Acum 20 de ani eram cu soția și băiatul meu în aeroportul "Heliopolis" din Cairo, în vederea îmbarcării într-un avion cu destinația Alger. Privirea mi-a fost atrasă imediat spre grupurile mari de oameni, care păreau că fac figurație în serialul de desene animate "Epoca de piatră". Toți bărbații erau rași în cap. Femeile aveau coafuri simple, cu părul tăiat, în general, scurt, acoperit de o basma. Nu aveau voal. Fiecare era îmbrăcat cu un veșmânt lipsit de cusături, confecționat din două bucăți de pânză albă, fără mâneci, care îi acoperea de la umeri până la genunchi. Nu aveau pantaloni. Erau încălțați cu sandale, iar în mâini, spre deosebire de Fred și Barney, țineau... radiocasetofoane de dimensiunile unor... valize. Toți veneau de la Mecca, unde au fost în pelerinaj.
Fotoliul vecin al aeronavei „Airbus 300” a companiei "Egyptair" fusese ocupat chiar de un pelerin. Am intrat în vorbă cu el și am aflat că era funcționar la o bancă din Alger. Vorbea franțuzește foarte bine. Îl chema Almumin (Credinciosul).
- "Cher Monsieur", am început eu, aș dori să-mi explicați ce înseamnă pelerinajul de la Mecca.
- În primul rând, trebuie să vă spun că la Macca (Mecca) pot fi făcute două pelerinaje: "al omra", numit și pelerinajul mic, deoarece obligațiile rituale sunt mai puțin numeroase și „al hijja”, numit și pelerinajul mare. Eu am făcut ambele pelerinaje, așa că pot să vă vorbesc despre oricare dintre ele. Voi începe, dacă doriți, cu pelerinajul mic.
- Vă rog, începeți așa cum credeți dumneavoastră că este mai bine, am confirmat eu nerăbdător.
- Pelerinajul mic se poate face în orice perioadă a anului. Mai întâi, se ocolește de șapte ori Caaba (Cubul), care este un edificiu aproape cubic din lemn și piatră vulcanică cu înălțimea de 15 metri și laturile de 10,6 metri și 12 metri, acoperit în întregime cu brocart negru. Acest edificiu se găsește în mijlocul curții cu lungimea de 538 metri și lățimea de 355 metri a Moscheii Sacre (Masjid al Haram). Apoi se parcurg de șapte ori cele câteva sute de metri dintre colinele Safa și Marua. Acest traseu este pavat și trece pe lângă minaretul din colțul vestic al Moscheii Sacre. După aceea, bărbații își taie părul cât mai scurt sau se rad pe cap, iar femeile își taie o șuviță de păr. Pelerinajul mic poate fi realizat într-o singură zi. Ați înțeles?
- Da, desigur, continuați.
- Pelerinajul mare are loc între zilele 8 și 12 ale lunii pelerinajului (dzu al Hijja), care este a douăsprezecea lună a calendarului hegirian. În prima zi se face de șapte ori înconjurul Cubului. În continuare se parcurge de șapte ori cele câteva sute de metri între colinele Safa și Marua. Apoi se merge cale de patru kilometri până la locul denumit Mina, unde se petrece noaptea. Ziua a doua este foarte obositoare; trebuie să se parcurgă douăzeci de kilometri până la Muntele Arafat și să se ajungă la locul denumit Muzdalifa, unde să rămâne până în dimineața zilei a treia. care coincide cu prima zi a Sărbătorii Sacrificiului. Se ajunge din nou la Mina. Aici se merge trei sute de metri până la locul unde Avraam și-a dus fiul Ismail pentru a-l sacrifica. Pe drum trebuie să se oprească la locurile unde Satana a încercat de trei ori să schimbe hotărârea lui Avraam de a-l asculta pe Allah. Acolo sunt trei stâlpi, simolizând diavolii, care trebuie să fie lapidați cu șapte pietre. În aceeași zi, fiecare pelerin sacrifică un berbec. În a patra și a cincea zi se rămâne la Mina și se repetă ritualul lapidării diavolilor. În după-amiaza zilei a cincea, care este a treia și, de asemenea, ultima zi a Sărbătorii Sacrificiului, se revine la Moscheea Sacră, unde, din nou, se face de șapte ori înconjurul Cubului. După aceea, bărbații își tund părul cât mai scurt ori se rad pe cap, iar femeile își taie o șuviță de păr, ca la sfârșitul pelerinajului mic.
- Dumneavoastră ați reușit performanța de a lovi cu cel puțin o piatră fiecare dintre cei trei stâlpi?
- Trebuie să recunosc faptul că mi-a fost foarte greu. Pelerinii sunt cu miile în jurul zidului circular și, datorită înghesuielii, mișcările mele erau mult stânjenite. Norocul meu a fost că sunt destul de înalt și am văzut destul de bine cei trei stâlpi peste capetele celorlalți pelerini. Cred că am aruncat mai mult de 20 de pietricele până ce, în fine, am atins țintele. Dar, unii pelerini aruncă orbește spre stâlpi cât mai multe pietricele, ca să crească probabilitatea de reușită.
- Dar, nu ați atins cu pietricele, din greșeală, pelerinii din cealaltă parte a zidului circular?
- Nu cred, dar eu, personal, am fost atins de multe pietricele. Conform tradiției musulmane, dacă muream acolo, aș fi devenit martir și, în consecință, aș fi intrat fără nicio problemă în paradis. Ați înțeles?
- Desigur. Mai am o ultimă întrebare, deoarece se zărește aeroportul Houari Boumediene din Alger. De unde ați cumpărat radiocasetofonul?
- Este un suvenir pe care l-am cumpărat foarte convenabil dintr-un bazar din Mecca. Este fabricat în Taiwan. Aș fi cumpărat și alte produse, dar vama saudită permite scoaterea numai a unui singur produs electro-casnic, așa că am luat unul mai mare.
Aeronava "Airbus 300" a aterizat lin pe pista aeroportului în exclamația de ușurare a pasagerilor, urmată de aplauzele lor frenetice. Domnul Almumin și ceilalți hagii și-au luat din portbagajul de deasupra capului suvenirele hagialâcului fabricate în Taiwan. Aș fi dorit să merg și eu la Mecca, măcar pentru a-mi procura un radiocasetofon asemănător, dar, din păcate, încă din secolul VII, accesul celor care nu sunt musulmani este interzis în acel sanctuar islamic.