agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 904 .



Spre China din Mogoșoaia-21
proză [ ]
Wangfujing snack street

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [viorel-dona ]

2013-12-01  |     | 





Nu reușisem să-mi satisfac acea curiozitate, morbidă poate, privitoare la felurile de mâncare pe care noi europenii le consideram ciudate, dacă nu cumva bizare. Foamea reîncepuse să-mi dea târcoale așa că am ieșit repede, după ce am luat în picioare noii pantofi, și am și găsit un taxi. Evident că m-am așezat pe bancheta din spatele șoferului și i-am întins un pliant unde era încercuită denumirea Wangfujing Street. Seara se cobora din ce în ce mai tare. Puținele spații verzi din afara parcurilor arătau bine întreținute și cu plante viguroase. Am privit la cer dar nu se vedea nicio stea din cauza smogului. Am ajuns la destinație, am plătit, am primit restul până la ultimul bănuț și am coborât. Aveam experiențe anterioare cu cei cărora le plăteai iar ei nu primeau bani în plus. Am luat-o pe jos și spre vest am intrat pe vestita stradă Wangfujing snack street. Mulțimea de lampioane colorate, mai ales în roșu, îți lua ochii dar până în clipa când privirea îți poposea pe tarabele cu produse diverse pe care europenii le consideră de obicei excentrice. Am mâncat la o tarabă ceva ca o șaorma după ce am fost sigur că produsele ce o compun nu conțin carne de câine, pisică, șobolan sau alte chestii pe măsură. Abia acum puteam spune că m-am săturat, mai ales că lipsa pâinii din meniu o resimțeam în fiecare zi. Orezul, în toate varietățile sale, gătit în toate felurile, îmi umplea stomacul dar nu mă sătura. Găsisem, pe lângă hotel, o dugheană de unde puteam cumpăra baghete și aveam tot timpul în borsetă una-două baghete rupte în două să nu se vadă pe stradă. Optasem pentru baghetele strict chinezești la preț de 2 youani pe bucată în detrimentul celor belgiene de 12 youani.
Cu pas egal am început să trec în revistă tarabele pe care erau expuse cu măiestrie, înșirate pe bețe tot felul de omizi, gândaci, scorpioni, lăcuste, greieri, căluți de mare. Acest tip de comerț stradal, cu alimente preparate, nu a fost inventat în epoca fast food. În Grecia antică se puteau consuma pe stradă pești mici, prăjiți, ca și pe străzile Romei unde populația mai săracă agreea acest tip de comerț fiind mai ieftin.
Urme ale consumului alimentar, pe stradă, au fost găsite și în Pompei, asta ca să nu pomenim despre faptul că pe la anul 1300, în Cairo se puteau servi pe stradă kebab de miel, orez și gogoși după cum relatează un călător florentin. Turcia în timpul renașterii, aztecii, și multe alte popoare, au practicat acest tip de comerț stradal. În Franța, spre exemplu, pe la anul 1840 se vindeau pe stradă cartofi prăjiți iar în Japonia, cu peste o sută de ani în urmă, chinezii au fost cei care au adus acest obicei. Genul de mâncare numit ramen, un fel de supă cu tăiței și carne sau pește, este în situația să ajungă aproape o mâncare națională, consumată îndeosebi de muncitori și studenți.
Am tot rătăcit pe stradă privind la enorma varietate de produse preparate, de la căluții de mare la penisul de șarpe, de la scorpioni prăjiți la viermii de mătase. Piața de noapte Donghuamen este o adevărată grădină zoologică caleidoscopică a tuturor produselor chineze pe care ai dori să le încerci sau numai să le vezi. Piața asta se număra printre cele 8 piețe din lume pe care ți le poate recomanda un călător împătimit să le vizitezi.
În piața Grand Marche din Bamako, Mali, în inima Africii de Nord te poți bucura de sunetul mulțimii, de culoarea îmbrăcăminții și de curcubeul de mirosuri și poți cumpăra de la haine brodate și condimente exotice până la pește prăjit și fructe proaspete.
Piața Boqueria din Barcelona îți oferă pește proaspăt, aproape mișcând, fructe de mare, paella, tapas iar prin cafenelele de pe margini poți mânca tot felul de piureuri.
