doi


În loc să trec la treabă în mod serios m-am oprit în curte, sub umbrar, reflectând la ce se petrecea. Fără nici un interes am continuat să ud grădina trecând din când în când pe la șanțurile în care apa era înghițită cu un ușor șuier de crăpăturile ce se întrepătrundeau ca o dantelă cu un desen vechi și uitat. "Doar ieri am udat! Ce Dumnezeu, parcă ar ajunge în America apa asta! Poate că ajunge în China!"
Abia așteptam să treacă ziua și să merg a doua zi la ambasada Republicii Populare Chineze. După prânz am intrat în casă, am mâncat și am întrebat-o pe Teodora cu ce ar trebui să mă îmbrac.
- Ce zici, mă duc la blugi?
- Ce, ai înebunit? Te întâlnești cu un ambasador și te duci la blugi! Un pic de decență. Am pretenții de la tine.
- Crezi tu că mă primește ambasadorul! Are destui funcționari! Ce sunt eu să mă bage în seamă un diplomat al unei țări care are o populație imensă. La fiecare cinci locuitori ai lumii unul este chinez.
- Măcar ia un sacou dacă te îmbraci cu blugii.
Am tăcut și m-am întins pe canapea să dorm puțin, după ce am mâncat. Se făcea că port o discuție aprinsă cu Sue Yuoan. Ea plângea că nu reușește să distingă diferențele între sunetele literelor "D" și "G". Ajunsesem să-i desenez cum este poziționată limba în gură pentru rostirea celor două sunete dar ea nu pricepea. M-am trezit.
-Mama, poate că această invitație mi se trage de la Chen sau de la Sue Yuoan. Acum mulți ani au fost elevele mele.
- Iar te gândești la gagicile tale?
- Nici să nu te gândești că putea exista între noi o altă relație decât cea între cel care instruește și cel care este instruit. Ele nu prea aveau bani să plătească, eu eram combinat cu o nemțoaică și în plus aveam interes ca ele să-mi traducă din Sun Tzu, din Lao Zi sau Tao Te King. Eram intrigat și informațiile care le aveam proveneau din lecturi în franceză dar direct de la sursă ar fi fost un demers foarte interesant. Totul plecase de la o controversă legată de la niște scrieri ale lui Ion Gheorghe iar acum aveam ocazia să am traduceri direct din original. Făceam pregătire cu ele separat și le puneam să-mi traducă aceleași texte și una și cealaltă. Era foarte interesant modul în care se făcea traducerea aceluiași text de către două persoane distincte. Nu puteai face o comparație intrinsecă dar, ținând seama de plaja de relativ și de acumulări lingvistice, puteai observa fascinația traducerii unor ideograme.
- Ce faci cu mine? Îmi faci capul mare și bagi din top să mă prostești? De fapt ce urmărești cu demersul ăsta?
- Adevărul adevărat este că am mari emoții și încă nu-mi vine să cred ce mi se întâmplă.
Noaptea a trecut cu greu. Dimineață m-am ferchezuit cât am putut, m-am bărbierrit atent, m-am pieptănat cu grijă și am plecat. Șoseaua Nordului nr. 2 era imposibil să nu o găsesc mai ales că de atâtea ori am fost la ștrand la ștrandul Bordei sau la pescuit în oala dintre Herăstrău și Floreasca.
Am parcat temător undeva pe vis a vis și am plecat pe jos încercând să-mi reglez respirația.
Polițistul român de la gheretă m-a întâmpinat cu aplomb întrebându-mă despre scopul prezenței mele.
- Am primit o invitație privitoare la o călătorie în China.
Polițistul a acționat un interfon și apoi, după ce a schimbat câteva cuvinte pe care nu le-am distins, cu un interlocutor, m-a invitat să intru pe o portiță de fier forjat. Nici nu am apucat să ating clanța și în prag m-a întâmpinat un asiatic îmbrăcat corect, cu un costum negru croit la bandă, așa cum purtau pe vremuri agenții de traseu, ai lui Ceaușescu, pe Calea Victoriei. Mi-am amintit că spuneam despre ei că sunt îmbrăcați de la magazie. Părul drept și negru lăsa câteva fire rigide să cadă oblic peste fruntea îngustă și încruntată.
Apoi, după ce și-a unit palmele, plecând capul a rostit o urare debun venit.
-Suntem onorați că ați acceptat invitația noastră.
Am bălmăjit ceva dar el m-a invitat prin ușile impozante ca apoi să mă conducă la Biroul Cultural. Pe ușa înaltă și capitonată înscripția Biroul Cultural era dublată dedesubt cu altă plăcuță pe care bănuiesc că era scris același lucru, în chineză.
O doamnă îmbrăcată elegant m-a întâmpinat ieșind din spatele unui birou impozant în fața căruia se aliniau două fotoliii de o parte și de alta a unei măsuțe sculptate, pe care se aflau câteva albume frumos legate. Pereții plini de stampe dădeau un aer de eleganță și florile pictate în nuanțe de roz dădeau aerul unei dimineți eterne și a unei veselii discrete.
Am sărutat mâna doamnei iar ea m-a condus să mă așez pe unul dintre fotolii iar ea s-a așezat pe fotoliul din fața mea. Am fost surprins de faptul că nu se așezase în spatele biroului dar am manifestat un sentiment de simpatie pentru cea care a evitat să creeze un cadru formal și rigid. Am fost întrebat dacă servesc un ceai. M-am temut să nu calc vreun protocol și, ca primă reacție, a fost să emit uin refuz elegant dar...
