Deplasarea cu vaporul de pasageri de la Pireu la insula Eghina mi-a oferit ocazia să văd de la mică distanță insula Salamina, lângă care a avut loc bătălia navală câștigată de greci contra perșilor în anul 480 î.Hr., și să ascult mitul erotic în care Afrodita are relații mai mult sau mai puțin conjugale cu tripleta formată din Hefaistos, Ares și Adonis.
A pleca în croazieră din Atena înseamnă, de fapt, îmbarcarea pe un vapor din portul Pireu. Autocarul ne-a luat din fața hotelului din piața Omonias și am ajuns lângă vapor fără a ne da seama când am trecut dintr-un oraș în celălalt. Ghida a rostit câteva cuvinte:
- Pireu a fost principalul port al Atenei încă din antichitate, fiind fortificat în perioada 482 și 471 înainte de Hristos, când Temistocle a fost arhonte. La Pireu el a organizat construirea unei flote care a permis victoria de la Salamina împotriva perșilor din anul 480. În prezent, portul din Pireu, cu un trafic de 19 milioane de pasageri, este cel mai mare din Marea Mediterană și al treilea din lume. Am auzit o remarcă a istoricului Tocilescu:
- Perșii, deși aveau o flotă de trei ori mai numeroasă, au pierdut bătălia navală de lângă insula Salamina datorită unei furtuni puternice, care i-a scufundat cea mai mare parte a ambarcațiunilor. De ciudă, regele Xerxe și oamenii lui au bătut marea cu vergile.
...După nici jumătate de oră am ajuns în dreptul insulei Salamina, de dimensiuni atât de mari, încât aveam senzația că priveam un țărm continental. Marea din jur era calmă, nu mai avea... urmele cicatricelor lăsate de vergile aplicate de perși! Doar prin clipocitul apei tăiate de înaintarea vasului, marea părea că șoptește despre bătălia de la Salamina, despre Temistocle, despre antichitate.
...În salonul cu bar, un grup de turiști îi sorbeau din gură vorbele universitarului Tocilescu:
- Afrodita a fost zeița frumuseții și mulți zei și muritori s-au îndrăgostit de ea, dintre care trioul formată din Hefaistos, Ares și Adonis formează un mit erotic de râsu - plânsu.
- Bărbații trebuie să se ferească de femeile frumoase și surâzătoare, care sunt cele mai primejdioase, a precizat, cu multă evlavie în glas și făcând semnul crucii, părintele Pelerinu. Doar în pustiu, asceții puteau fi siguri că nu vor fi biruiți. Homer ne-a povestit în "Iliada" că grecii s-au bătut zece ani pentru o femeie. Pe de altă parte, femeile pot, uneori, să dea mai mult decât bărbații pot să primească.
- Să auzim mitul, a dorit studentul Albănoapte.
- După cum știți, Hefaistos a fost fiul lui Zeus cu Hera. Mama lui, când l-a văzut că s-a născut cu un picior diform, de rușine, l-a aruncat din Olimp tocmai în mare. Titanida Tetis l-a salvat de la înec și l-a crescut. Când a ajuns matur, el a devenit un iscusit fierar. Pentru a se răzbuna pe mama lui, Hefaistos a făurit un tron de aur pe care i l-a trimis în dar. Când Hera s-a așezat pe noul tron, ea nu a mai putut să se ridice din el, fiind prinsă ca într-o capcană. Zeus a intervenit să o salveze, dar, nereușind, l-a chemat pe Hefaistos să deschidă capcana. Atunci, fiul-făurar a cerut, drept răsplată, să i se permită să o ia de soție pe Afrodita. Zeus a acceptat. Căsătoria dintre Hefaistos și Afrodita era văzută de greci ca un simbol al uniunii dintre diformitate și frumusețe. Ea nu era fidelă soțului și, printre alte aventuri, a început să aibă relații cu Ares, un bărbat chipeș, zeul războiului. Hefaistos a aflat de la Helios despre infidelitatea Afroditei și a hotărât să se răzbune. El a meșteșugit o capcană din plasă de sârmă fină, pe care a pus-o deasupra patului nupțial. Apoi, el s-a prefăcut că pleacă în insula Lemnos. Aflând de plecarea lui Hefaistos, Ares s-a dus la Afrodita și, repede, au ajuns în pat. Dar, au fost prinși în capcana întinsă de Hefaistos, care i-a chemat pe zei. La vederea celor doi amanți fixați în pat, zeii s-au distrat de minune.
- Despre acest episod, a intervenit filologul Grămăticu, ne-a relatat Homer în cântul VIII din "Odiseea", din care citez doar finalul: "Atunci se înturnă slăvitul meșter (...) Chemă pe zei și zise: «Veniți (...) să vedeți (...) cum Venera-și bate joc de mine (...)» (...) Și zeii se-adunară (...) la ușa lui Vulcan (...) și-ncepură să râdă-n hohot lung".
- Afrodita și Ares l-au odrăslit pe Eros, zeul iubirii, care a fost înfățișat ca un copil frumos, uneori înaripat, cu tolbă și arc, a completat studentul.
- Afrodita a fost îndrăgostită și de alt bărbat frumos, de Adonis – fiul lui Ciniras și Mirrha.
- Cine au fost cei doi?
- Mirrha și-a sedus propriul tată, Ciniras, care, la rândul lui, a fost fiul al lui Pigmalion și Galatea.
- Cine au fost aceștia?
- Pigmalion a fost un sculptor, care s-a îndrăgostit de Galatea, statuia de marmură creată de el, căreia Afrodita, la cererea lui Pigmalion, i-a dat viață.
- Neistovită a fost imaginația grecilor antici!
- Afrodita a dorit să-și îmbrățișeze copilul adorat, Eros. Din întâmplare, ea a atins o săgeată din tolba băiatului, destul ca să se îndrăgostească de un alt bărbat, de Adonis, care era vânător. Ca să fie alături de bărbatul iubit, Afrodita a părăsit Olimpul și a început să cutreiere câmpii, dealuri și păduri. Ares, gelos, aflând că este trădat de amanta lui, s-a hotărât să scape de rival. Pentru a-și atinge scopul, zeul războiului s-a transformat într-un mistreț de dimensiuni uriașe, care a reușit să-și vâre colții în pieptul lui Adonis și să-l omoare. Mă opresc aici cu mitul, deoarece intrăm în port.
- Afrodita și Adonis au avut copii? a mai întrebat studentul.
- Se pare că cei doi l-au avut pe Priap, zeul fecundității și rodniciei grădinilor, care a fost, în general, reprezentat în mintea grecilor antici ca fiind diform, cu un penis enorm, mereu în stare de erecție. Mai sunt variantele că Priap ar mai fi copilul Afroditei cu tată necunoscut, Zeus, Hermes sau Dionisos.
- Aaa! De la Priap derivă cuvintele priapic și priapism, a constatat studentul. Regele Carol al II – lea suferea de priapism?
Ultima întrebare a studentului a rămas retorică, deoarece toată lumea s-a îndreptat, grăbită, spre scara de debarcare a vaporului.