La Istambul Bazarul de condimente, numit și Bazarul Egiptean te face să te simți ca în peștera lui Ali Baba în cele 88 de camere în care poți cumpăra condimente exotice și dulciuri de toate felurile. Peste ocean, în Mexic, piața Oaxaca, plasată în sudul orașului Mexico City, bucătăria Maya este la ea acasă și poți târgui ardei chili uscați și proaspeți dar și produse tropicale necunoscute în Europa: chapulines, lăcuste prăjite cu condimente, sare și suc de lămâie.
Minunatul vin spaniol, șunca iberică, stridii proaspete, tapas, putem cumpăra tot timpul din Madrid, de la piața San Miguel dar experiența celor 8 piețe ne duce la Piața nocturnă Shilin din Taipei, Taiwan de unde putem cumpăra o gamă imensă de produse, de la haine la alimente abia descărcate pe docuri.
Una dintre cele mai interesante este piața plutitoare Damnoen Saduak din Bangkok în Thailanda. La o oră de mers din oraș pe canale, vei întâlni piața plutitoare care este împărțită în piața pentru turiști și piața pentru localnici. Se pot achiziționa, fructe tropicale proaspete, pește proaspăt fript la grătar, mangustan și rambutan.
Am mai zăbovit și în final am găsit ceeace speram să nu găsesc, tarabele pe care se vindeau câini pârliți și pisici dar aveai posibilitatea să-ți alegi și anialul viu și să îți fie sacrificat pe loc. Am privit cu atenție pentru câteva clipe să mă conving că totuși era adevărat și, fără nici o îndoială am făcut stânga împrejur și am mărit pasul. Taxi, hotel și orința enormă de a face baie și a mă spăla pe dinți.
Băiatul care știa românește sporovăia pe hol cu câțiva colegi. M-am apropiat , am salutat și cât am putut de discret l-a chemat pe tânăr mai departe de grup. Am intrat în barul hotelului și i-am oferit ceva de băut ca apoi să-l asaltez cu întrebări.
Am văzut cu ochii mei ceeace bănuiam că este o simplă legendă sau un obicei abandonat de multă vreme.
- Despre ce este vorba? Liniștiți-vă și spuneți-mi ce să fac pentru dumneavoastră.
- Am văzut în zona Wangfujing snack street, pe o străduță paralelă, pe o tarabă, într-o piață mică, pisici și câinisacrificați pentru mâncare.
- Probabil că ați ajuns la piața de noapte.
- Exact! Spune-mi câte ceva despre chestia asta.
- Gastronomia lumii asiatice nu cunoaște limite. Amatorii de bizarerii culinare fac tot posibilul să-ți ofere senzații tari. De la caini, pisici, canguri, lei și până la cimpanzei, animale de companie sau exotice, deopotrivă, ajung în meniurile excentrice ale multor restaurante. Gătită ca la carte, cu de mirodenii și vin, și servită în farfurii de porțelan, carnea de câine este foarte apreciată, în special cea de Saint Bernard care ajunge la 2 euro pe kg. Carnea de pisică este mai ieftină și ajunge la 1.5 euro pe kg. În regiunea Guangdong se consumă pisicile ca pe delicatese și un fel de preparare este „pictură cu pisică în acvariu”.
L-am oprit din povestire nedorind să aflu ce înseamnă acel lucru. Carnea se strânsese pe mine dar așa cum în fiecare din noi este o pornire tenebroasă am dorit să mai aflu despre câini.
- Câinilor li se zdrobesc labele și cam în 10 minute mor. Acest procedeu este practicat pentru a obține o carne fragedă și mai plăcută la gust.
Brusc m-am ridicat în picioare, am achitat nota de platîă și m-am scuzat invocând oboseala zilei. În timp ce-mi primeam cardul de masă înapoi am mai auzit ceva despre existența unui institut de cercetare a cărnii de câine.
Am urcat treptele câte două și am năvălit la duș. Am făcut un duș lung și fierbinte șisub pleoapele închise întrezăream fulgere și imagini terifiante.
Trebuia să mă culc și să mă odihnesc.
Mi-am pus fața de pernă de acasă peste perna hotelului. De pe scări se auzezea zumzetul turiștilor iar de pe geam se auzea forfota străzii din orașul care avea o populație aproape cât a țării mele. Totuși gândul la cruzimea față de acele aimale nu se putea alătura faptului că foarte mulți chinezi aveau drept animale de companie câini.
M-am gândit cu drag la bișonul meu de acasă, la cei trei câini din curte, la cei 9 câini care trăiesc la gardul meu pe marginea pădurii, la motănița Cezar, norvegiana de pădure și la cei doi motănei și în cele din urmă am adormit cu zâmbetul pe buze.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!