Spre China din Mogoșoaia-22

steagul Chinei peste piața lui Mao Zedong


M-am trezit ca acasă, foarte devreme, aproape ca la cazarmă. Era ora 4,30, tovarășul meu de cameră sforăia încetișor așa că am intrat tiptil în baie, m-am spălat aproape fără zgomot și m-am strecurat pe ușă ca un hoț. Recepționera de la hotel moțăia pe un scaun și a tresărit când m-a văzut. Am ridicat mâna și cu palma deschisă i-am făcut semn să se așeze că eu am treabă și plec. Înainte de a ieși mi-am controlat borseta dacă am bani, acte și batoane și m-am întors din drum să mai schimb 100 de dolari. Fata mi-a schimbat, mi-a dat chitanța și eu am plecat. Doream să merg în Piața Tienanmen, să văd schimbarea gărzii și înălțarea drapelului ca apoi să văd mausoleul lui Mao Zedong. Am mers o vreme pe jos în aerul răcoros al dimineții prin care circulau, ca niște umbre, bicicletele purtând oamenii la locurile lor de muncă. Am ajuns în dreptul stației de ricșe și l-am reîntâlnit pe „prietenul” meu. Zâmbetul larg a reușit să întindă o parte dintre crețurile de pe fața lui de parcă razele soarelui de dimineață s-ar fi estompat.
- Tienanmen!
Ricșa a luat viteză și m-am lăsat purtat fără teamă având un sentiment de securitate, poate pentru că nu mai era o experiență nouă și eram și cu un cunoscut. La marginea pieții am cerut să oprească, am plătit și am coborât mărind pasul în dorința să mă mișc puțin. Oamenii din piață, cei care nu erau așezați la rând la mausoleu, au început să se agite și turiștii matinali păreau din ce în ce mai mulți. Am ajuns la gardul despărțitor ce înconjura drapelul din mijlocul pieței și am deschis aparatul de fotografiat.
Ceremonialul ridicării drapelului, în fiecare dimineață, în Piața Tienanmen este impresionant. Oamenii din piață, destul de puțini la ora la care răsare soarele, încep să forfotească. Turiștii fără somn și cotropiți de gândul că ziua este prea scurtă sau poate avizați despre desfășurarea acelui ceremonial, încep să-și pregătească aparatele de fotografiat și să se poziționeze cât mai aproape de catargul din mijlocul pieței. Este ora 6 fără un minut și parcă amenințătoare, sub uriașul prtret al lui Mao Zedong apar, parcă sculptați în ceară, grupul de militari ce constituie garda drapelului, adică două santinele pe margini cu stegarul în centru. Primul rând de militari pătrunde în uriașa piață la ora 6 fix. Contrastul automatelor cu mănușile de un alb orbitor este remarcabil. În spatele lor, comandantul gărzii de onoare, cu sabia purtată pe umăr, pentru defilare, pășește mândru în fața celor 32 de ostași dispuși pe 4 rânduri în șiruri de câte 8 militari. Diagonalele albe, din piele, plecate de pe umărul drept spre partea stângă a corpului sunt simbolul masculinității, al bărbăției la mai toate culturile. Nu știu dacă este întâmplător numărul 8, al militarilor din șir, dar asta mă face să gândesc la cifra 8 în ezoterism, cifră cu influențe karmice privitor la plata datoriilor din alte vieți, la munca din greu pentru atingerea unui țel, la lecțiile învățate de la viață. Budismul ne reamintește despre cele 8 petale ale lotusului, despre faptul că la 8 luni copilul are dinți de lapte, dinți pe care îi pierde la 8 ani, despre faptul că la 2x8 ani ești matur, că la 8x8 ani pierzi puterea de procreare, că roata vieții are 8 spițe și că spre iluminare sunt 8 căi.
Sunetul fanfarei acoperă piața și militarii, cu șepcile prinse cu cordeluță peste bărbie, merg într-un ritm egal, monoton echilibrat. Peste aerul acela de ceremonie, nu se știe din gura cui, se aude o comandă, probabil militară, guturală și atât compania de gardă cât și fanfara ce o urmează la circa 20 de pași, încep să bată pasul de defilare întărind ceremonia momentului. Până și eghileții albi de pe umărul stâng se mișcă în același ritm. Senzația de ostentativ ce o percepi la militarii nord coreeni lipsește cu desăvârșire. Forță, echilibru și fermitate, sunt cele trei elemente ce se întrevăd în mișcarea ostașilor. După aproximativ 50 de metri, dinspre dirijorul fanfarei, odată cu oprirea în aer a bastonului, se aude o nouă comandă și se trece din nou la un pas de manevră egal. Fanfara, formată din 60 de muzicanți, ca și militarii din gardă, are strict aceeași înălțime la fiecare component. Am zâmbit unui gând poznaș „săracii, nu or avea de unde să aleagă!” Se trece în marș de gardul care desparte spațiul de ceremonie de restul pieței și, poziționați față în față, de o parte și de alta a catargului, militarii probabil că-și rostesc consemnul de pază al marelui drapel. Garda de onoare se desface și împreună cu fanfara formează un careu în jurul drapelului apoi cel care a purtat drapelul, cu mișcări sacadate, predă drapelul celui care va avea să-l ridice pe marele catarg. Mișcările ferme și precise de prindere a lanciei drapelului de cablul care va ridica drapelul sunt sigure și precise demonstrând mult antrenament și repetare a detaliilor. La o comandă a unuia dintre gradați, garda prezintă armele pentru onor, fanfara marchează vârful ceremonialului prin cântec de trompete și cablul începe să se ridice. Militarul ce a legat drapelul se aliniază cu fața către portretul lui Mao și în momentul în care drapelul a ajuns la jumătatea figurii lui, trecând prin dreptul feței, cu o mișcare ca de balerin, ostașul care a ținut drapelul să nu se atingă de pământ, azvârle spre dreapta sa, spre înaltul cerului flamura care se întinde în adierea de pe platou. Steaua cea mare și galbenă veghează parcă cele patru stele mai mici dar și pe turiștii care fotografiază de zor.
