Puține trebuie să fie locurile atât de încărcate de splendoare și mister, cum este Delta Dunării. N-am înțeles de ce n-am fost acolo decât o singură dată, când eram elevă în clasa a VIII-a. Cred că m-am gândit de mai multe ori să revin, dar… Suferim de boala amânării, ni se pare că avem o grămadă de timp. Uitând că viața se scurtează cu fiecare zi, ca o rochie lungă de bal, transformată în minijupă. Noroc cu Dobre, care m-a anunțat cu entuziasm la telefon că urmează să mergem în Deltă, împreună cu prietenii: Marian Ștefan, Florin Ciocea, Vasile Iordache și Dan Elias.

La o casă de creație a Uniunii Artiștilor Plastici. Ce poate fi mai frumos, decât să te afli cu prietenii într-un loc de o frumusețe naturală care-ți taie respirația, într-un loc anume destinat creației? Mă rog, ei au de gând să dea și la pește, treaba lor. Chestie care mie nu prea-mi sună a creație, ci a distrugerea Creației, dar treacă de la mine! Să vedem ce părere o să aibă Dan Elias, apărătorul tuturor jivinelor de pe și de sub pământ, când se va pune problema azvârlirii vertebratului pe grătar sau în oala de ciorbă din dotare (din dotarea lui Florin, el le are cu ustensilele casnice). Cred c-am să asist la războiul ruso-turc în miniatură. Marian Ștefan, când poet, când istoric, după cum are chef, mă corectează spunându-mi că, de fapt, războiul ruso-turc au fost mai multe. Mai bine zis o serie de conflicte militare… știți dumneavoastră. Dacă tot n-a avut de lucru, în loc să-și bea licoarea din pahar, i-am spus că eu nu pricep de ce, dacă s-a numit ruso-turc, au fost implicate și Principatele Române, ce treabă mai avea și Napoleon pe-acolo… Atât i-a trebuit! Mai vorbește și acum. Cum, între timp, eu mi-am găsit altceva de lucru, a tăbărât pe Vasile Iordache, căruia i-a predat toată istoria otomană și țaristă, că altfel cum poți să înțelegi premisele războiului ruso-turc, dacă nu cunoști contextul istoric. Vasile asculta atent (că doar, vorba lui: „securiștii trebuie să știe să asculte!”), mai și moțăia, dar cred că era o diversiune (că doar, vorba mea: securiștii trebuie să știe a dormi cu ochii deschiși și cu creierul jumătate treaz). Uite-i și pe Florin și Dobre, intrați într-un joc periculos: care surpinde la celălalt, cu aparatul foto, mai multe momente… indecente. Mă rog, gusturile nu se discută. Eu, mai bine, mă duc să văd pelicanii. Pe marginea bălții, Daniel vorbea cu broaștele. Una dintre orăcăitoare părea să-i spună ceva ce pe el îl amuza foarte, apoi îi răspundea tandru, iar ea părea să nu-și mai încapă în pielea râioasă de fericire. Se pare că n-am avut noroc, și aici am întrerupt un moment delicat. Am mai rămas, totuși, curioasă să văd dacă Daniel sărută broasca, iar ea se transformă într-o prințesă care zăcea încorsetată de 50 de ani în trupul acela hidoșel. Deodată, coșmar: broasca s-a repezit la mine și m-a sărutat (brrrr!!!) și s-a transformat în… ah, nu în prințul cel frumos, din păcate! S-a transformat în Dobre, care, cu degetul arătător mă mustra, ca un șef de baltă, pardon! de revistă: „Ai venit aici să caști gura la broaște, sau să pui mâna să scrii? Eu te plătesc cu pești fripți pe grătar, prinși cu trudă de mine și Vasile, preparați fără nici un pic de talent de Florin, după ce, în prealabil, au fost mângâiați pe creștet de Daniel și instruiți de Marian Ștefan în privința bătăliilor navale și a deosebirilor dintre acestea și cele tereste, și tu îți pierzi vremea trăgând cu ochiul la perversiunile unui poet cu o broască în travesti?” Și a început să mă alerge cu undița. Eu, transformată în sirenă, am chemat în ajutor trupele de intervenție specială (Vasile), forțele navale (Florin) și pe cele aeriene (Daniel), care, umăr lângă umăr, m-au salvat de undița lui Dobre, dar m-au azvârlit fix în plasa lui Marian. „Prima bătălie navală dovedită istoric s-a desfășurat în Delta Nilului, prin 1186 Î. Hr. Despre asta din Delta Dunării s-ar putea să se vorbească tot ca despre un fapt istoric, peste alți 3000 de ani…” Nuuuuuuu!!!!

Buf!! Când am dat să fug din plasa lui Marian, am auzit o bufnitură. După un junghi în coaste, am deslușit sursa cauzatoare de zgomot: căzusem din pat. În cădere, trântisem și ceasul care acum indica o oră incredibilă. Nu auzisem când a sunat, întârziasem la serviciu, că doar visasem frumos. Am început să mă echipez în grabă, amintindu-mi de vremea când făceam armata. Ce păcat că, din cauza acestui serviciu, n-am putut fi cu prietenii mei în Deltă! Dar măcar i-am visat. Să vedem dacă și eu am fost în visul lor pescăresc. O ultimă aranjare a ținutei, la oglinda din hol. De dincolo de suprafața oglinzii, mă privea o sirenă. Nu vă spun ce părere are Daniel despre sirene și de ce nu-i plac.