Spre China din Mogoșoaia- 30

Inițiere în Templul Norilor de Azur


Cum poți trece prin Beijing și să nu vizitezi Templul Norilor Albaștri? Fusesem informat de către colegi că următoarea zi avem din nou program lejer dar că în a treia sau a patra zi vom face o călătorie, în adevăratul înțeles al cuvântului, în sensul că vom lipsi câteva zile din Beijing pentru a merge la Shanghai și apoi în Hong Kong. Colegii care nu știuseră că au nevoie de viză au luat legătura cu Hong, tânărul translator, și acesta le-a strâns pașapoartele promițând că la plecarea spre Shanghai vor avea viza de Hong Kong. Cei aproape 30 km pe care trebuia să-i parcurg până în nordul orașului m-au determinat să renunț la ricșă. Cu metroul mă tem să circul de când m-a surprins un cutremur de pământ în mină, în Valea Jiului, la peste 700 de metri adâncime. Până să plec la templu m-am interesat de costurile până la Shanghai și apoi la Hong Kong și, trecând peste sfială, l-am căutat pe Hong. Zâmbetul acela larg se pare că nu îl părăsea niciodată.
- Dragule, te rog spune-mi -și aici am tras aer adânc în piept înainte de a continua- dacă ospitalierul popor chinez va suporta și costurile acestui drum la Shanghai, Hong Kong și înapoi.
O liniște în care parcă mi se auzeu bătăile inimii se răsucea în aer ca un dragon amenințător. Băiatul mi-a făcut semn să aștept puțin apoi s-a îndepărtat și a vorbit la telefonul mobil. Minutul acela parcă nu se sfârșea. Poate nu ar fi contat atât de mult costurile dar.... cu banii nu stăteam foarte bine dar nici la Hong Kong parcă nu aș fi renunțat! L-am văzut că se luminează și, după ce a închis telefonul, mi-a spus:
- Tovarășa secretar m-a asigurat că transportul, cazarea și masa sunt asigurate de organizatori. Am răsuflat ușurat și am reluat gândul de a vizita Templul Norilor Albaștri. Am notat pe carnet, cu majuscule, BIYUN, și am ieșit din hotel. La chioșcul la care eram deja cunoscut am cunpărat cele 2 batoane și cele 2 doze de bere chinezească și m-am oprit la bordură. Dimineața senină lăsa să se vadă cerul însorit. În aer adia un iz nehotărât de toamnă sau de vară întârziată. Am văzut dunga galbenă a taxiului și am ridicat mâna dar era ocupat. Imediat în spatele lui a frânat un altul care îmi văzuse gestul. Am arătat cele scrise pe carnet și am continuat să mă uit pe geam. Din radioul de pe mașină se auzeau melodii chinezești, lente și pline de exotism. Am ajuns la Parcul Fragrant. Șoferul zâmbitor a oprit, mi-a emis chitanța, am achitat și am mers spre parc.
Templul Norilor Azurii sau Biyun Temple este construit la est de Dealurile de Vest și în imediata apropiere a porții de nord a Parcului Colinei Parfumate. Ce nume frumos! Protejat de o minunată vegetație luxuriantă Templul a fost ridicat cam pe la anul 1331 în timpul Dinastiei Yuan dar atunci el s-a intitulat „Mănăstirea Norului Azuriu”. După extindere și renovare, sub împărații Zhengde și Tianqi în Dinastia Ming, apoi sub împăratul Qianlong din Dinastia Qing, a ajuns la suprafața de 44 ha. și a primit la rangul de Templu. Observând condițiile socio-politice și istorice cam din aceeași perioadă de la noi, constatăm că în vremea Bătăliei de la Posada purtată de Basarab I împotriva lui Carol Robert nici nu se putea vorbi de o atare avuție care să permită ridicarea unor asemenea lăcașuri de cult. Chiar dacă mă îngrijorează superficialitatea tinerilor de azi și lipsa de interes pentru ceva serios, nu mă pot abține să nu zâmbesc gândindu-mă că dacă dintr-o ciudată întâmplare vreun reprezentant al acestei zone de preocupări și de vârstă va viza anul 1331, citin acest text, probabil că vor avea în minte pe Alex Velea și pe Cabron și nici decum prima atestare a Râșnovului...
