Am ieșit pe stradă și soarele cădea spre apus. Am parcurs agale strada savurând aromele mâncărurilor ca pe un curcubeu căzut dintre stele. Educația poate fi determinată și de modul cum mănâncă un popor. Rafinamentul fără excese dă echilibru și nu pipăie limitele de la margini, pătrunde spre miez, spre esență.
M-am încăpățânat să caut să-mi cumpăr pâine și în cele din urmă am reușit să cumpăr un baton și a trebuit să aleg dintre câteva feluri ale căror prețuri variau între 3,5 și 12 CNY. Am cumpărat două baghete, pe cea mai ieftină și pe cea mai scumpă dar m-am jenat să mănânc pe stradă, preferând să-mi satisfac curiozitatea gastronomică la hotel.
Apoi am privit atent să pot lua un taxi. Un volkswagen elegant, purtător de dungă portocalie, mi-a indicat prin lampa de pe capotă că este un taxi și mai ales era liber. Am făcut semn , mașina a oprit și eu am urcat. Am arătat pliantul ce indica hotelul meu iar taximetristul a început să turuie ceva în engleză. Și uitasem că aveam minicomputerul ce mă ajuta să traduc din franceză în chineză. Cu mare dexteritate taximetristul se strecura prin trafic și după părerea mea conducea total aiurea. Pietonii nu se asigură când trec strada, șoferii nu semnalizează, un adevărat haos în circulația pe drumul public. După aproape 20 de minute în care am strâns ochii instinctiv de prea multe ori, taxiul a oprit în fața hotelului. După explicațiile înțelese cu greu, am aflat că au fost parcurși 6 km. Pentru primii trei trebuia să plătesc 13 CNY la care se adăugau alți 6,9 CNY , pentru 3 km. înmulțiți cu 2,3CNY pentru un km. Șoferul mi-a întins bilețelul pe care era scris calculul și suma totală. Am achitat, ne-am salutat și am privit fațada, de acum familiară, a hotelului.
De la un magazin din preajmă am cumpărat două beri după același sistem, una scumpă, belgiană, de 20 CNY și una ieftină, chinezească pe care am plătit 3 CNY.
Am urcat în cameră unde George se uita la TV.
Te pup, Georgică!
-Noroc, moșule. Unde ai umblat toată ziua?
- Dacă tu ai zis că ești obosit eu am plecat hai-hui! Am fost prin oraș.
Am lăsat berile și batoanele pe noptieră și m-am apucat de completat notițele și impresiile zilei. Crâmpeiele de note, impresii, făcute haotic, m-au determinat să-mi promit că pe viitor voi fi mai judicios. Am recuperat tot ce am putut din note, le-am completat și am mai scris o pagină de jurnal. George a coborât la barul hotelului sau poate la restaurant dar eu am mai rămas în cameră. Am deschis TV apoi am intrat pe skype cu Dona. Nu am acces la facebook aici fiind dezvoltate alte rețele. Acasă totul este în ordine. Dona mi-a mai trimis câteva mail-uri cu aspecte ce m-ar fi putut interesa, eu i-am trimis încă o pagină de jurnal.
Privind la TV am remarcat tonul alert al șpicheriței care vorbea despre super-taifunul Usagi. Am ajuns, schimbând canalele, la un canal în limba engleză și am rămas să ascut și să privesc. Usagi era prezent și aici. Taifunul trecuse de Filipine, Taiwan și Hong Kong, însoțit de vânt și ploi torențiale. Acest ciclon tropical care sufla cu peste 185 km. pe oră avansa către strâmtoarea Lucon, trecerea dintre punctul de nord al Filipinelor și sudul Taiwanului, frontiera între Pacific și Marea Chinei de Sud. Știrile se succedau cu repeziciune și după ce un comunicat al centrului meteo al marinei americane prin care se spunea că viteza vântului va ajunge de la 240 la 300 km.la oră a urmat un alt comunicat din care se putea înțelege că dacă nu își va scimba direcția taifunul va ajunge în sudul extrem al Taiwanului. În China continentală a fost lansată o alertă de gradul 3, din 4 posibile, conform agenției China Nouă. În primele clipe am fost cuprins de panică nerealizând uriașa distanță care se afla între Beijing și Taiwan. Faptul că și bursa a fost închisă mă face să cred că într-adevăr este un super-taifun. La 14 iulie taifunul Soulik a generat evacuarea 500.000 de oameni, la 24 august au fost afectați 361.000 de oameni din provincia Hunan din cauza lui Trami, la 22 septembrie a trecut taifunul Uthor, la 30 septembrie Wutip, la 7 octombrie s-a dat alertă roșie pentru provinciile Zhejing, unde au fost evacuați 574.000 de oameni și în provincia Fujian unde au fost evacuați 177.ooo de oameni, cauza fiind taifunul Fitow. Sistemele de alertă, organizarea schemelor de defluire, cu alocare de forțe și mijloace necesare, limitează la maxim pierderile de vieți omenești și în oarecare măsură pe cele materiale. Nu mă pot