Delfi are o rezonanță deosebită pentru cititorii "Iliadei" și "Odiseii" deoarece este și locul unde Odiseu, cu numele latinizat de Ulise, a fost rănit de un mistreț.
Oricine sosește la Delfi cu autocarul se oprește la singura parcare de pe acea coastă de munte, situată în fața Muzeului Arheologic. De acolo, pentru a-și face o idee despre Sanctuarul lui Apolo, turistul, chiar în criză de timp, trebuie să urce pe Calea Sacră, altfel, nu vede decât vârfurile unor coloane ale Templului lui Apolo. Acest lucru nu este valabil în cazul așa – numitului Gimnaziu, deoarece acest obiectiv turistic este situat mult mai jos de parcare și este vizibil ca în palmă; doar distanța până acolo, de maximum un kilometru, reprezintând un inconvenient.
- Gimnaziul din Delfi, ne lămurește universitarul Tocilescu, a fost construit în jurul anului 330 î.Hr. pe două terase. Pe terasa superioară se află un portic susținut spre exterior de 83 coloane. Inițial, coloanele erau dorice, dar după venirea romanilor, ele au fost înlocuite cu altele în stil ionic. În interiorul porticului se găsește o pistă cu lungimea de 178,3 metri și lățimea de 7,5 metri, denumită "paradromis". Pentru a deveni perfect plan, solul era amenajat periodic, motiv pentru care porticul se mai numea "xist", adică "răzuit", Sub acoperișul acestui portic se antrenau atleții pe timp de ploaie sau de caniculă.
- Se văd cu claritate coloanele, câte au mai rămas!
- Acolo s-a antrenat în tinerețe eroul homeric Ulise, denumirea latinizată a lui Odiseu, a intervenit și filologul Grămăticu. În timpul unei vânători organizate de verii lui în lăstărișul din apropiere, el a fost rănit la un picior de un mistreț. După zece ani petrecuți la asediul Troii, Ulise a dorit să se întoarcă în Itaca, denumită Itaki în grecește, o insulă în Arhipelagul Insulelor Ionice. Ulise a dorit să se întoarcă la soția sa Penelopa și la fiul său Telemah. Însă zeii au dorit ca Odiseu să nu ajungă acasă decât după zece ani de peregrinări și încercări care de care mai ciudate. Anii și suferințele îl schimbaseră mult, încît era greu de recunoscut. Ulise s-a dus mai întâi la coliba lui Eumeu, porcarul, care l-a recunoscut. Apoi, a venit și Telemah, care tocmai se întorsese dintr-o lungă călătorie prin Elada, în căutatea tatălui său. El nu l-a recunoscut pe tatăl său. Eumeu le-a povestit că, în ultimul timp, s-au adunat mulți pretendenți din Itaca și din toate teritoriile regatului său pentru a cuceri mâna Penelopei și, implicit, a urca pe tron. Auzind acestea, Ulise i-a dezvăluit lui Telemah că el este tatăl lui, după care au pus la cale un plan pentru a se răzbuna pe acești pretendenți nepoftiți. Între timp, Anticlea, mama lui Ulise, murise, iar Laerte, tatăl lui, se retrăsese la țară. Ulise s-a deghizat în cerșetor și a intrat în palat împreună cu Telemah. Primul care l-a recunoscut a fost Argos, câinele lui, care l-a vederea stăpânului lui și-a dat sufletul. Apoi, l-a recunoscut Evricleea, slujnica bătrână, care a fost și doica lui Ulise. În timp ce îl spăla pe picoare, la vederea cicatricii de la genunchi, l-a recunoscut pe Ulise, în ciuda faptului că era deghizat în cerșetor. Acest semn vinețiu al inventatorului calului troian, un lucru banal în sine, a devenit de-a lungul veacurilor o adevărată epopee semiotică. Un interes aparte în acest sens îl are volumul "Cicatricea lui Ulise", apărut în anul 1982, al germanului Erich Auerbach, care a intrat și în atenția exegeților români, printre care și Octavian Paler. Ați auzit de el.
- Octavian Paler nu figurează în manualele școlare, s-a apărat Sofistoc Albănoapte.
- Totuși, vă recomand să citiți volumul "Aventuri solitare", pe care l-am luat în acest voiaj și pot să v-il împrumut.
Mai târziu, în autocar, am lăsat rușinea la o parte și l-am rugat pe universitarul Grămăticu să-mi împrumute și mie cartea lui Octavian Paler...