-Doamnă, există riscul ca amabilitatea dumneavoastră să fie tratată, din nepricepere sau necunoaștere, cu vreun gest care ar putea fi calificat drept insultă sau poate lipsit de delicatețe așa că mă văd obligat să vă mulțumesc și să refuz.
-Dacă acesta este singurul motiv consider că spusele dumneavoastră sunt o acceptare. Nu ați fi primul și nici ultimul care ar călca niște reguli de etichetă dar dacă această încălcare este din necunoaștere nu este nici o problemă.
Am zâmbit la gândul că în începuturi ceaiul era considerat un medicament." Cu siguranță că nu sunt foarte sănătos dacă mă angrenez în această aventură și mai ales la anii mei!Poate că ceaiul, ca medicament, o să-mi aducă mintea la cap."
În timp ce doamna făcea preparativele m-am simțit obligat să umplul golul din aer și am spus câteva cuvinte despre ceai.
-Se pare că dinastia Tang a deschis o mare ușă spre cultură. Dacă ruda săracă a cameliei nu ar fi fost adusă din munții din sudul Asiei poate că Lu Yu nu ar fi avut prilejul să lase omenirii cele trei volume ale Cărții Sacre a Ceaiului.
- Pentru că se pare că nu sunteți atât de străin de acest ceremonial, vă spun că vom bea un ceai verde, așa cum se consuma în temple, în timpul dinastiei Song.
Pe timpul cât am savurat aroma extraordinară doamna mi-a transmis din partea doamnei ambasador Huo Yuzhen invitația de a participa la o recepția a doua zi.
-Cine sunt eu să primesc o asemenea onoare?
-Doamna ambasador mi-a spus că sunteți unul dintre românii apreciați la cel mai înalt nivel de către unul dintre secretarii generali ai partidului.
Uimirea de pe fața mea nu putea fi mascată așa că doamna a ridicat un colț al voalului.
-Sue Youan este tovarășa secretar general care a adresat această rugăminte către noi, în cadrul schimburilor culturale.
Cea mai slabă dintre cele pe care le-am învățat să vorbească românește ajunsese într-o funcție foarte înaltă. Mi-am amintit cum o pedepseam lovind-o cu linia peste palme atunci când dădea dovadă de delăsare.
- Și invitația în China?
Invitația are ca origine același proiect.
Am privit plicul filigranat care cuprindea invitația de la evenimentul de a doua zi.
Am salutat și m-am despărțit de plăcuta interlocutoare nu înainte ca aceasta, cu un aer foarte serios, protocolar chiar, să nu-mi dea un șir de informații, cu o voce egală, monotonă dar fermă.

- Pe timpul cât veți fi în China vă recomandăm să aveți în permanență pașaportul la dumneavoastră deoarece poliția locală efectuează controale stradale intense. Pedeapsa în cazul în care nu puteți face dovada identității dumneavoastră poate ajunge până la închisoare. Aveți grijă ca în spații aglomerate să aveți actele de identitate sub permanentă observație...În cazul delictelor privind deținerea, traficul sau consumul de droguri, în unele cazuri pedeapsa poate fi cea capitală... În Beijing nu se fumează în locurile publice! În cazul unor incidente care afectează siguranța persoanei sau a bunurilor, se recomandă contactarea celui mai apropiat birou al poliției. În cazul pierderii pașaportului românesc, se recomandă sesizarea atât a biroului local de poliție, cât și a oficiului consular român cel mai apropiat care poate acorda asistența consulară în condițiile prevăzute de lege. La intrarea în China trebuie declarate sumele mai mari de 6.000 dolari SUA sau echivalent în altă valută. Pentru ieșirea din China trebuie păstrată o copie a declarației vamale. Pentru ieșirea din China cu o sumă cuprinsă între 6.000 și 10.000 de dolari SUA sau echivalent în altă valută, trebuie obținută o autorizație emisă de o bancă chineză.
Am mulțumit încă o dată după ce am întrebat-o cui va trebui să las pașaportul pentru obținerea vizei
- Lăsați-l la mine.
Am plecat parcă plutind de la ambasadă. Subofițerul de la poartă m-a salutat de parcă ar fi știut că am fost militar.
Am urcat la volanul loganului și am forjat nițel motorul dorind să ajung mai repede acasă.
Am dat un apel din capătul străzii ca Teodora să-mi deschidă poarta.
- Ai fost, dragă? Te-ai întâlnit cu una dintre iubitele tale?
-Te rog să fi serioasă. Am primit o invitație, pentru mâine seară, să participăm la un eveniment cultural, la ambasadă.
-Eu nu merg! Ce să caut eu acolo? Nici nu am cu ce să mă îmbrac.
-Mai ai hainele de la nunta fetei. Încă îți vin bine, sunt elegante, așa că nu poți să spui că nu ai cu ce te îmbrăca.
-Și ce să fac eu acolo? Nu merg! Dacă vrei, du-te singur.
-Atunci te rog să-mi pregătești costumul negru.
-Dacă îți mai vine bine. Nu vezi că ai devenit obez? Ai făcut o burtă de popă!
-Și așa îmi erau pantalonii cam largi, poate că acum vin bine.
A venit seara și după ce am urmărit câteva partide de tenis am adormit în terasă, cu ochelarii pe ochi și cu telecomanda pe piept. Teodora mi-a închis televizorul, m-a trezit cu glas șoptit și mi-a spus să merg în pat.
-Hai, moșule, la culcare. Hai, că mâine te duci la recepție. Neam de neamul tău de țigani din Þăndărei n-a visat că va fi invitat la o recepție la ambasada Republicii Populare Chineze.