În tot acest timp coloana celor care așteaptă să viziteze mausoleul s-a îndreptat cu fața către steag.
Finalul acestei părți a ceremonialului este marcat de o lovitură de talgere și lansarea unui stol numeros de porumbei. Oameni care purtau steaua cu 5 colțuri pe căciulițele de pe cap privesc cerul care astăzi este senin. Cele 7,40 de minute s-au încheiat și mă îndrept spre capătul cozii de la mausoleu care măsoară pe puțin 80 de metri.
Născut la 26 decembrie 1893 Mao Zedong a început școala la 8 ani dar la 13 ani a oprit studiile din cauza sărăciei familiei să poată munci câmpul cu tatăl său. Mai târziu își continuă studiile la Chang sha, capitala provinciei Hunan. În 1911, când a început revoluția Xinhai Mao intră în armata Hu Han unde este încadrat până în 1912 ca apoi, până în anul 1918 să termine prima școală provincială în Hunan. Profesorul Yang Changji îi facilitează să lucreze la librăria universității din Pekin sub supravegherea celui carea avea să fondeze Partidul Comunist Chinez, Li Dazhao. Pasiunea lecturii îl poartă în preajma teoriilor comuniste și la 23 iunie 1921 merge la Shanghai și participă la congresul național al P.C.C. Iar după 2 ani este ales unul dintre cei 5 comisari ai partidului.Rezultanta gândirii marxiste proprii a fost o teorie proprie care s-a bazat pe țărănime și care a generat și eseurile: „ În contradicție”și „ În practică „ Punctul culminant al celor două decade de război internațional și civil în China a fost înființarea Republicii Populare Chineze la 1 oct. 1949.
Reformele aplicate forțat , reforme cu caracter țărănist au generat peste 1 milion e morți. Primul cincinal dintre 1953-1958 și-a propus ca China să ajungă cea mai mare putere a lumii. Al doilea cincinal, numit și Marele salt înainte a luat drept pildă modelul sovietic pentru accentul pus pe industria grea. Þăranii au fost obligați să intre în „comune populare” și să producă la fiecare sat fier și oțel. Scăderea producției cu 15 procente, valul de inundații și seceta a generat o foamete cruntă și între 1959-1962 au murit 30 milioane de chinezi din aceste cauze.
În 1962 Den Xiaoping adistrus comunele create de Mao și a salvat economia, a importat grâne din Canada și Australia și odată cu moartea lui Mao, în 1976 s-a sfârșit teroarea creată și susținută de el. Este interesant de observat atitudinea lui Ceaușescu secondat de Maurer privitor la China și cum după câteva mișcări diplomatice riscante, îndrăznețe și inspirate Romania a ajuns să creeze un canal de mediere între China și S.U.A.
Moartea lui Mao Zedung l 9 sept 1976 a declanșat o adevărată competiție pentru a fi realizat sicriul în care urma să fie păstrat chiar dacă defunctul nu a dorit asta. Au fost realizate peste 24 de sicrie în toată China . Sicriul fabricii 608, după ce a trecut și testul antiseismic la nivelul de 8 grade, a rămas câștigătorul. Pentru realizarea mausoleului au fost aduse materiale din întreaga Chină astfel Sichuan a dat granitul pentru construcția care s-a finalizat în decursul unui an, după ce ingineri, medici, cercetători au muncit la realizarea unor grade de luminozitate și de reflexie a luminii, unghiuri și culori potrivite pentru ca a fi evitată apariția ridurilor și a se păstra culori apropiate de cele naturale.
Porțelanul necesar a fost adus de la Guangdong, cuarț din munții Kunlun, pietre colorate de la Nanjing, pământ de la Tangshan și munca celor 700.000 de oameni s-a finalizat după un an..
Coada înaintează foarte încet și oamenii se deplasează în ordine spre intrare. Puține sunt grupurile organizate și eu mă întreb ceom, neobligat de cineva, poate să meargă la mormântul unui conducător care afirma, ca un motiv de laudă că „Împăratul Qin a îngropat 460 de cărturari noi am îngropat 46.000!”. Să fie adevărată relația dintre călău și victimă invocată de psihologi? După circa 10 minute de vizitare am avut senzația că văd muzeul de istorie al partidului cu tinerețea revoluționară a lui Ceaușescu. Am ieșit precipitat și pentru o clipă m-am oprit în colțil pieței să cumpăr un bust al lui Mao.
Nu! Nu voi cumpăra nimic care să-mi amintească de Mao!