Am pătruns prin Poarta Munților străjuită de doi lei masivi, ciopliți în piatră. Pe o cădere de nivel de circa 100 de metri se află, așezate conform preceptelor feng shui, de la nord la sud, cele 6 curți sau terase, fiecare fiind un loc care adăpostește valori de patrimoniu. Aleea centrală, pavată în stil imperial, îți poartă pașii spre nori ca într-o pregătire inițiatică. Ca o primă etapă a inițierii este popasul la Sanctuarul celor 508 arhați. Fiecare dintre aceste statuete din lemn aurit reprezintă prin atitudine sau trăsături, posturi sau stări ale vieții pământești: blândețea, bunul simț, bucuria, enervarea, tinerețea, bătrânețea, tristețea... Fiecare dintre arhați reprezintă un om care a reușit să atingă starea de nirvana, stare care în budism și jainism reprezintă încheierea șirului reîncarnărilor, eternitatea însăși, stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieții, de suferințe prin contopirea sufletului individual cu esența divină, cu ajutorul contemplației și al ascezei, acea stare care se poate defini numai prin negații.
Culoarele lungi, slab luminate sporesc senzația de mistic ce învăluie sala arhaților construită în timpul dinastiei Ming. Intersecțiile acelor culoare ce se insinuează ca din negură sunt vegheate de arhați de dimensiuni mari. Cinci sute dintre statuete sunt de dimensiuni normale, de mărimea normală a corpului uman, dar pe lângă ele una este foarte mică și simbolizează călugărul care nu a reușit să-și găsească locul între nemuritori, Ji Gong. (O fi rudă cu mine?) Trecând prin Sala Porții spre Sala Budha Maitreya dai față în față cu doi gardieni budiști uriași, de 4,8 metri fiecare, care poartă numele de Ha și Heng, statui care au rolul să oprească pe cei cu intenții necurate și să abată spiritele rele.
Imediat cum ai pătruns în sala Maitreya, un chip vesel și rotund ce are în trăsăturile feței imprimată plăcerea, se înfiripîă pe o statuie din bronz de peste doi metri înălțime. Inițierea te poartă pe malul unui lac pe ale cărui țărmuri sunt plantați arbori de Ginko Biloba, Santal Alb sau Copacul pagodelor. Ca într-o plutire podul construit în timpul Dinastiei Ming te poartă pe deasupra undelor în care se văd crapi Koi de diverse culori.
O altă reprezentare budistă răsărită la capătul podului, sala Lakopalas, odată intrat spre centrul ei îți dezvăluie o statuie din lemn aurit de 2,5 metri reprezentându-l pe Budha Sakyamuni, înțeleptul Sakya. Această minunată statuie este flancată de alți doi buda și de doi discipoli. Cei 18 arhați dispuși pe lateralele sălii, sub norii viu colorați în albastru, atârnați de munții din fundal, au rostul să-ți continue starea de meditație. Calea spre Pagoda Vajra, construcție de peste 34 de metri înălțime, se continuă prin Sala celor cinci Bodhisattvas, stări de iluminare. Ieșind din drumul celor 6 terase, spre stânga, ajungi la Pagoda care-ți oferă pesiasje de nedescris.
Ce nu am menționat a fost zona Sun Yat-sen Memorial Hall, zonă în care se găsește un sicriu de cristal, dăruit de U.R.S.S la moartea doctorului Sun Yat-sen și acte sau obiecte mici care au aparținut celui care a fost denumit „părinte al Chinei moderne”precum precum și o statuie a acestuia.
Mort la 58 de ani, pe data de 12 martie 1925, chiar dacă devenise creștin botezat, trupul acestuia a fost depus la un templu budist, numit Norul Verde ca apoi să fie îngropat la altarul budist din Templul Norilor Azurii. Ulterior, în 1929 a fost construit un mausoleu la Beijing ca astăzi să se găsească la poalele celui de-al doilea vârf al Muntelui Zijin sau Purple Montain. Zijin Shan situat la est de Nanjin s-a numit inițial Bell Montain sau Muntele Jiang.
Nu voi încheia fără să amintesc că în 1910 Sun Yat-sen a fost coleg de clasă în Colegiul Militar din Tokio- Japonia cu Chiang Kai-Shek ca apoi să-l aibă consilier pe probleme militare.
În 1923 îl trimite pe Chiang în U.R.S.S. Pentru a cere ajutor militar rușilor.
Dar se vorbeste mai rar despre “ umbra “ si sfatuitorul sau , cel ce figura a-i fi aghiotant : Morris Abraham “Two-Gun” Cohen ( 1887 – 1970 )evreu , ce la un moment dat devine general maior în armata chineză . Dupa moartea lui Sun continuă colaborarea cu fiul acestuia, prim ministru Sun Fo . De asemenea cu cumnatul lui Sun, puternicul bancher Tse-ven Song.