999, inaugurată în Trinidad și Tobago pe 19 noiembrie. A avut o serie de obiective cât se poate de clare, cel mai important fiind concentrarea asupra sănătății bărbaților și băieților ori, poate, promovarea egalității dintre sexe și prezentarea de modele masculine de urmat (sic!)…
În fine, trebuie să precizăm că primele solicitări pentru o ZIB au fost făcute publice încă din anul 1960, în ideea de a o face echivalentă ZIF. Prin anul 1968 se pare că de lipsa ZIB se făcea vinovat sistemul comunist din Uniunea Sovietică (!) prin aceea că făcea „atâta caz de faptul că a promovat aplicarea drepturilor egale pentru ambele sexe, dar în care, așa cum reiese, femeile sunt mult mai egale decât bărbații”, potrivit aprecierii jurnalistului american John P. Harris, făcută în Ziarul Salina.
Mult mai târziu, prin anii 1990, au avut loc primele încercări de inaugurare a ZIB, în Statele Unite, Australia și Malta. Din cauza audienței scăzute s-a întrerupt orice plan în această direcție. Și totuși…
- Australienii au celebrat ZIB pe 12 martie 2003.
- India s-a alăturat începând cu data de 12 martie 2007.
- China a organizat prima ZIB în decembrie 2003 și, în 2010, în Hong Kong, au fost organizate evenimente speciale, la 12 martie, având ca temă: „Binecuvântați sunt bărbații”!
- În Statele Unite, în 2009 și în 2010, ZIB a fost sărbătorită în nouă state, guvernatorul statului Michigan emițând o proclamație care desemnează 12 martie ca ZIB în statul Michigan, pentru ca în 2011 să se sărbătorească ZIB, la 12 martie, în mai multe state americane sub tema, „Dăruind băieților cel mai bun start posibil în viață”!
- Anglia a inițiat prima ZIB în anul 2011, prin studenții Universității din Kent, pentru ca în următorii ani evenimentul să continue și în alte orașe.
- Canada a inaugurat ZIB la Vancouver, cu durata de o zi, anume 12 martie, apoi, an de an, s-a sărbătorit cam în toată țara.
- Ungaria a organizat celebrarea inaugurală a ZIB, în noiembrie 2009, prin scriitoarea Marie Clarence, la Budapesta. În principal s-a dorit promovarea echilibrului de gen și echitatea de gen.
Mergând pe acest fir, care este mai bogat decât s-a arătat mai sus, în România au fost ceva încercări menite a stabili o ZIB, dar nu știu sigur, nu am date certe care să-mi permită a puncta o dată oficială ori un act oficial în baza căruia să se organizeze o asemenea zi. Dacă dispuneți voi, cititorii de asemenea date, vă rog să interveniți cu seriozitate pentru completarea prezentului material. Oricum, ca întotdeauna, românii știu să facă trimitere la tradiția creștină ori la cea precreștină atunci când simt nevoia să sărbătorească ceva. Nu de alta, dar ei simt nevoia să aibă întotdeauna o justificare, mai ales atunci când este vorba de pahare! Și au găsit-o în această Zi a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia.

