Inocenția are computer. Lucrează în domeniu. Vorba vine. De fapt, nu are ce face și dezgroapă istorii. Cu mausul. Optic. Și berc. Click. Click. Copy. Mai întâi, din viața vecinilor, pe urmă din cea a prietenilor, nu poate să-și ignore colegii. Și nu se va opri aici. Va continua cu orașul, suburbiile, metropolele, va trece granițele, una câte una, mările, pe urmă va da într-o parte și în cealaltă meridianele și se va strecura dincolo de marginea pământului, până va ajunge în eter. Va pluti o vreme într-un univers. Apoi, dintr-un univers în altul. Va ieși dintr-o fereastră. Click. Exit. Și va intra în alta. Click. Open. Click. Open. Singură. Și fericită. Chiar ea amintea de o filozofie prin care unii oameni sunt fericiți numai atunci când sunt singuri. Mă tem că pe undeva pe acolo sus-sus ori mai la dreapta un pic sau mai adânc există un mediu format din monade filozofice. Dacă nu ai propria teorie despre lume și viață, ești inapt să te îmbarci pe racheta unui vis și pe-aci ți-e calea lactee! Draw. Peste tot mișună niște forme rotunde care conțin stări de moment. Anime. Un zâmbet, o tristețe, un pupic, o lehamite, o mână pe post de stop, o limbă scoasă inestetic, un drăcușor violet chiar, de ce nu?! Te poți împrieteni cu oricare dintre acestea. Sunt imediat accesibile. Și pot fi transmise cu ușurință chiar și la destinații necunoscute.
Inocenția navighează mult. Se îndepărtează de pământ unde îi mai rămân o pereche de încălțăminte și o umbră puțină. Dacă oricine, chiar și șeful, are nevoie de ea, coboară instantaneu. O hologramă îi ține locul permanent, așa încât puțini se prind de dispariția sa fizică. Se preface afectată de un program. Introduce un cod. Dinadins primește o eroare. De vină, o tastă care s-a băgat în seamă. Cancel. Își ridică privirea, inocent, nu? Cu ochelarii pe nas, genele foarte lungi, rimelate, și clipitul în ritmul mausului, dă impresia că ai deranjat-o de la cine știe ce operațiune care poate face praf biroul, colegii, instituția. Toți o cunosc de foarte devotată. Posibil...
Apoi, își pune la loc aripile de zbor și caută din ramură în ramură, din pixel în pixel în pixel ca niște muguri energetici, fără aliniere, imbricat și metaforic. Browse. www. Există niște canale fluorescente. Ea intră, circulă până la prima ori până la a treisprezecea, depinde, ținându-se zdravăn cu mâinile, la viteza aceea nebună... Coboară, urcă în celălalt și tot așa. Culege. Cut, cut, cut. Select. Pune ce e bun într-un sertar, ce e rău, la coș. Ecologic. Ar putea să-l umple până la limită. Dar, nu. Empty recycle!
Inocenția citește mult. Dintr-un dosar cu cifre în care se face că adaugă ceva. Ori șterge ceva. Sau, efectiv, caută un câmp pierdut... aiurea! Te faci că tușești. Ce aer ermetic aici, la tine. Ai putea să deschizi ferestrele! Dar ea are multe ferestre deschise, habar nu ai câte și spre ce orizonturi. Close. Close. Close... Nu are voie oricine acolo!
Word. 12. TNR. Single. Justified. A4. 2. 2. 2. 2. Portrait. Title: Orașul de odinioară, văzut prin ochii mării. Scrie un fel de cartea cărților. De istorie a istoriilor. Cu eroi din viață. Un fel de monografie online. Caută, inserează, prelucrează. Poze. Documente. Hărți. Mărturii. Și scrie despre acestea cum a scris vameșul Levi Întâia Evanghelie. “Vino după Mine!”. Și ne-am dus în inima orașului acesta conceput de Dumnezeu pe țărmul mării. Cum s-a dus apostolul în inima caldă a lui Dumnezeu, lăsând totul. De acolo și-a luat iubirea pentru oameni! Și s-a apucat să scrie.
De la o vreme este tristă. I-a murit cel mai bun prieten. Îl chema Ruter. Era legătura ei cu lumea, cu necunoscutul, cu noul. Cine o să-i mai ducă sau aducă pachetele cu învățături?!

(21 iulie 2013)