abține să nu fac paralele cu Romania unde de fiecare dată ploile abundente ne surprind sau edilii marilor orașe din țară sunt luați pe nepregătite de zăpada care, culmea, întimpul ierrnii cade! Furăciuni nenumărate pe rețele de partid sifonează banii pentru regularizare de cursuri de apă, pentru amenajări de diguri. Tăierile fără măsură și fără control ale pădurilor ducând la chelirea munților au dus la apariția unor porecle sinistre cum ar fi "drujba lui Dumnezeu" atribuite unor politicieni cunoscuți cum ar fi Verestoy Attila. Oare numele Attila este o prezicere comportamentală sugerând un comportament prădalnic? În țara mea se construiește cu aprobarea primarilor în zone inundabile, se exploatează balast, din albiile râurilor, fără autorizație dar sub protecție politică. Furtul de lemn din pădure se pedepsește cu amendă și nu cu pușcărie, un domn din Curtea Constituțională are certificat și pensie de handicapat dar pentru el, prin derogare, este permis să se angajeze la stat, la locul de muncă de unde s-a pensionat pentru invaliditate. Ceva nu este în ordine în țara mea. China a trecut treptat la liberalizare sub bagheta comuniștilor. Comunistul Iliescu, nepedepsit cu închisoare pentru instigarea minerilor împotriva bucureștenilor, a dorit numai puterea și a generat haosul iar în umbra comunistului cu chip cu bonom s-a furat și distrus cât s-a putut. Șirul de conducători, la toate nivelele, care pradă țara este aproape fără sfârșit, prădători favorizați de o justiție coruptă până la cel mai înalt nivel. De ce oare un om de afaceri sau un avocat care are un cabinet de avocatură prosper renunță la afacerea din care câștigă bine în favoarea poziției de politician sau de slujbaș la stat unde venitul îl are considerabil mai mic? Sunt departe de casă dar tot acasă mă aflu!
Am să cobor pantru masa de seară. Mi-am luat actele și cardul pentru masă și am ieșit pe hol să cobor. Pe un fotoliu am văzut-o pe Sue și vederea ei m-a bucurat enorm.
- Cum este profesore? Ai fost o zi întreagă prin oraș, cum ți s-a părut?
- Este fascinant. Acum mă întreb ce reacție trebuie să fi avut tu atunci când ai venit la București. Probabil că ți se părea un sat ceva mai mare.
- Nu chiar așa, dar abia acum îmi pare rău că nu ai reușit în 1985 să vii, atunci când te-am invitat prima oară. Acum ai fi putut avea un element de comparație asupra modului cum s-a dezvoltat țara mea.
- Sue, țările noastre au plecat cam de la aceeași linie de start. Þara ta a ajuns aproape cea mai mare putere economică din lume, dezvoltând industrii, infrastructură, comunicații, țara mea a distrus industria existentă în 1989, și s-a degradat datorită politicienilor care au dorit îmbogățirea prin fraudă, aservirea țării și transformarea ei într-o piață de desfacere a mărfurilor proaste din vestul Europei și într-un teritoriu din care pot fi exploatate resursele minerale și energetice, fără a exista echitate, de către oricine susține un conducător sau altul. Așa cum se plătea tribut la turci ca să fie menținut un domnitor la putere tot așa dai unei firme ca Bechtel, din America, un contract în urma căruia nu te alegi decât cu pagube. Se știe că România dispune de resurse de petrol și gaze naturale în cantități mari, mai ales gaze. Ce rost are să trec la tipuri de exploatări neconvenționale când populația plătește gazul casnic la prețuri impuse de Europa?
În fine! Nu vreu să mai adâncesc acest aspect ca să nu mă supăr prea tare.
- Profesore am venit să vă fac o surpriză și am adus bilete la meciurile de tenis din seara asta. Aveți posibilitatea să vedeți inclusiv finala dintre Djocovici și Nadal.
- Vi și tu cu noi?
- Sigur! Am să stau lângă tine.
- Ai venit cu mașina ta?-am întrebat-o fiind convins că are mașină.
- Am mașină dar nu mi-am permis să licitez la un număr de înmatriculare pentru capitală. Este foarte scump dar săptămâna viitoare voi licita în alt oraș și voi avea numere.
- Am rămas surprins dar nu am cerut explicații suplimentare.
I-am oferit brațul și am coborât pe scări, spre holul din fața recepției, unde colegii ne așteptau. Microuzul cu stegulețele Romaniei era la bordură așa că am ieșit. Drumul până la arenă a fost plăcut și am mai vorbit cu Sue. Mi-a dezvăluit că a doua zi urma să mergem, tot grupul, la Marele Zid Chinezesc.
Ca un ecou la cele spuse de mine privitor la comportamerntul politicienilor din țara mea , Sue mi-a răspuns, parcă pe gânduri:
- În China pentru astfel de fapte ești împușcat!