Se spune că există o tradiție ca, în această zi, bărbații să bea 40 de pahare de vin pentru a-și păstra sănătatea, alungând bolile tot anul! A se înțelege că vinul din aceste pahare reprezintă sângele vărsat de cei patruzeci de mucenici și, în acest fel, această zi de sărbătoare creștină devine Ziua Bărbaților.
Potrivit unei surse demnă de încredere – „basilica.ro” – „Cei 40 erau originari din Capadocia și erau legionari în trupele din subordinea lui Agricola. Acesta din urmă dorind să facă pe plac împăratului Liciniu – 307-323 - (care domnea peste partea de Răsărit a Imperiului Roman și intrase în conflict cu cumnatul său, Sfântul Constantin cel Mare - împărat peste partea de Apus a Imperiului Roman, de aceea a pornit o persecuție împotriva creștinilor din teritoriul pe care îl stăpânea) a cerut ca toți legionarii săi să jertfească idolilor, iar cei care nu au făcut acest lucru, declarându-și credința creștină au fost arestați. Intre soldații care au mărturisit că sunt creștini s-au aflat și cei patruzeci de mucenici care după opt zile de arest au fost scoși la judecata lui Agricola.
Au fost chinuiți în nenumărate rânduri, dar au răbdat. Până la urmă, Agricola a dat poruncă să fie scufundați în apa unui iezer de lângă cetate, aproape înghețată, căci era iarnă. Se spune ca unul dintre ei nu a mai rezistat și, renunțând la credință, a ieșit din apă și a fost dus într-o baie caldă, dar a murit. Unul dintre soldații de pază, în acea noapte, a văzut cum o lumină cobora din cer, încălzind aerul deasupra iezerului și patruzeci de cununi luminoase au coborât din cer asupra mucenicilor. Văzând că o cunună nu are deasupra cui să se așeze, paznicul cel treaz s-a aruncat în apă, cerându-I Domnului să-l numere și pe el în ceata Sfinților Mucenici. Mânios, Agricola a poruncit să le fie zdrobite gleznele. Sfinții și-au încredințat duhul Domnului. Trupurile le-au fost arse și oasele aruncate în lac, dar se spune că, după trei zile, Sfinții s-au arătat Episcopului Petre, cerându-i să-i scoată din apă. Creștinii s-au dus noaptea și oasele au strălucit în apă, ca stelele, arătându-le unde sunt. Le-au scos și le-au îngropat cu cinste, la loc cuvenit.”

Acestei sărbători din ziua de 9 martie i s-au mai dat și alte denumiri în unele zone ale României, Astfel, ea se mai numește și Mucenicii sau Măcinicii, Moșii de Mărțișor, Cap de primăvară, Sâmbra Plugului, Scoaterea Stupilor și Drăgostițele. Este o zi în care se dă de pomană. Drept urmare, ca în oricare sărbătoare creștină, nu se spală, nu se toarce, nu se țese. Este, printre altele, o zi de drăgostit și se ține mai mult de fete și de femei, dar, atenție, trebuie respectată de bărbați pentru că Mucenicii lovesc cu măciucile pe cei care nu le respectă ziua…
Să nu uităm că este și echinocțiul de primăvară (20 martie, dar modificările calendarelor au făcut să fie diferență de câteva zile), pe stil vechi, adică acea zi care înseamnă executarea multor activități de toți bunii gospodari. În acest sens amintesc că stuparii trebuie să execute toate ritualurile cuvenite în această zi de sâmbătă. În caz contrar nu vor avea miere și, în această situație, albinele vor muri. Era, în același timp, o sărbătoare a lui Venus-Afrodita, zeița dragostei și a frumuseții…
De menționat este faptul că în aceste zi se dau de pomană așa numiții „mucenici”, preparați din făină de grâu, unși cu miere și nucă pisată ori fierți, în forma lor de 8 (opt), de om sau de albină, într-un vas în care se adaugă diferite mirodenii pentru aromatizare, după ce au fost puși la uscat în ziua anterioară. Este vorba, ca semnificație, de urmele îndepărtate ale sacrificiilor arătate mai sus, când am vorbit despre cei 40 de mucenici. Revenind la forma de 8, trebuie reținut că nu este vorba de cifra respectivă ci, în mod sigur, de un opt culcat, adică exact semnul matematic vechi, care înseamnă infinit!

În fine, a trecut întâi și opt martie, se termină în această noapte și ziua bărbaților…
Gata cu petrecerile, gata cu cadourile, gata cu paharele cu vin! Ce vom face de aici încolo? Este greu de răspuns la această întrebare. Va interveni plictiseala, lâncezeala și relațiile familiale se vor înrăutăți. Trebuie să găsim ceva să ne delecteze, ceva care să ne preocupe. Eu sunt dispus să vin în ajutorul vostru, dragi prieteni.
Iată, vă invit la lectură! Vă recomand să citiți proză și poezie! Dacă îmi acordați atenție vă asigur că vă conduc la materiale inedite, de excepție, valoroase, care nu vă vor plictisi, dar vă vor aduce zâmbetul pe buze, vor umple micuțele goluri de neliniște, vă vor da forța să treceți peste supărări și nemulțumiri și să alungați astenia de primăvară.
Secretar directorat,

Marian MALCIU