O vizită deplină în Israel nu poate ocoli kibbutzurile, organizate pe baza marxismului lansat în secolul al XIX –lea de Karl Heinrich Marx, dar într-o manieră specifică locului, care au adus o contribuție majoră la înmulțirea rapidă a așezărilor evreiești în Palestina interbelică.
Conform programului excursiei, care prevedea "cazarea și cina în nordul țării, la kibbutz sau hotel de trei stele", ne îndreptam spre kibbutzul "Așdot Iakov". Autocarul a lăsat în spate Marea Galileii, continuând a rula spre sud, pe drumul național 90, care urmărea de aproape valea plină de plantații agricole a Iordanului. Ghidul ne-a spus: "Denumirea kibbutzului a fost decisă în anul 1936 de către adunarea generală a primilor emigranți veniți, în special, din Rusia și țările baltice. Numele «Iakov» a fost atribuit în onoarea lui James Rothchild, care a donat terenul către «Jewish National Fund». În ivrit, «Așdot» înseamnă «cascade», această denumire fiind aleasă datorită unor căderi de apă din zonă".
Autocarul a virat spre stânga, întrând pe un drum secundar; după câteva minute am ajuns la o parcare din interiorul kibbutzului – un fel de camping cu căsuțe proaspăt văruite aflate într-un parc cu pâlcuri de copaci bine îngrijiți și mult gazon curat pe care se plimbau cârduri de păuni. Se înserase și zăduful din cursul zilei se mai domolise. Ne-a întâmpinat chiar președintele kibbutzului care ne-a înmânat cheile. Fiecare căsuță avea un dormitor, o bucătărie, un hol și o prispă. Instalația de aer condiționat – o dotare obligatorie în Israel. Am cinat la o sală de mese cu aspect rustic, specializată în produse de carne. Noaptea am petrecut-o în cârâit de păuni, care se cocoțaseră pe crengile copacilor .
Pentru micul dejun am fost îndrumați spre altă sală de mese, tot cu aspect rustic, dar care era specializată în produse lactate. La kibbutzuri se respectă ritualul cușer, care nu admite ca brânza și carnea să fie adăpostite în același loc sau să fie preparate cu aceleași tacâmuri.
Vizită oficială în kibbutz. Am ajuns lîngă un castel de apă. Am auzit spunându-se: "Prima urgență a fost construcția acestui castel de apă, chiar dacă oamenii dormeau în corturi sau sub cerul liber. În acele vremuri Valea Iordanului era numai nisip fierbinte, fără culturi agricole".
Ne-am oprit în fața unei clădiri cu pupitre afară, sub un umbrar din pânză de cort. Alături era un parc de joacă pentru copii. Gazda noastră ne-a explicat cu mîndrie: "Aici avem creșă, grădiniță și școala primară, iar alături este azilul de bătrâni. Gimnaziul și liceul se fac la o școală din apropiere, care aparține mai multor kibbutzuri. Membrii kibbutzului nu au grija copiilor pentru a avea mai mult timp să lucreze."
Eram în dreptul unui fel de beci din beton armat. Am primit informația: "Acesta este un adăpost subteran construit în timpul războiului de uzură din perioada 1968 – 1970. Frontul de luptă era lângă noi, pe Valea Iordanului, iar soldații erau cazați în kibbutzul nostru. Noi lucram pe câmp când nu erau schimburi de focuri."
Popas în fața unei clădiri cu aspect industrial. Au venit precizări: "Aceasta este o hală de producție de containere din mase plastice, care a devenit principala sursă de venituri. Mai avem și un service auto. Ne ocupăm, după cum ați observat, și cu agroturismul. Kibbutzul nostru are aproape trei sute locuri de muncă, dintre care peste o sută sînt ocupate de oamenii din afară. De asemenea, oamenii noștri au dreptul să lucreze și în afara kibbutzului. De curând, ei au voie să aibă și autoturisme proprietate personală, dacă au cu ce să le cumpere."
Treceam pe lângă un grup de vile cochete. Am auzit explicații: "Acestea sunt locuințe de serviciu pentru membrii kibbutzului. Cine părăsește kibbutzul pierde și dreptul de a locui aici. Tinerilor care au terminat serviciul militar, membri ai kibbutzului, li se rezervă câte o garsonieră, chiar dacă pleacă câțiva ani în lumea largă după eliberarea din armată".
La parcare, ni s-a spus: "În anii '50, ca și alte organizații asemănătoare, kibbutzul nostru s-a împărțit în două, între marxiștii puri și cei reformatori. Oamenii doreau să primească după nevoi, dar nu să și muncească după posibilități, după sloganul comunist, pe care îl cunoașteți și dumneavoastră, românii. Eram permanent în stare de faliment. O lungă perioadă ne-a mai ajutat guvernul cu injecții financiare. De aceea, noi am trecut la modificări majore ale regulamentului de ordine interioară. În mileniul trei kibbutzurile vor fi foarte diferite de ceea ce erau ele la începutul secolului trecut."
Am plecat spre alte obiective turistice din Israel. Un profesor de istorie din grup mi-a spus: "Dacă până și în unele kibbutzuri s-a renunțat la ideile lui Karl Heinrich Marx, înseamnă că marxismul a ajuns într-o stare jalnică"...